Lumea este într-o pauză hipnotică, într-o perioadă de uluire și de șoc atât de profund încât orice demență, orice sugestie de autodistrugere, orice tiranie a imbecililor ar putea fi plantată direct în subconștientul colectiv și ar determina omul-mulțime să creadă sincer că ceea ce face este rezultatul voinței sale „libere” și raționale. Dacă ar exista extratereștri rău-intenționați, care ne-ar dori lumea și Pământul, nu ar fi nimic mai simplu acum decât să ne umple pe dinăuntru, căci mulți de-ai noștri au fost deja goliți, întru slava a orice au vrut păpușarii lumii „noastre”. Dar nu e nevoie de ființe malefice din alte lumi pentru asta: ni s-au impus demoni tereștri, suficient de răi pentru a ne distruge ca specie.

Știați că, recent, „terapeuții” și progresiștii americani au făcut loc în lumea „corectitudinii” politice unei noi minorități care își pretinde drepturile inalienabile?

Se numește transautist și se identifică drept persoana care, deși nu suferă de autism, vrea să fie considerat autist.
E o lume de psihiatrie, un rezultat al dereglării mentale promovate de „terapeuții” și de scenariștii de la Hollywood ca fiind normalul. „Fii tu însuți” a devenit „fii exact cum îți dictează fanteziile bolnave”.

Într-un spital de nebuni în care pacienții, printr-o întâmplare „fericită”, devin medici, personalul sanitar și psihiatrii spitalului sunt încarcerați și transformați în pacienți. Este un film de holiud, dar este și realitatea ultimilor 5 ani.

Nu mai există adevăr, există „adevăruri” multiple, stratificate, alternative, simulate, metaversuri suprapuse pe realitatea „clasică”, aia pe care încă o putem percepe cu simțurile și înțelege cu rațiunea, și există meta-adevărurile, construite din certitudinile (re)validate la infinit în grupurile și comunitățile digitale, virtuale, ideologice, de rețea de socializare etc., unde unica lege impunătoare, este semnalizarea virtuții. Adică, ceva de genul Je suis o persoană care detestă litera Z și, deci, refuză să o mai folosească, ori Moi, aussi, je vais me piquer avec le ser experimental sau, în fine, Je suis quelq’un qui deteste les pauvres et les malnutries…

Apropo, în România nu există drepturi pentru săraci și înfometați, așa cum nu există preocupare reală pentru protecția și integrarea socială a copiiilor care suferă de autism. Dimpotrivă, există bullying la adresa lor.

Lumea de psihiatrie de azi, condusă pe criteriile cinice și câinoase ale profitului cu orice preț și ale prețăluirii corpului uman (integral sau pe bucăți) și a aerului și a apei și a respirației cu CO₂, este săracofobă și flămândofobă. Și asta nu pare a deranja pe nimeni. Oricum, cine are timp și bani pentru astea? Toți banii, toate resursele, tot efortul din lume sunt orientate azi către război, pandemie de cvasinimic, decarbonare, drepturi ale transautiștilor și, cel mai lăudabil, către averea abjectă a oengiștilor și a birocraților și a politicienilor „corectitudinii” și ai „progresului”.

A consemnat pentru dumneavoastră av. Gheorghe Piperea.

Ni s-a așezat frumos pe năsălia democrației asasinate o lege. Legea Vexler. Bună tare!

Așa, democratic, cum toate democratic s-au mătrășit în ultimele 7 luni. De la dreptul de a vota, de la dreptul de a candida, de la dreptul de a ne exprima opinia, de la dreptul de a susține un candidat sau altul.

Democrație, care nu mai există în România de ani de zile. Doar că în ultimele luni, a fost asasinată în văzul planetei, de instituțiile statului, prin reprezentanții lor de mare „cinste”. Curați, cinstiți, școliți, educați, ce mai! Niște somități de-a dreptul. Și pentru că asemenea „aleși”, în speță ăia cu 8%, dar aruncate niște procente în plus de niște derbedei care se vor „patria, a priori”, au pus așa, ei de la ei, vreo 4 în plus. De ochii soacrelor! Infamii ăștia s-au cocoțat la conducerea unui stat eșuat, încercând acum să termine proiectul început de dulapul mort în viață, și anume România îngropată. Au făcut-o pas cu pas. Și se pare că le iese. Magnific! Cu muc și carnețel la purtător. Lipit de mânuțele alea pentru ca nu cumva insul deținător doar de mânuțe să nu-și piardă echilibrul. Are nevoie doar de mânuțe, căci capul îl deține doar ca să nu-i plouă-n gât. Cu mânuțele alea două o să-și numere alea 700 de mii de coco, pe care i-a încasat după campanie. Plata lui pentru folosință. Ca la cur&e!

Omul arată și se comportă exact ca și deținătorii celor cu 8%$. O farsă sinistră, care ne arată drumul spre distrugere totală. Și mucul nu s-a apucat încă de jucăria preferată numită justiție.

Acestuia doar i s-a arătat un drum pe care se vor plimba niște plicuri galbene, cu însemne pe ele, și telefoanele scurte ce vor face pereche cu plicurile. Cele galbene! Câmpul tactic.

Băgați, măi și albastre. Ca să fie naibii măcar culorile de le salvați voi în fiecare zi. Ca să știm și să vedem și noi. Pe față! Că oricum nu vă mai ascundeți de multă vreme. Le faceți pe toate ca o sfidare la adresa celor ce vă plătesc salariile, sinecurile, metresele, soacrele și famigliile. România a devenit prin instituțiile sale o adunătură de clanuri mafiote care se războiesc între ele. Pentru ciolanul furnizat de noi. Ăștia de muncesc ca să le plătească lor viața. De huzur! Ăia din Modrogan au amanetat țara asta pe multe generații de aici înainte dar sunt „salvatori”. Nu! Sunt doar niște gropari care acum percep taxe imense ca să o îngroape. Pe ea! Pe țară! Pe banii noștri.

Ca să le reușească, s-au gândit ei să ne închidă gura, că au vazut ce bine era când românul de rând mergea pe stradă și stătea în casă, ca un idiot, cu botnița pe gură. Era tăcere! Era liniște, era doar frică. Era bine! Acum vor să se întoarcă acolo. Tot pentru liniștea lor. Să nu mai scoată nimeni nici un cuvințel, să aplaude toți în cor „conducătorul iubit”, idiotul absolut.

Ca să fie siguri că scapă de Călin Georgescu, s-au aliniat astrele și s-a pus „băiețește” de o lege. Legea Vexler!

Adică, cum ai deschis gura și ai zis adevărul, devii automat purtător de „virusul democrației reale”. Poate fi extrem de contagios și cu siguranță pentru o astfel de viroză nu există leac. Decât furci! Doar că legea asta nu a fost dată așa la voia întâmplării. Nu!

A fost pregătită pentru Călin Georgescu cu dedicație. Cine crede altceva, e de o naivitate absolută. Aveau nevoie de un petec de hârtie cu care noi, ăștia din pleavă să ne ștergem în partea dorsală, când e rost de cufureală. Legea a fost întocmită pe genunchi cu țintă clară. Omul câștigător al alegerilor din noiembrie 2024, până azi, dacă ar fi din nou alegeri. Doar că azi, ar câștiga cu 80% pe bune. Fără mânuța lui Lucică. Mâna bună la toate în ultimii 20 de ani. Momentele în care lumea strigă și îl aclamă pe stradă, recunoscându-l ca fiind președintele de facto al României, patria a priori spumegă.

S-a întors frica la ei!

Se cutremură numai gândindu-se la momentul în care românul chiar se va sătura, îl va ajunge foamea în cele din urmă, și va constata că nu mai e nimic de făcut, decât un singur lucru. Și ca în orice situație disperată, va recurge la măsura disperată. Oricum nu va mai avea nimic de făcut în vremea ce vine. Nu va mai deține nimic și va fi fericit!

În stradă!

Va deveni o haită autentică de lupi, care-și va căuta prada. Înfometați, sătui de abuzuri, de umilințe și propagandă. Până și ăia tineri, frumoși și liberi, de foame, și de ciudă că nu vor mai avea cu ce să-și cumpere banane și blugi, vor ieși și ei să strige: „Turul 2 Înapoi!”. Eventual și țara! Da’ la ei e mai greu cu patriotismul, că nu au reușit să înțeleagă încă conceptul!

Dar vine o vreme pentru toate! Când vor fi sătui de muci, javre și jigodii și vor înțelege că altă cale nu există.

Aveți senzația că nu au înțeles în ce capcană au căzut? Ba da! O simt deja pe pielea lor și e abia începutul.
Doar că legea pumnului în gură, nu poate fi aplicată decât la 6 milioane de oameni. Ăia de sunt pleavă! Puneți băi, mâna și apucați-vă de treabă! Construiți lagărele alea de reeducare pentru cel puțin 6 milioane de români din țară și de afară. Că bănuiesc că o să le trimiteți potera la ușă și ălora. Că doar aveți pe stăpânul pulanelor în curte la voi. Ăștia de salvați pe oricine.

Da’ pe România când aveți de gând să o salvați?!

Întreb și eu și mă întreb. Fără răspuns! Normal!

Salvați-o tati și pe ea.

Că au năvălit atâția ruși peste noi din noiembrie 2024, de ne-am trezit cu toții că trăim într-o colonie franceză, cu ordine livrate via Oaia Sandu și rucsăcelul lui bolovan. Care vă e acu’ PM! Zis și zugravul de Oradea. Cu vopselurile livrate de fieful progresist de la Cluj!

Acum ceva vreme vă scriam că dacă avem o țară, ce facem cu ea! Și vă explicam că o oferim pe năsălie Grupului de la Cluj!

Fix aici s-a și ajuns. Urmează să se instaleze în cap la patria a priori, prin reprezentantul său de seama, mare profesor și europarlamentar la ora actuală. Cu ochii pe arhivele existente, ca să aibă cu ce deschide masa la poker. Asta miză, nu coco!

Până una alta, legea vestită a pumnului în gură a fost dată pentru un om. Care a vorbit! Și care nu s-a plecat! În fața asasinilor democrației din România. Care în nebunia lor cred că vor câștiga în fața unui popor sătul de ei până în măduva oaselor.

Important e să înceapă circul foamei. Restul va veni de la sine! Nu o spun eu! O spune istoria! Și dacă aștia s-au șters la fund cu ea, asta nu înseamnă că istoria nu e vie. Și nu e rotundă!

Se repetă! Când vine vremea! Slavă! Ghinion!

Domnul să vă miluiască!

A consemnat pentru dumneavoastra Zoe Dantes.

Am observat pe TikTok mai multe clipuri cu cetățeni care locuiesc în Israel – inclusiv români – surprinși, ofensați, chiar revoltați că „noi, ceilalți” nu empatizăm cu durerea lor, cu frica lor, cu atacurile recente. Că nu plângem în același ritm.

Ce mă miră nu este lipsa de empatie a publicului. Mă miră mirarea lor.

Pentru că, oricât ne-am preface că trăim într-o lume în care fiecare lacrimă valorează la fel, realitatea e că nu poți cere compasiune nelimitată din partea unei lumi pe care ai agresat-o ani la rând. Nu poți cere empatie universală, după ce ai justificat bombardamente cu placa „ne apărăm”, în timp ce lăsai în urmă zeci de mii de civili morți – copii, femei, familii întregi.

Empatia nu e o roată de rezervă. E un reflex uman. Și ca orice reflex… se poate bloca. Se poate îngheța. Mai ales când e tratat cu cinism.

Poate că în loc să vă mirați de lipsa empatiei, ar fi mai util să vă întrebați unde s-a pierdut. Pentru că într-o lume atât de rănită, oamenii nu mai dau lacrimi oricui. Le dau celor care, atunci când au avut putere, au ales să vindece, nu să distrugă.

Și poate că tocmai aici începe dreptatea divină: când nu mai poți cere nimic din ce nu ai oferit.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristina Isabela Lăpădătoni.

Încă din anii ’80 era acuzat Iranul că fabrică bomba atomică, conform unor extrase din presa vremii. Ar fi fost greu de crezut să nu o realizeze în 40 de ani, mai ales că ar fi putut avea sprijinul Coreei de Nord, Rusiei sau Chinei. Netanyahu însuși a anunțat în anii ’90 că Iranul urmează să realizeze arma nucleară.

Exact ca în cazul Irakului, țară distrusă (peste 1 milion de victime, inclusiv în timpul terorii ISIS, organizație creată și sprijinită de CIA) din cauza unor presupuneri și false acuze că ar deține arme de distrugere în masă, Iranul (vechea Persie), una dintre cele mai vechi civilizații din lume, trebuie suprimat, întrucât nu se supune Noii Ordini Mondiale concepute în laboratoarele globaliste.

Trump nu este decât o marionetă în mâinile unui scelerat genocidar ca Netanyahu, un fel de Macron al Israelului, personaj impopular dar care își „salvează” politica internă prin război, în perspectiva unor alegeri pe care știe că le vor pierde dacă nu proiectează crize locale sau planetare. Este ca pompierul care pune foc și stârnește incendii atunci când vrea să devină un erou salvator.

Noua Ordine Mondială sau Marea Resetare sunt doar paravanul sub care se clocește Guvernul Mondial, adică o formă de tiranie generalizată, în care toți oamenii vor fi supuși unui singur centru de putere, unui „mesia” care va concentra întreaga putere, dar care va fi dorit de „elitele” politice și religioase, ca să oprească crizele economice și distrugerile provocate de războaie.

Elitele globaliste creează problema, apoi vin cu soluția. Exact ca în cazul Covid, unde am aflat că serul mARN era deja pregătit de câțiva ani.

Dacă nu privim din perspectivă eshatologică tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele decenii și ceea ce vedem acum, sub ochii noștri, nu putem avea răspunsuri la aceste tulburări cărora le-am fost martori după căderea Turnurilor Gemene: revoluțiile portocalii, distrugerea Irakului, Libiei, Siriei, Afganistanului, „pandemia” Covid, războiul din Ucraina. Chiar și genocidul din Gaza este un test făcut asupra acceptabilității ororilor, după cum în timpul crizei Covid s-a dorit să se observe câți dintre cetățenii Occidentului Colectiv se supun de bunăvoie introducerii în propriul corp a unui ser genic experimental, câți se supun carantinei de bunăvoie sau forțate (în Australia au existat chiar lagăre Covid), câți stau cu masca inutilă pe față, într-un proces de „desfigurare” a chipului, câți acceptă ca lăcașurile de cult să le fie închise; pe scurt, au vrut să observe care este dimensiunea „turmei”, dacă aceasta a atins o masă critică. Și s-a văzut că experimentul a fost unul reușit, iar manipularea prin frică și-a atins scopul.

Mai sunt trei state importante care trebuie „asasinate” pentru ca acest Guvern Mondial să poată fi pus în operă: Rusia, China și Iranul, asupra cărora s-a declanșat de decenii un război de imagine, nu doar prin presă sau prin compresie politică, ci și prin industria de entertainment, inclusiv prin filmele produse la Hollywood.

Rusia a acționat preventiv în Ucraina, care ar fi trebuit să o sufoce complet prin apartenența la NATO și astfel să devină o altă țară care poate fi mulsă de enormele resurse, însă planurile globaliștilor au fost date peste cap (inclusiv „pandemia” Covid s-a terminat instantaneu) odată cu „operațiunea specială”.

Asupra Iranului s-a declanșat asaltul final; probabil că va urma curând și China, care trebuie lipsită de petrolul iranian și asupra căreia se va porni, foarte probabil, un alt front.

Despre pericolul nuclear reprezentat de Iran a vorbit profesorul american de origine evreiască, expert în geopolitică, Jeffrey Sachs:

„În octombrie 2003, liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a emis o ‘fatwa’ (decret religios) care interzice producerea și utilizarea armelor nucleare – o decizie citată ulterior în mod oficial de Iran în cadrul unei reuniuni a AIEA (Autoritatea Internațională pentru Energie Atomică), la Viena, în august 2005, și menționată de atunci ca o barieră religioasă și juridică în calea obținerii armelor nucleare.

Chiar și pentru cei sceptici cu privire la intențiile Iranului, acesta a pledat în mod constant pentru un acord negociat susținut de verificări internaționale independente.

În schimb, lobby-ul sionist s-a opus oricăror astfel de acorduri, îndemnând SUA să mențină sancțiunile și să respingă acordurile care ar permite monitorizarea strictă de către AIEA, în schimbul ridicării sancțiunilor.

În 2016, administrația Obama, împreună cu Marea Britanie, Franța, Germania, China și Rusia, a încheiat Planul Global Comun de Acțiune(JCPOA) cu Iranul – un acord istoric pentru monitorizarea strictă a programului nuclear iranian, în schimbul reducerii sancțiunilor.

Totuși, sub presiunea neîncetată a lui Netanyahu și a lobby-ului sionist, președintele Trump s-a retras din acest acord în 2018”.

De altfel, în cadrul mișcării suveraniste americane (MAGA), a început un curent puternic de contestare a acțiunilor președintelui Trump. Care continuă aceeași propagandă în chestiunea armelor nucleare deținute de Iran și amenință cu distrugerea Teheranului.

Am întrebat IA care a fost ultima dată când Iranul a dus un război de agresiune împotriva altui stat.

Vă dau răspunsul lui în continuare:

„O întrebare foarte bună! Ultimul război major în care Iranul a fost agresor și a declanșat ostilitățile împotriva altui stat NU EXISTĂ ÎN ISTORIA MODERNĂ (subl. mea).

De fapt, Iranul nu a inițiat niciun război asupra altui stat în epoca modernă. Cel mai cunoscut conflict major implicând Iranul a fost războiul Iran-Irak (1980-1988), dar acest război a fost declanșat de Irak, sub conducerea lui Saddam Hussein, care a invadat Iranul în 1980. Iranul s-a apărat și a dus un război de apărare pe teritoriul său în primii ani ai conflictului.

Iranul (fosta Persie) nu are un istoric recent de a lansa războaie de agresiune asupra altor state, politica sa militară fiind în general una defensivă, concentrată pe descurajare și protejarea propriului teritoriu”.

Deci „odiosul” regim din Iran a fost complet lipsit de agresivitate în toată istoria modernă, iar singurul război pe care l-a dus a fost unul de apărare.

Puneți aceeași întrebare despre Statele Unite sau Israel și faceți comparație asupra răspunsurilor.

A consemnat pentru dumneavoastră Iulian Capsali.

E greu de crezut și înțeles ceea ce se petrece. Israelul a atacat fără motiv un stat independent situat la mii de kilometri de granițele sale, motivându-și acțiunea pe iminența construirii de către Iran a unei bombe atomice. Apoi au spus că vreo zece bombe atomice urmau să apară. Și, cine știe, dacă retorica mincinosului Netanyahu va continua, vom afla că iranienii urmau să aibă un arsenal nuclear mai mare decât al Rusiei.

Nu e prima dată când se minte pentru a se porni un război. Mai țineți minte, probabil cum, în Războiul din Irak, s-a mințit pur și simplu că țara ar avea un adevărat arsenal nuclear, iar crimele comise acolo n-au fost niciodată decontate.

Cum Israelul nu a reușit decât să provoace daune marginale, a fost împins în față pionul roșcat care trebuia să dea cu „bomba mare” peste Iran. E de remarcat faptul că J.D. Vance s-a opus atacului, motivând ceea ce știe toată lumea, anume că nu sunt dovezi în ceea ce privește așa-zisul „program nuclear militar al Iranului”. În realitate, Iranul nu face altceva decât să-și diversifice industria energetică, încercând să obțină independența tehnologică a țării sale asupra zonei nucleare civile.

Înainte de a analiza acțiunea năroadă, vă voi mai spune că centralele nucleare sunt considerate obiective civile și este interzisă atacarea lor. Motivul e simplu: o astfel de centrală, odată bombardată, se transformă ea însăși într-o bombă care afectează zona în care se află pentru mult timp. Vezi ca exemplu ceea ce se întâmplă la Cernobîl unde, după 50 de ani, tot mai avem zonă tampon unde se înregistrează valori excepțional de mari ale radiațiilor. Ca să nu mai vorbim că acolo trebuie să se refacă întreaga structură care izolează centrala de exterior pentru a se preveni infiltrarea de apă în camera reactorului.

Cu toate acestea, forțele israeliene n-au avut niciun stres în a bombarda reactoarele nucleare civile ale Iranului. E un gest criminal, trecut sub tăcere de mass media, la fel cum a fost trecut sub tăcere și genocidul din Gaza. Iar reacția Iranului a fost una normală, în linie cu interesul său. Au ripostat cu rachete, timp în care aviația israeliană, net superioară, a continuat să atace, provocând daune majore în interiorul Iranului. Doar că, așa cum s-a văzut, și Iranul a provocat daune grave, în condițiile în care Iron Dome nu-și mai face treaba. Și uite-așa SUA, precum un cățel dresat, a fost chemat să execute fără nicio jenă treburile murdare ale Israelului.

Desigur, prin vocea hodorogită și bombastică a lui Trump, SUA clamează victoria absolută. În fapt ce au făcut? Au intrat cu mai multe bombardiere și au dat bombe anti-buncăr asupra unor obiective nucleare ale Iranului. După cum am mai spus, gradul de penetrare al acelor bombe este de maxim 50-60 de metri în pământ. Cel puțin una dintre facilitățile de îmbogățire utilizate de iranieni se află la cel puțin 800 de metri în subteran, într-o zonă muntoasă. Americanii, cel mai probabil, au atacat zonele de aerisire și pe cele de intrare sperând într-o eficiență mai mare. Dar pagubele nu vor putea fi evaluate. Propaganda va lucra, spunând că au făcut totul praf, dar realitatea e greu de aflat.

Ceea ce știm este că întreaga operațiune a costat peste 1 miliard de dolari. Și mai e ceva: SUA și-a epuizat întreg stocul de bombe GBU-57. Stocul estimat al acestor bombe era de 25 de unități. SUA mai dăduse comenzi suplimentare Boeing pentru 10 unități, iar în acest bombardament înțeleg că s-au utilizat… 30 de astfel de bombe. De ce spun că s-a epuizat întreg stocul? Pentru că este puțin probabil ca Boeing să fi executat întreaga comandă. Așadar, SUA și-a mai paradit aiurea ceva de prin depozite, fără rezultate palpabile. În afara respectivelor bombe, SUA a mai tras și cu rachete Tomahawk în Natanz și Isfahan.

Ca să înțelegeți pe deplin operațiunea, vă voi da câteva date tehnice. În primul rând bombardierul B-2, ultra-marketat ca efect al actualului atac, este unicul bombardier care poate căra două bombe GBU-57/MOP. În ciuda „capacităților extraordinare de invizibilitate” pe care le clamează Trump, bombardierul este ușor detectabil și nu poate acționa decât în condițiile în care se obține controlul absolut al aerului. Așadar, dacă iranienii ar fi avut ceva dispozitive competente la sol, l-ar fi putut da jos fără probleme. De aceea bombardierul este însoțit de obicei de mai multe avioane de vânătoare.

În ceea ce privește bomba GBU-57, acesta e un proiect secret și se bănuiește că este cea mai puternică bombă anti-buncăr deținută de vreo armată din lume. Specificațiile sale sunt destul de clare. Este o bombă lungă, de 6.2 metri, cu o încărcătură explozivă de 2700kg. Așa cum am mai spus, poate pătrunde 50 metri în sol, înainte de a explolda! Însă, dacă e vorba de fier-beton, capacitatea sa de pătrundere scade la aproximativ 8 metri.

Mulți vor specula faptul că modificări recente ale bombei o fac eficientă în pătrunderea în interiorul tunelurilor de acces și detonarea sa acolo. E puțin probabilă ochirea intrărilor în tunel cu sistemul său de ghidare GPS. Posibil însă ca americanii, ochind o astfel de intrare, să provoace blocarea sa. Doar că nu e tocmai un capăt de țară. În câteva zile, iranienii pot reoperaționaliza totul. Așadar, descărcarea imenselor bombe nu cred că a fost eficace împotriva buncărelor iraniene. Dar va fi speculată corespunzător de PR-ul complexului militar american.

Fără doar și poate, întreaga operațiune a fost una în stilul Trump: s-a urmărit bombasticul în ciuda eficienței. A fost gândită să sufoce Iranul pentru a înceta bombardarea Israelului, în condițiile în care Iron Dome nu mai rezistă. Se va obține asta? Greu de crezut în condițiile actuale. Vă reamintesc în treacăt că tot Trump a dat cu GBU-43/B în Afganistan și ați văzut ce „eficiență” a avut. Cam la fel cred că e și cu actualul bombardament.

Știm că liderul suprem Khomeini și-a numit trei succesori care, în ordine, ar trebui să-i ia locul în cazul în care ar fi asasinat. Între cei trei, culmea!, nu se află fiul său! Pentru cei care nu știu, voi adăuga că alegerea liderului suprem în Iran este o procedură destul de complicată, care poate dura chiar ani de zile. Modul în care actualul lider și-a desemnat succesorii arată urgența și, mai ales, faptul că Iranul a adoptat deja la nivel oficial un comportament militarist, considerându-se prins într-un război existențial.

Vom înțelege mai bine ce va urma în momentul în care vom vedea replica Iranului. Dacă va continua să bombardeze Israelul, va semnaliza că adoptă un război static, urmărind localizarea conflictului. Dacă însă va ataca bazele americane din Arabia Saudită, Iordania, Irak și Siria, va internaționaliza conflictul.

Cu toate că în realitate Iranul este mai degrabă un jucător slab din punct de vedere militar, excelând doar în domeniul rachetelor și a dronelor, nu trebuie ignorată mărimea sa, determinarea cetățenilor săi și, mai ales, capacitatea de a provoca daune majore SUA. Atacarea bazelor și aprovizionarea sa cu echipament antiaerian furnizat de Rusia și de China, ar putea produce probleme majore în zonă.

Care ar fi soluția? Din acest moment, sincer să fiu, nu mai văd mari soluții. Iranienii sunt în momentul în care sunt capabili de orice, inclusiv de o invazie terestră a Israelului (imposibilă, în mod evident!). Televiziunea iraniană a prezentat o hartă conținând bazele militare americane din Orient, în timp ce mai multe comunicate au sugerat închiderea nu doar a strâmtorii Hormuz, dar și a întregii Mări Roșii. Din acest moment este cât se poate de clară eliberarea de armament avansat către rebelii Houthi, ceea ce va crea multiple probleme în zonă.

Totul e deosebit de periculos și riscă să se transforme într-o nebunie absolută. Sunt ferm convins că dacă Iranul va reacționa dur, SUA lui Trump nu va avea nicio problemă în a ataca nuclear Iranul. Iar dacă asta se va întâmpla, rezultatele vor fi dezastruoase.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.