Dan Diaconu: Voi ne-ați condamnat pe noi, dar condamnarea voastră va fi groaznică!

adevarul

Am ajuns din nou ca-n vremea colectivismului. Există un Minister al Adevărului, un organ de cenzură care taie și spânzură tot ce mișcă „nealiniat la ideologie”, o miliție plină de Marinici care tăvălesc oamenii nevinovați în proceduri abuzive, o lume a cărei principală lege este fărădelegea. Totul e întors pe dos, totul e prezentat absolut invers în lumea în care minciuna e principalul vector al politicii.

„Să-ți explic acum cum afli adevărul” – mi-a spus tatăl meu atunci când m-a considerat suficient de matur. „Iei Scânteia. E important să iei Scânteia pentru că doar de acolo afli adevărul!”. Am rămas puțin în cumpănă. Cum e posibil să spui că acolo se află adevărul în condițiile în care tot el îmi spusese că ziarele comuniste scriu numai minciuni, în timp ce cele capitaliste doar neadevăruri? Văzându-mă încurcat, l-a pufnit râsul: „Eu nu ți-am spus că acolo citești adevărul, ci că de acolo afli adevărul! E o nuanță. Doar proștii citesc ziarele crezând că acolo se scrie vreun adevăr. Dar știind lucrul ăsta, poți citi totul invers, astfel încât chiar să afli adevărul. Scrie la Scînteia că regimul capitalist se află pe marginea prăpastiei? Asta înseamnă că ălora le merge teribil de bine! Scrie că Dumnezeu nu există? Crede-mă, nu ai altă dovadă mai bună că există! Dacă ei critică ceva, atunci înseamnă că acel ceva îi deranjează teribil. Dacă laudă ceva, atunci să fugi mâncând pământul de acel ceva pentru că înseamnă că e nasol. Și acum, dacă știi, învață să-ți ții gura! Sunt trei categorii de oameni în societatea socialistă asta a noastră: idioții – adică ăia care înghit tot ce le spune regimul – și cei conștienți care, la fel ca noi, știu care-i adevărul. Însă, între cei din ultima categorii mulți sunt ticăloși întrucât, deși știu care-i adevărul, îi vânează pe ceilalți care înțeleg situația și-i vând regimului. Nu băga în seamă idioții, ferește-te de ticăloși și caută să te însoțești cu cei ca tine. Cel mai greu pe lumea asta e să identifici ticăloșii, dar odată ce înveți asta, vei avea parte doar de prieteni adevărați!”.

De ceva vreme mă tot bântuie vorbele tatălui meu. Cam de când am început să văd cum se schimbă lumea, tot constat câtă dreptate avea. Prin anii 2007-2008, atunci când eram cu blogul pe la început, încă erau dezbateri. Însă, după marea criză din 2008 și, treptat, începând cu minciunile revoluțiilor colorate sau a „primăverilor” fabricate, traseul a devenit clar. Pandemia a transformat însă minciuna într-un monopol. Iar de la conflictul din Ucraina, modul de a citi Scînteia deja se aplică 100% întregii prese europene. Totul are un pronunțat iz de societate totalitară, apărând inclusiv în peisaj obsesia împotriva „dușmanilor poporului”.

Pe vremea când Baconsky (tatăl) scria „și chiaburii se arat-a fi/elemente tot mai dușmănoase”, identificarea „dușmanilor poporului” atinsese paroxismul. Și-așa se trezea cu tinicheaua de coadă un țăran amărât care avusese tupeul să dosească ceva grâu sau porumb, muncit din greu de el, pe pământul său, dar nedeclarat statului din cauză că altfel el și familia ar fi murit de foame. Ăla era „chiaburul tot mai dușmănos” incriminat de jigodia Baconsky. Și uite-așa, „chiaburul” nu mai murea de foame, ci la Canal, iar jigodia Baconsky era recompensată cu „Ordinul muncii”, având parte de toate privilegiile specifice nomenclaturii.

Cam așa e și-acum. Jigodiile sistemului sunt ăia care aruncă lături spre cei care se încăpățânează să spună adevărul. Jigodiile sistemului se îndestulează de la Bugetul la care contribuim noi, ăștia mai proști. Jigodiile și proștii sunt majoritatea, iar dictatura ilegitimă e liantul care-i ține. E nevoie de dictatură pentru că altfel minciuna nu poate fi instituționalizată. Cum altfel poate să creadă cineva aberațiile pe care le emite procurorul „Elodia” sau cele susținute de așa-zisele „documente desecretizate ale SRI”. Compunerea unui copil de clasa a patra e infinit mai argumentată și cursivă decât aberațiile susținute în ședința CSAT. Și cum nimeni dintre cei care gândesc nu crede o iotă, singura lor variantă este teroarea dictaturii.

Ceea ce le spun acum este însă realitatea pe care nu vor s-o vadă: „Se va dărâma totul peste voi!” De data aceasta, chiar se va dărâma și nu vă veți mai putea strecura așa cum au făcut-o părinții voștri în 1989! Rețineți ce vă spun și îngroziți-vă: sunt două variante de lucru. Prima este cedarea noastră în sfera de influență a rușilor, mai precis desemnarea unei zone gri „de neagresiune”, în care influența să fie mai mare din partea rusească. Scenariul ăsta e groaznic pentru voi întrucât n-o veți mai putea să o dați la întors. Cel de-al doilea scenariu e acela în care rămânem sub influența americanilor. Și-aici e problematic întrucât se vor face epurări puternice și, de asemenea, nu veți mai putea s-o dați la întors întrucât, la cât de penetrați sunteți, știu ăia și laptele pe care l-ați supt. Iată realitățile pe care se lucrează și voi o știți bine. Doar că insistați să ne condamnați la a rămâne în afara istoriei. De ce?

Ei bine, aici e partea interesantă. Trăiți cu speranța că niciuna dintre cele două variante nu se va îndeplini. Și-atunci ce sperați? E simplu de intuit: ca România să rămână undeva, într-o zonă gri a Uniunii Europene, având „stăpâni globaliști fluizi”, astfel încât să vă faceți în continuare jocurile după cum vă taie capul. Da, e posibil și asta, dar nu e o veste tocmai bună pentru voi și-o să înțelegeți imediat de ce. Într-adevăr, acum ne-ați condamnat pe noi la a fi sub istorie, ați comis și comiteți abuzuri de neimaginat. Există însă o chichiță care se va transforma în coșmarul vostru: realitatea economică. Dacă vom fi lăsați în acea zonă gri, inclusiv din punct de vedere economic TOTUL va trece într-un gri-negru. Deja indicatorii noștri economici sunt la pământ, deja arătăm ca o țară bananieră, iar condițiile se vor înrăutăți. Ceea ce-o să vedeți în scurt timp o să fie un exod al pakistanezilor, nepalezilor și a tuturor amărâților pe care i-ați adus aici ca populație de înlocuire, sperând să aveți o nouă masă electorală, după modelul democraților americani. O să vi se spargă totul în cap și, când veți da fața cu realitatea, fără a mai beneficia de niciun spate extern, vă veți trezi precum iepurașii din coteț atunci când își văd stăpânul venind cu cuțitul spre ei! Voi credeți că scenariul ăsta vă oferă salvarea, dar, de fapt, se va dovedi a fi cel mai negru pentru voi.
Ceea ce nu vreți să înțelegeți, dragi ticăloși, e faptul că lumea se schimbă iremediabil. Oricât ați face-o voi pe tiranii de mucava, oricât v-ați încorda mușchii ăia fleșcăiți, mai bine vă obișnuiți cu ceea ce se întâmplă, recunoscând că lumea voastră a trecut. Știu, nu vreți s-o faceți, dar să nu vă mire nimic atunci când vă veți trezi tremurând, cu spatele la zidul rece. LUMEA VOASTRĂ A MURIT! De scăpat scapă doar cine se adaptează. Așa a fost mereu, așa va fi și acum. O veți vedea pe pielea voastră!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

/0 Comentarii/de

Angelo Davidescu: Au înnebunit suveraniștii

Astăzi este a 8-a zi de la ultima postare. Era imediat după anunțul celor doi lideri suveraniști, GS și AG, susținători ai lui CG, că va strânge fiecare semnături pentru candidatură. Am spus că orice candidatură a vreunui lider politic suveranist nu va face decât să legitimeze lovitura de stat, starea de drept în care se află astăzi România.

Alegerile au fost organizate, există un câștigător. Dar „Sistemul” asasin al democrației române a spus: „Nu e bine. Nu suntem de acord cu rezultatele acestor alegeri. Nu trebuia să câștige acest CG. Nu-l recunoaștem. Și nici Bruxelles-ul. Alegerile se anulează și se vor organiza alte două tururi. Până va câștiga un candidat ‘pro-european’, acceptat de parteneri.”

Într-un asemenea climat social, orice candidatură din partea partidelor suveraniste nu înseamnă altceva decât renunțarea la luptă, acceptarea loviturii de stat orchestrată de „Sistemul” criminal român de conivență cu „Sistemul” criminal de la Bruxelles, care a adus UE direct în era postdemocrației, deja: „OK, o să propunem alți candidați care să se înscrie în viitoarea cursă electorală.” ??!! Unde mai e lovitura de stat, dacă vii cu candidați? Nu mai e. A fost o iluzie. Sau o exagerare. Nu asta se înțelege?

Eu n-am propus boicotul celor două tururi ca un act singular. Ci ca un element esențial dintr-un pachet de acțiuni interne și internaționale care să amplifice înzecit ecoul loviturii de stat, până la marginile pământului. Prin trimiterea de scrisori către toate guvernele lumii și organizațiile internaționale din domeniul dreptului internațional, al apărării drepturilor omului și a valorilor democrației.

Prin aceste scrisori, Opoziția va fi avertizat guvernele lumii că viitorul președinte român emanat de alegerile din luna mai 2025 nu este legitim, la fel ca și premierul pe care îl va desemna și guvernul învestit. Este înscăunat printr-o lovitură de stat a unui grup infracțional organizat (GIO) București-Bruxelles.

Prin urmare, documentele semnate și angajamentele luate în numele României ale viitorului președinte vor fi nule de drept, și în viitorul apropiat vor fi denunțate de către adevăratul președinte ales de către poporul român, nu de către rețelele soroșiste neomarxiste.

Pe plan intern, acțiuni de protest continue, organizate și spontane. Orice ieșire publică a viitorului președinte va fi fost însoțită de scandări antiprezidențiale, cu coruri de fluierături și vorbe „de duh”. Peste tot în țară. Și nu numai președintele, ci și premierul și liderii partidelor „pro-europene”, antidemocratice ale arcului guvernamental vor fi avut parte de același tratament. Cream un climat social imposibil de suportat de către acești asasini ai democrației.

Bun, asta am postat acum 8 zile. Mă așteptam să nu înțeleagă mulți. Dar nici chiar atât de puțini. Asta e. I-am înțeles, mi-am văzut de treabă, i-am lăsat să arunce cu acuze în mine acum, că aș avea și eu vreo înțelegere cu „Sistemul”. Am luat o pauză. Nu puteam rezista la argumente puerile. „Aha, să stăm acasă, ca să câștige Nicușor, nu? Să stăm 10 ani cu el?”

În zadar încerci să le spui că dacă „Sistemul” de la București împins de Bruxelles n-a catadicsit să anuleze alegerile, act criminal la adresa democrației moderne, fără precedent, nu va accepta sub nicio formă să ajungă președinte un personaj neagreat. Ce mai înseamnă și o a doua anulare a alegerilor sau folosirea cheiței softului pentru câștigarea lor de către „cine trebuie”? Vorbești în vânt. Nu te ascultă nimeni.

Cu toate astea, nu pot fi de acord nici cu atitudinea adoptată de către suveraniștii susținători ai boicotului care s-au pus pe treabă întru demolarea lui Simion, Gavrilă, Anca Alexandrescu. Ba unii chiar și pe a lui CG:

– „De ce tace, domne, CG? De ce ne ține în tensiune, de ce nu spune odată pe care dintre cei doi îl ‘unge’ ca urmaș? Iată dovada că e și el omul Sistemului, i-a lăsat baltă pe suveraniști.”

De parcă CG ar trebui să acționeze după agenda idioților, nu după agenda proprie, să iasă când crede el, că nu e la cheremul analfabeților. Ei nu se întreabă: nu cumva este o strategie de a întârzia anunțul retragerii unuia dintre cei doi candidați chiar înainte de epuizarea perioadei? Poate e vorba de niște calcule făcute de echipele lor.

Nu. Nu-i duce capul să gândească și așa. „Faptul că CG nu iese, nu e dovada clară că nu-l agreează pe niciunul dintre cei doi? E clar, ce să mai…”

Și dacă CG va ieși în final, înainte de începerea campaniei? Cine e dobitocul atunci?

– „Da, dar tu ai urmărit ultima declarație publică a lui CG? Ce-a spus? Foarte clar: votați cum vă spune conștiința. Ce vrei mai mult? Nu se înțelege că i-a abandonat?”

Serios? Dar dacă CG a amânat intenționat să se pronunțe spre final, pentru a nu se crea animozități între electoratul lui GS și cel al AG? Să înceapă atacuri de-o parte și de alta? La asta te-ai gândit? A, nu? De ce? Fiindcă gândirea critică presupune efort.

Acum s-a mai descoperit că GS este o creație a rețelei Soros, AG este o „proastă” agramată. S-a săpat până acum 5-10 ani în trecutul lor. Și ce? Ce erau cei doi pe atunci? Dar tu? Aveai vreo treabă cu suveranismul? Domne, că a zis Simion nu știu ce despre CG. Da dar și CG a zis despre GS. Și? Exista vreun proiect comun înainte de turul doi? Nu. Erau toți competitori pe același culoar. Bătălie electorală.

Dar ăsta e românul, dă cu piciorul în găleată și-o varsă. Regăsesc unii friends din listă comentând și aprobând postările unor imbecili care l-au demascat ei acum pe CG că e omul „Sistemului”. Atât vă duce capul?

Știi tu cine/ce e „Sistemul”, mă? Nu cred. Dacă CG, GS și AG sunt susținuți de rezerviști sau chiar lucrători din servicii, patrioți, înseamnă că sunt oamenii Sistemului? Idioții spun că da, fiindcă ei abuzează un cuvânt a cărui semantică n-o cunosc.

În concluzie, toată demența pornită după scoaterea din joc a lui CG face un rău mai mare mișcării suveraniste decât face Sistemul. Toate focurile încrucișate la care asistăm între auriști, pot-iști, șoșocari sau între susținătorii boicotului și cei ai participării la vot contribuie la auto-detonarea mișcării suveraniste.

Boicotul garantează că mișcarea suveranistă nu va da președinte după aceste runde de alegeri. La fel însă și canibalizarea electoratului suveranist este certitudinea că suveranismul nu va da președinte nici de data asta, nici data viitoare, când va fi asta. E mai grav decât boicotul.

„Nu-l voi vota pe Semeon!”, „N-o voi vota pe catastrofa aia de Gavrilă!” Bravo, suveraniști, țineți-o tot așa! Să se aleagă praful. Să dispară orice speranță de viitor.

Acum, poate ajunge asta și la urechile lui GS și AG. Suveranismul nu va rezista decât într-o singură variantă: AUR, POT, SOS (???) și alte formațiuni care vor mai apărea să formeze chiar înainte de alegeri Alianța (Platforma) Suveranistă Națională. Sau sub ce alt nume vor.

Alianță al cărui președinte și ideolog, mentor să fie Călin Georgescu. El e garanția nu numai că mișcarea nu va dispărea, ci va crește în contextul internațional tot mai nebun. Călin Georgescu, ca președinte al Alianței, va fi de facto și șeful campaniei electorale.

În felul acesta, CG va rămâne o persoană activă în spațiul public. Ideile sale ar putea fi transformate în proiecte de lege susținute în parlament de către formațiunile Alianței. Vocea sa ar fi auzită zilnic. Ar crea frisoane partidelor de la putere.

Garantez că în maxim doi ani ar fi erodate până la punctul în care se vor declanșa alegeri anticipate. Câștigate cu brio de Alianță. Sunt însă românii capabili de asemenea solidarități? După cum se comportă pe Fb, iată, nu prea. Terminați, mă, odată cu atacurile! Ați înnebunit? Au intrat dracii în voi? A-o-leooooo…!

/0 Comentarii/de

Lucian Ciuchiță: Ecoul minților captive

O priveliște aproape burlescă s-a desfășurat sub ochii noștri, una demnă de o scenă modernă a absurdului. Pe străzile poleite ale Pieței Victoriei, un cor de voci exaltate a răsunat cu un patos demn de tragediile grecești: „UCRAINA! UCRAINA!” Oare câți dintre acești entuziaști ai marilor cauze, înfășurați în iluzii cu stele aurii, și-au numărat mărunțișul înainte de a urca într-un taxi scump plătit din ultimele economii? Câți dintre acești apostoli ai Europei, care nici măcar nu-și găsesc locul în ea, s-au întrebat ce vor pune mâine pe masă?

Dar nu vă faceți iluzii! Ei nu au fost ai mizeriei. Nu, ei au fost ai confortului, ai cardului contactless, ai rezervărilor făcute cu un click pe aplicație, ai concediilor în Maldive, ai selfie-urilor cu zâmbete strălucitoare. Sclavii de lux (corporatiști) și larvele bugetare deopotrivă și-au compus existența într-un ritual mecanic de indignare, servindu-și cina în restaurante cu prețuri obscene sau, când oboseala protestului a devenit copleșitoare, chemând livratorul, acel nou serv al civilizației. Câți dintre acești manifestanți și-au pus măcar pentru o clipă întrebarea „Cu ce bani voi cumpăra pâinea de mâine?”. Câți dintre ei, acoperiți de etichete la modă și de o voluptate mândră a progresului, trăiesc cu adevărat la limita sărăciei? Sau sunt doar niște turiști ai unei realități pe care nu o cunosc, așa cum majoritatea românilor o trăiește în fiecare zi?

Ei, da, ei sunt eroi ai Pieței Victoriei, cu telefoane scumpe și zâmbete pline de zel pentru cauza unei Ucraine care, evident, va salva România de la mizerie. Se simt mari, vizionari chiar, dar oare câți dintre ei s-au gândit vreodată ce înseamnă să îți înfrunți lipsurile, să îți numeri monedele din buzunar și să te gândești, cu o frică tăcută, dacă vei reuși să ajungi la salariul de la sfârșitul lunii? Nu, nu au simțit niciodată acea umilință de a se întreba dacă vor mai putea pune o bucată de pâine pe masă. Ei sunt prea ocupați să aplaude teoriile mărunte despre viitorul unei Europe perfect utopice, în timp ce mulți dintre cei din jurul lor trăiesc realitatea în care, în fiecare dimineață, pâinea devine o problemă, nu un drept. Apostoli ai consumerismului de duzină, profeți ai noii religii a obedienței față de trenduri. Cu un telefon în mână și un hashtag pe buze, acești maeștri ai papagalismului au predicat lecții de viață despre globalizare și progres, fără să bănuiască ironia profundă a propriei lipse de gândire. Au fost, de asemenea, în avangarda noilor dogme, aceia care au aplaudat cu entuziasm orice inovație a absurdului: părinte 1 și părinte 2, paradele menite să glorifice patologicul, ridicarea nonvalorilor la rang de idolatrie, precum și ovaționarea unui serial (Las Fierbinți), în care personajele au concurat cu succes pentru titlul de cei mai imbecilizați ai ecranului. Ei au știut sigur cine le sunt dușmanii, au știut sigur cine trebuia condamnat, pentru că demult nu mai gândeau – pentru asta există specialiștii în propagandă.

Într-o frenezie obedientă, și-au întins brațul pentru acel ser experimental, de parcă însăși salvarea universului s-ar fi aflat într-o singură înțepătură. Dar, desigur, când războiul va cere carne de tun, ei vor rămâne spectatori. Cum altfel? Când papagalii sistemului au mers în prima linie a frontului? Ei nu au fost făcuți pentru a înfrunta realitatea, ci pentru a imita, pentru a recita docil după partitură. Aceștia sunt ei – o generație zgomotoasă, de marionete ale unei cauze care le-a scăpat complet din înțelegere.

Nu revoluționari cu sângele în vene, ci umbre plimbându-se în ritmul impus de stăpâni, învăluite în mândria propriei conștiințe impotente.

Pretind a fi voci ale schimbării, dar sunt doar ecouri ale unor idealuri mortificate.

O, de s-ar fi trezit măcar o clipă din somnul lor dogmatic, din toropeala unui vis indus! Dar cum să te trezești când luciditatea este o lovitură prea grea pentru mințile lor dresate în conformism?

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

/0 Comentarii/de

Angelo Giorgianni: România este țara experiment a unui model comunitar de limitare a suveranității popoarelor și statelor, pentru a garanta puterea și interesele clicii de la Davos

calin georgescu, angelo giorgianni

Am spus-o: există o urgență democratică internațională.

Țările lumii sunt considerate guave.

Ele sunt supuse unor experimente sociopolitice menite să neutralizeze suveranitatea populară, să anihileze democrațiile și să acapareze teritorii și resurse.

Acest proiect este funcțional pentru un Guvern Mondial fără control, în care se întrepătrund interesele industriale, militare și financiare ale unei Elite care, pentru a-și asuma puterea și a-și atinge obiectivele, nu ezită să limiteze și/sau să excludă libertățile fundamentale și să-și asume inițiative în detrimentul sănătății și bunăstării comune a cetățenilor lumii.

Noi, cei de la Organizația Mondială pentru Viață, am semnalat-o deja cu ocazia urgenței pandemice de c.d. care a deghizat o urgență libertidică pentru sugrumarea drepturilor politice și civile.

Acum, ceea ce se întâmplă în România nu ne lasă indiferenți. Dacă se poate este și mai grav. Este în joc suveranitatea Poporului. Cei care nu sunt bineveniți la establishment, la Ordinea Mondială, la clica de la Davos riscă să nu mai poată candida.

Împotriva oricui se pot construi dosare hoc și se pot implanta rechizitorii care să împiedice posibilitatea de a fi reprezentanți și de a vă reprezenta.

Anticipăm acest lucru chiar acum!

În curând (și poate deja în curs) cei care vor să îi critice pe cei care vor să cheltuiască 800 de miliarde pe armament și pe cei care nu vor să se supună dictatorilor Franței și Angliei (sau oricărui proiect al elitei dominante) nu numai că vor fi cenzurați și reduși la tăcere, dar vor fi supuși anchetelor din partea serviciilor și acuzării din partea judecătorilor.

Da… întotdeauna după modelul aplicat în România – unde o nouă prevedere permite Serviciului Român de Informații (SRI), armatei și autorităților de securitate cibernetică să întunece conținuturile online, dacă acestea sunt considerate „dezinformare” sau „amenințare la adresa securității naționale” – vom înregistra o discreție necontrolată de a eticheta chiar și pe cele care nu sunt aliniate ca atare la narațiunea oficială.

Toate acestea însoțite de sancțiuni grele. Adio, așadar, opiniilor diferite.

După cum a atestat distinct, circumstanță uimitoare, Matteo Renzi… „…A împiedica un candidat să participe la alegeri pentru că este rus, așa cum se întâmplă în România, este un scandal total. Un scandal – a adăugat el – care nu are nimic democratic. Dacă un candidat are idei neîmpărțite, nu-l poți da afară din alegeri. Pentru că dacă faci asta, nu mai ești democrat. Tu nu mai ești rus. Este clar? Democrația se apără în urne, nu prin urne”.

În România se merge prea departe. Au tachinat deja, supunându-l unui proces și obscurizându-l pe rețelele de socializare, chiar și pe George Simion, liderul opoziției, care denunțase decizia organismului electoral împotriva candidaturii lui Georgescu ca fiind o „lovitură de stat” și care era indicat ca posibil succesor al lui Călin Georgescu.

Ei bine, dragi prieteni, aceste „lovituri de stat” sunt peste tot după colț. România este o paradigmă a ceea ce se ascunde în spatele aparenței buniste a romanelor de război.

Anularea alegerilor din România și excluderea candidaților indezirabili răspunde unui model european, după cum mărturisește fostul comisar european francez Thierry Breton, care, în esență, anunțase aceeași soluție și în Germania, acolo unde era necesar, evident în cazul victoriei AfD, un partid dezaliniat de elita europeană.

Confirmarea acestui lucru provine din împrejurarea că Comisia Europeană a anunțat deja o masă rotundă privind alegerile din Polonia, după cum clarifică declarațiile vicepreședintelui Comisiei, Henna Virkkunen, care subliniază necesitatea unui control mai mare asupra platformelor digitale, sugerând în același timp UE ca garant al lucrului „corect” Alegerile din Polonia sunt în curs de desfășurare. În Polonia, alegerile vor avea loc la 18 mai și pentru turul al doilea la 1 iunie, cu riscul ca UE să avertizeze asupra unei victorii a adversarilor conservatori, care sunt deja persecutați politic și judiciar, în detrimentul europenistului Tusk. Ce se întâmplă dacă rezultatul nu este acceptabil? Nu va trebui să vă uitați în globul de cristal, va trebui doar să vă uitați la ce se întâmplă în România. Și jocul s-a terminat… la următorul.

Acesta este modul în care în Europa ne îndreptăm rapid către o dictatură mascată de democrație. Scopul este de a servi și de a supune pe oricine unui control totalitar și opresiv. Orice manifestare a disidenței trebuie interzisă și reprimată.

Vă invit să acordați atenție celor declarate de generalul Bertolini, în prezent președinte al Asociației Naționale a Parașutiștilor din Italia, deja la conducerea Comandamentului Operațional Interforce Summit și, anterior, a Comandamentului Interforce pentru Operațiuni ale Forțelor Speciale, a Brigăzii de Parașutiști Folgore și a Regimentului 9 Recursor „Col Moschin”, cu – de asemenea – experiență de teren în multe teatre militare, operând printre acestea Liban, Somalia, Balcani și Afganistan. Generalul a declarat în text… „Să realizăm… Uniunea Europeană a lui Ventotene, a lui Spinelli și a Păcii, nu mai există, dacă a existat vreodată. Ea a murit odată cu sprijinul de război pe care l-a acordat Ucrainei și odată cu războiul împotriva Federației Ruse. Regatul Unit este cel care, după ce a repudiat Europa Unită care se revarsă din ea printr-un referendum, vrea acum să se pună la conducerea țărilor europene rămase pentru a ne aduce pe toți la război pentru a-și atinge obiectivul istoric, acela de a distruge Europa, de a o dezmembra în multe mici state vasale și de a o deporta cu spiritul său colonialist clasic resursele sale imense”.

Trăim într-o lume drogată de mass-media care cenzurează Adevărul și gândurile nealiniate, în timp ce ne bombardează cu știri propagate pentru a ne distrage și a ne distrage atenția, dar care ne fac nemuritori.

Ecco… războinici strălucitori ai Păcii… Să ne apărăm libertățile, începând cu cele fundamentale de reprezentare și opinie, să ne revoltăm civilizat împotriva acestor oligarhi, a acestor măști ale groazei și terorii, a acestor proști. Timpul este Galantuomo și Adevărul este ca Soarele, nu poate fi ascuns și renaște mereu cu toată energia sa, arzând mereu pe neștiutorii care vor să-l ascundă, expunându-se la el în încercarea zadarnică de a-l ecraniza… Și chiar și această lungă noapte pentru democrație va trebui, în mod inevitabil, să facă loc Zorilor și luminii zilei.

Adevăr, dreptate, libertate.

/0 Comentarii/de

Dan Diaconu: De ce trebuie să spunem NU?

Ticăloșia sistemului Soros – care a acaparat și sufocat România – a ajuns atât de mare încât acum plătesc peste tot pe unde se poate pentru propagandă. De exemplu, cineva mi-a atras atenția asupra unui reportaj cu unii care se întorceau din Coreea de Nord și mulțumeau bălos Europei „pentru că ne-a primit în interiorul ei”, recomandându-le tuturor să „aibă grijă ce votează”. Vomitiv de-a dreptul! Propaganda asta e atât de jegoasă și-o văd în atâtea locuri încât efectiv mi se face lehamite. În paralel, sursele care gândesc independent sunt catalogate pro-ruse și, conform unui ordin de-al covrigarului, în scurt timp vor fi cenzurate. Asta e „libertatea”, ăsta e „pro-europenismul”.

Dacă disecăm mai bine, înțelegem deplin care-i treaba. Societățile totalitare cu aparență democratică – așa cum e Europa – se bazează pe un sistem propagandistic uniform. În aparență sunt o multitudine de opinii. Însă toate converg în aceeași direcție. Totuși, vă întrebați de ce merg în aceeași direcție și nu o mai ia câte unul „pe laterală”. E simplu: dacă o iei pe laterală îți pierzi finanțarea. Și, dacă o continui tot așa, ori ajungi la mititica, ori ți se închide gura prin măsuri soft.

Există un caz-școală, cel al jurnalistului german Udo Ulfkotte. Cât a stat „în sistem”, nici măcar nu era nevoie să-și scrie articolele! Acestea îi erau erau servite de CIA, iar el își punea doar semnătura. Tot Agenția se îngrijea ca Udo Ulfkotte să fie angajat la instituții de presă de primă mână, astfel încât vocea lui să conteze. O astfel de rețea de influenceri de primă mână este esențială pentru a putea să fie definit ceea ce numim mainstream-ul. Practic, prin intermediul rețelei de bază se creează curentul principal, astfel încât țuțerii să știe încotro trebuie să fluiere.

Nivelul al doilea este format din viermi, adică cei care mestecă informațiile mainstream, personalizându-le, dându-le „parfum specific”. Ei răspândesc mesajul în diverse segmente ale populației și sunt finanțați prin diverse burse, premii, granturi s.a.m.d. Scopul e simplu: fiecare agață câte un segment de populație pe care-l spală pe creier.

Apoi vin așa-zișii artiști, cei din zona divertismentului, scriitorii, umoriștii etc. În funcție de segmentul pe care îl agață, și ei devin beneficiari de diverse stipendii. Și uite-așa, ajungi dependent de sistem.

Totuși, de ce sunt toți atât de legați de un asemenea sistem și de ce n-o mai iau câte unii pe lateral? E extrem de simplu de înțeles. Modul parazitar în care trăiesc ei e unul facil și, chiar dacă nu le asigură bunăstarea, nu-i lasă să moară de foame. În cazul în care calci strâmb, încep să-ți scadă finanțările și, dacă nu te întorci pe calea cea bună, te ocolesc definitiv. Poți trăi din publicul tău? În general nu, deoarece omul e obișnuit să obțină circul pe gratis, doar asta îi asigură din plin sistemul. De ce să-l plătească pe unul care urlă împotrivă? Mai sunt și alții care urlă împotrivă, dar pe gratis. Cu unica diferență că acei aparent opozanți, de fapt tot în direcția mainstream trag, dar sunt meniți a-i agăța pe fraierii care trag să scape de propagandă.

În general, dacă te rupi de sistem și începi să scrii pe invers ți se limitează veniturile, se fac mișcări pentru a-ți contracta audiența ș.a.m.d. Dacă faci parte dintre grangurii importanți care trădează, atunci ai parte destinul lui Udo Ulfkotte.

După cum lesne observați, statele totalitare aparent democratice se bazează pe o structură propagandistică impresionantă, flexibilă și deosebit de activă. Propagandiștii sistemului se comportă natural deoarece știu că mergând împreună cu valul își asigură pâinea.

În dictaturile autoritare – gen Coreea de Nord – sistemul e mult mai rigid. Ca să ajungi în zona de propagandă trebuie să demonstrezi loialitate, să ai anumite calități și să urmezi niște șabloane prestabilite. Un sistem monolitic de acest tip, dincolo de faptul că e deosebit de greoi, mai consumă și-o groază de resurse de la buget și, în plus, are nevoie de un sistem coercitiv activ, care să-i suplinească hibele.

Ca să înțelegeți, aici e vorba de două modele de lume, pe care vi le-am tot prezentat: „Minunata lume nouă”, în cazul „democrației” occidentale vs „1984” în cazul „democrațiilor populare” mai mult sau mai puțin similare celei din Coreea de Nord. Marea noastră problemă este că ne tot menținem în dilema legată de alegerea unuia dintre cele două sisteme. Aici e capcana șobolanului în care cădem cu grație.

De fapt, pentru orice om normal care înțelege situația reală, răspunsul este NU! Nu, n-ai de ce să faci o falsă alegere întrucât, în realitate, te afli în același punct. Și una și cealaltă sunt tiranii, doar mascate de ideologii diferite. Și una și cealaltă au „argumente” împotriva adversarului, dar niciuna nu duce raționamentul până la capăt întrucât, dacă ar face-o, s-ar ajunge la răspunsul firesc, anume NU.

Ambele sisteme se bazează pe propagandă și coerciție, ambele sisteme maschează adevărata structură de putere și ambele sisteme distorsionează teribil viața omului. Diferența e că, în timp ce unul duce chinul la paroxism, celălalt duce confortul la același paroxism. Omul normal ar trebui să înțeleagă că niciuna dintre situații nu e bună întrucât niciuna nu lasă viața să se dezvolte liber. Mai mult, cetățenii fiecăruia dintre cele două sisteme ar trebui să conștientizeze că imensul sistem de propagandă și coerciție se face cu ajutorul banilor lor. Astfel, viața ajunge să le fie influențată negativ prin propriile lor forțe. În ambele sisteme omul e asemenea boului care trage să fugă, dar dacă se îndepărtează prea mult, funia de care e legat îl sugrumă. Diferența e că în cazul unora funia e mătase, frumos colorată și vândută ca accesoriu obligatoriu și la modă, în timp ce în cazul celorlalți nu e funie, ci lanț.

Iată așadar adevărul gol goluț: când vă sperie unii că puteți ajunge precum Coreea de Nord, gândiți-vă că tirania pe care-o trăim cu UE este similară, dar doar mai frumos marketată. În mod normal trebuie spus un NU hotărât ambelor sisteme. Și ce pui în loc? – vor întreba unii isteți. E simplu: un sistem fără propagandă, fără coerciție pentru opinii și care să pedepsească exemplar orice tentativă tiranică. Este posibil așa ceva? Evident că da, dar într-un asemenea sistem nu e simplu, întrucât omul trebuie să devină autonom. Paraziții trebuie lăsați să moară, nu să fie promovați ca „formatori de opinie”. Ce opinie poate forma un neica nimeni care n-a făcut nimic altceva pe lumea asta în afara mâncatului de rahat?

Rețineți însă că, înainte de orice altă discuție, trebuie făcut pasul decisiv, iar acest pas înseamnă a spune NU atât sistemului vestic, dar și celui estic. E esențial și, mai mult, posibil acum când toți gâfâie. În mod evident nu trebuie să mulțumesc Europei că mă parazitează, dar nici să invit pe altcineva să mă paraziteze. Drumul drept e cel pe care ni-l croim singuri. Asta trebuie înțeles!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

/0 Comentarii/de

Alex Krainer: Războaiele ascunse – Mineralele Ucrainei și marile jocuri de putere globale

alex krainer

Se întâmplă lucruri bizare în geopolitică, iar Ucraina e, din nou, centrul atenției. Pe scurt: Zelenski a încercat să joace la două capete, dar a fost prins între ciocan și nicovală. Să începem cu afacerea mincinoasă propusă de britanici și cum Trump i-a prins cu mâța-n sac.

donald trump

Afacerea mincinoasă a britanicilor: Cum au încercat să-l păcălească pe Trump

Britanicii, avizi de resurse, au orchestrat un plan ingenios (sau mai degrabă disperat). Pe 16 ianuarie, cu doar patru zile înainte de inaugurarea lui Trump, premierul britanic Keir Starmer s-a dus la Kiev și a semnat un „acord de parteneriat pe 100 de ani” cu Ucraina. Sună impresionant, nu? Dar partea amuzantă e că în contractul oficial, public pe site-ul guvernului britanic, lipsește partea esențială: un „appendix” secret care conține adevărata afacere.

Ce promitea acest acord?

Toate resursele strategice ale Ucrainei – porturi, gaze naturale, depozite, conducte, titan, pământuri rare – trec sub control britanic imediat ce războiul se termină.

Marea Britanie oferă „sprijin nelimitat” Ucrainei – dar numai 3 miliarde de lire sterline pe an (un bacșiș în comparație cu valoarea resurselor).

Practic, Ucraina devine o colonie britanică modernă, iar Kievul doar un post de administrare pentru interesele Londrei.

trump, starmer

Trump intră în scenă și dă cu tablele de pământ

Problema? Trump află totul și, evident, nu e încântat că britanicii i-au furat oportunitatea. Așa că decide să joace tare:

Îi pune presiune lui Zelenski cu un contract de 500 de miliarde de dolari pentru mineralele rare, știind că acesta nu poate accepta.

Când Zelenski îl refuză, Trump îl face de râs public, zicând că e un „dictator” cu doar 4% susținere în Ucraina.

Britanicii intră în criză de panică, iar Boris Johnson zboară în grabă la Kiev să îi spună lui Zelenski: „Băi, semnează orice cu americanii, dar trage de timp!”

Rezultatul? Un „contract” fantomă între SUA și Ucraina, care nu are valoare legală și nu spune nimic concret. Un fel de „hai să semnăm o foaie ca să-i păcălim pe americani că încă suntem prieteni”.

uk, ue

Britanicii și europenii – panicați și disperați

Între timp, Londra și Bruxelles-ul au ajuns în pragul infarctului. Dacă Trump refuză să le sprijine schemele, UE și Marea Britanie sunt la un pas de colaps economic. Fără acces la resursele ucrainene, planul lor de refacere economică prin exploatarea țării cade în aer.

Indiciile panicii lor?

Starmer și Macron fac vizite de urgență la Trump, sperând să-l îmbuneze.

Regele Charles însuși îi trimite o invitație lui Trump la un dineu regal, crezând că îl poate impresiona cu fastul monarhiei britanice.

Trump îi ignoră, îi ia peste picior și refuză să le dea ce vor.

trump, starmer

De ce Trump nu are încredere în britanici?

Simplu: britanicii l-au sabotat ani de zile. Ei au orchestrat scandalul „Russiagate”, cu dosarul fabricat de spionul britanic Christopher Steele și cu implicarea MI6. Trump știe asta și acum e momentul răzbunării.

Iar Londra știe că fără sprijinul SUA, UE și Marea Britanie se prăbușesc economic. De ce?

UE plănuia să folosească banii confiscați de la Rusia (260 miliarde dolari) ca garanții bancare pentru proiecte de reconstrucție în Ucraina. Dar dacă SUA iese din schemă, totul se destramă.
Britanicii plănuiau să folosească resursele ucrainene ca să-și salveze băncile falimentare. Fără ele, criza economică lovește în plin Londra.

rusia, china

Rusia și China: Marii câștigători

În tot acest haos, cine stă liniștit și se bucură? Rusia și China.

Rusia: A câștigat războiul și acum își negociază condițiile de pace. Putin oferă o alternativă mai bună pentru SUA – acces la mineralele Rusiei, unde sunt zeci de ori mai multe resurse decât în Ucraina.

China: Se poziționează ca mediator și garant al unui nou echilibru de putere.

Trump: Profită de situație și negociază la sânge.

Ce urmează?

Următoarele 9-12 luni vor fi esențiale. Dar se conturează o schimbare majoră:

– Sfârșitul „ordinii mondiale bazate pe reguli” – SUA nu mai vrea să fie „polițistul lumii” în slujba Londrei și UE.
– O alianță surpriză între SUA și Rusia – un posibil acord istoric între Trump și Putin pentru reducerea armamentului nuclear și cheltuielilor militare.
– UE și Marea Britanie – tot mai slăbite – cu economii instabile și fără un plan clar de supraviețuire.
– O nouă eră geopolitică – în care puterile regionale (Rusia, China, India, Turcia) își stabilesc propriile reguli.

Concluzie: Britanicii au crezut că sunt șmecheri. Trump i-a lăsat cu buza umflată.

Marea Britanie a încercat să fure Ucraina înainte să vină Trump la putere. Planul a fost stricat, iar acum Londra și UE sunt într-o cursă disperată pentru supraviețuire.

Între timp, Trump joacă tare, Rusia își consolidează victoria, iar viitorul Europei e tot mai nesigur. Un singur lucru e clar: lumea nu va mai fi niciodată la fel.

Traducere și adaptare dupa alexkrainer.substack.com.

/0 Comentarii/de

Angelo Davidescu: SUA închid consulate din țări din vestul Europei

E revoluție. Trump și Musk spun că guvernul american este „prea mare”.

Departamentul de Stat (DS) al Statelor Unite se pregătește să închidă o serie de consulate, în special în Europa de Vest, în lunile următoare și încearcă să își reducă forța de muncă la nivel global. DS analizează, de asemenea, fuzionarea unor birouri din Washington, în contextul eforturilor lui Trump de a reduce cheltuielile guvernului SUA.

De aceste măsuri sunt afectate o mulțime de birouri de experți care lucrează în domenii precum drepturile omului, refugiații, justiția penală globală, problemele femeilor, minoritățile sexuale etc.

Misiunile SUA din întreaga lume au fost sfătuite să reducă cu cel puțin 10 % personalul american și local, în contextul în care Donald Trump și miliardarul Elon Musk, consilierul său, au declanșat un efort fără precedent de reducere a costurilor în cadrul forței de muncă federale americane.

Președintele republican dorește să se asigure că birocrația este în deplină concordanță cu agenda sa „America pe primul loc”. Luna trecută, el a emis un ordin executiv de reorganizare a serviciului extern al SUA pentru a asigura punerea în aplicare „fidelă și eficientă” a agendei sale de politică externă.

În timpul campaniei sale electorale, el s-a angajat în mod repetat să „curețe” Deep State prin concedierea birocraților pe care îi consideră atât prea mulți cât și neloiali.

Trump și Musk spun că guvernul american este PREA MARE și că bugetul finanțat de contribuabilii americani a fost cheltuit în mod inutil, iresponsabil și fraudulos.

Leipzig, Hamburg și Dusseldorf din Germania, Bordeaux și Strasbourg din Franța și Florența din Italia se numără pe lista consulatelor pe care Departamentul de Stat intenționează să le închidă.

„Departamentul de Stat continuă să evalueze poziția noastră globală pentru a se asigura că suntem cel mai bine poziționați pentru a face față provocărilor moderne în numele poporului american”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat.

Departamentul operează în peste 270 de misiuni diplomatice din întreaga lume, cu o forță de muncă totală de aproape 70 000 de persoane.

Link către articol: https://www.theguardian.com/…/us-european-consulates…

E revoluție ce face Trump acolo. Resetarea întregului stat american.

Domnule Ciolacu, dumneavoastră citiți știrile astea? Să învățați cum se face restructurarea și eficientizarea unui stat supradimensionat, obez, calibrarea lui în raport cu cerințele reale pentru dezvoltarea societății?

Statul nu trebuie să fie o povară pe care o poartă în spate contribuabilii, ci cureaua de transmisie care cuplează diferitele motoare ale dezvoltării societății.

La Trump „restructurarea statului” nu este doar un slogan de campanie. Cum a fost la democrați sau cum este la noi. Restructurăm dar nu schimbăm nimic. Îi rotim între ei.

A consemnat pentru dumneavoastră Angelo Davidescu.

/0 Comentarii/de

GEOPOLITIC: Giorgia Meloni DISTRUGE planurile de război ale lui Macron și Starmer – Italia REFUZĂ să trimită trupe în Ucraina, expunând înșelătoria militară globalistă!

Giorgia Meloni

Giorgia Meloni tocmai a aruncat o bombă asupra cartelului de război european, demontând singura cea mai recentă schemă a acestora de a escalada conflictul din Ucraina într-un război european în plin. Franța și Marea Britanie se încurcă acum, sunt expuse și umilite, în timp ce Italia refuză să-și sacrifice soldații pentru elita înfometată de putere care trage sforile din spatele așa-numitei „coaliții a celor dispuși”.

Nu vă înșelați – nu este vorba despre apărarea Ucrainei. Este vorba despre împingerea Europei într-o confruntare catastrofală menită să beneficieze elita globalistă, complexul militar-industrial și paraziții financiari care profită de un război nesfârșit. Meloni a văzut prin minciuni și a oprit întreaga operațiune înainte ca Italia să poată fi târâtă în abis.

macron, starmer

Planurile secrete de război: ceea ce Macron și Starmer nu vor să știți

Planificatorii de război din Paris și Londra au crezut că ar putea forța Italia să se supună. Așa-numita misiune de „menținere a păcii” nu este altceva decât o modalitate înșelătoare de a staționa trupele europene în Ucraina, de a provoca o escaladare a Rusiei și de a justifica intervenția militară completă a NATO.

Macron și Starmer urmăreau un scenariu dictat de Deep State – împinge Europa într-un război pe care nu-l poate câștiga, transformă miliarde în contracte de arme și ține mașina militară în funcțiune. Obiectivul lor real? Destabilizarea totală a Europei , forțând națiunile UE în economii permanente de război, distrugerea suveranității naționale și consolidarea controlului centralizat sub instituții globaliste nealese.

Acesta nu a fost niciodată despre protejarea Ucrainei sau apărarea democrației. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, ei nu ar fi înarmat și finanțat cele mai corupte elemente din guvernul ucrainean, nu ar fi permis biolaboratoarelor să funcționeze necontrolat și nu ar fi orchestrat o întrerupere a mass-media asupra operațiunilor secrete ale NATO în regiune.

Dar Meloni a refuzat să joace împreună. Ea a văzut ce s-a întâmplat în Libia, Siria și Irak. Ea știe cum funcționează acești globaliști. Ei fabrică o criză, produc consimțământ prin propagandă necruțătoare, apoi aruncă națiuni întregi în război în timp ce stau în siguranță în palatele lor protejate, urmărind cum distrugerea se desfășoară.

macron, starmer

Macron și Starmer: marionetele mașinii de război

Macron a fost una dintre cele mai agresive voci în împingerea pentru cizme europene pe terenul din Ucraina. De ce? Pentru că stăpânii lui o cer.

Aceleași elite financiare care susțin guvernul său – aceleași cabale bancare care orchestrează războaie pentru a-și alimenta averea – își cer favoarea. Declarațiile recente ale lui Macron despre „pregătirea pentru război” nu sunt doar posturi politice; ei fac ordine de la însăși forțele care au creat această criză globală.

Și Starmer? O marionetă slabă care a moștenit Regatul Unit în colaps, disperată să se dovedească în fața stăpânilor globaliști care l-au instalat. Împingerea lui bruscă pentru o forță militară europeană în Ucraina nu este ideea lui – i-a fost dictată de aceiași planificatori de război care au orchestrat Irakul, Afganistanul și Libia.

Ei trebuie să mențină acest conflict în viață, deoarece Ucraina este operațiunea lor de spălare a banilor. Miliardele canalizate în acest război nu sunt folosite pentru „apărarea democrației” – ei acoperă buzunarele contractorilor din domeniul apărării, politicienilor corupți și programele de informații cu buget negru despre care publicul nu va auzi niciodată.

Giorgia Meloni, zelensky

Italia dezvăluie planul de joc al statului adânc

Meloni le-a stricat totul, refuzând să trimită trupe italiene în acest abator. Ea a dezvăluit adevărata natură a acestei operațiuni – un război condus de elită, menit să însângereze națiunile, să transfere puterea în mâinile birocraților nealeși și să distrugă orice rămășițe de suveranitate națională.

Și nu doar a respins-o, i-a umilit pe Macron și Starmer pe scena mondială.

Rapoartele scurse de la summitul de la Londra confirmă că Meloni le-a respins definitiv propunerea, considerând-o imposibilă și nesăbuită. Ea a mers și mai departe, avertizând că orice divizare între națiunile occidentale asupra Ucrainei ar fi „fatală” – nu doar pentru Ucraina, ci și pentru Europa însăși.

Acesta a fost un atac direct asupra întregii agende de război a stângii europene. Meloni a spus clar că Italia nu va fi manipulată într-un război sinucigaș care să beneficieze doar elita globalistă.

nato, ue, zelenski

NATO, Stânga Europeană și Lovitura de stat tăcută împotriva Occidentului

Refuzul Italiei de a juca împreună expune, de asemenea, o operațiune mai amplă în desfășurare – una care amenință să schimbe definitiv Europa.

Stânga europeană lucrează activ pentru a marginaliza structura tradițională a NATO în favoarea unei noi alianțe militare controlată în întregime de elitele nealese ale UE. Planul, împins de Macron și Starmer, este de a înlocui armatele naționale cu o forță controlată de UE care nu răspunde nici unui guvern suveran, ci doar Bruxelles-ului și finanțatorii săi ascunși.

Acesta este motivul pentru care sunt atât de disperați să împingă Europa în Ucraina. Ei vor să creeze „nevoia” unei noi armate europene, să treacă peste politicile naționale de apărare și să oblige fiecare națiune să contribuie cu trupe la o entitate pe care nici un guvern ales nu o controlează.

Odată ce se întâmplă asta, suveranitatea națională este moartă.

Este vorba despre mai mult decât despre Ucraina. Este vorba despre restructurarea Europei sub conducerea militară totalitare, eliminarea guvernelor independente și concentrarea puterii în mâinile aceluiași cartel globalist care profită de pe urma războiului, datoriilor și haosului.

Giorgia Meloni

Propaganda mașinii de război eșuează — Oamenii sunt alături de Meloni

În ciuda eforturilor mass-media de stânga de a o ataca, aprobarea lui Meloni în Italia continuă să crească. Italienii văd ce se întâmplă. Ei știu că țara lor este vizată de aceleași forțe care au distrus Grecia cu servitute financiare, au spulberat Germania cu politici de migrație în masă și acum vor să transforme toată Europa într-o zonă de război.

Mașina de război globalistă și marionetele sale europene sunt furioase că Italia a îndrăznit să spună „Nu”.

Dar e prea târziu. Oamenii au văzut în spatele cortinei. Propaganda de război eșuează, iar Meloni a apărut ca unul dintre singurii lideri dispuși să opună impulsului globalist pentru război total.

Lovitura finală adusă cartelului de război

Acum, întrebarea este: ce vor face Franța și Marea Britanie în continuare?

Au fost expuși. Planurile lor de război se prăbușesc. Credibilitatea lor este spulberată. Ei nu mai pot pretinde că este vorba despre „apărarea Ucrainei”, când Italia a dovedit că întreaga operațiune este un impuls calculat pentru război, conceput pentru a servi interesele elitei în detrimentul poporului.

Meloni a tras linie. Italia nu va fi un pion în mașina de război globalistă.

Și elitele? Ei intră în panică.

Pentru că dacă o națiune se ridică, vor urma și altele.

Și când se întâmplă asta, întreaga operațiune de război Deep State se prăbușește.

Traducere și adaptare după gazetteller.com.

/0 Comentarii/de

Turneul european al lui Tulsi Gabbard: O misiune diplomatică cu miză mare

tulsi gabbard

Tulsi Gabbard, proaspăt numită director al serviciilor naționale de informații, este programată să călătorească în Europa săptămâna viitoare, un pas semnificativ care evidențiază natura schimbătoare a politicii externe a SUA sub administrația Trump. Se presupune că Gabbard se va întâlni cu importante personalități politice și de informații europene. Gabbard este o fostă candidată democrată la președinție, a cărei experiență militară și largă atractivitate o fac o alegere neașteptată, dar calculată pentru această funcție. În plus față de o întâlnire de profil înalt cu coordonatorul național al serviciilor de informații franceze la Paris, ea este programată să discute două subiecte extrem de controversate: statutul libertății de exprimare în Europa și presupusul rol al Uniunii Europene în anularea alegerilor prezidențiale din România din 8 decembrie 2024. Strategia de securitate națională a administrației Trump a suferit o schimbare dramatică odată cu numirea lui Gabbard în funcția de director al serviciilor naționale de informații. Gabbard, care este cunoscută pentru independența și disponibilitatea sa de a pune la îndoială înțelepciunea convențională, oferă un punct de vedere distinct pentru această funcție. Următoarea sa călătorie europeană este văzută ca o șansă de a răspunde preocupărilor crescânde privind standardele democratice și suveranitatea pe continent, consolidând în același timp acordurile de schimb de informații.

tulsi gabbard, donald trumpSe așteaptă ca întâlnirea de la Paris cu coordonatorul național al serviciilor de informații franceze să se concentreze pe eforturile de combatere a terorismului, amenințările la adresa securității cibernetice și tensiunile geopolitice actuale din Europa de Est. Cu toate acestea, agenda mai largă a vizitei lui Gabbard este cea care a stârnit intrigi și dezbateri.

Unul dintre subiectele-cheie de pe agenda lui Gabbard este situația libertății de exprimare în Europa. În ultimii ani, mai multe țări europene au fost criticate pentru adoptarea unor legi despre care criticii susțin că înăbușă libertatea de exprimare. De la reglementări privind discursul instigator la ură la măsuri controversate care vizează platformele online, echilibrul dintre combaterea extremismului și păstrarea libertăților civile a devenit o problemă controversată.

Interesul lui Gabbard pentru acest subiect se aliniază cu accentul mai larg pus de administrația Trump pe libertățile individuale și cu scepticismul acesteia față de ceea ce consideră a fi o depășire a limitelor de către guvernele străine. Sursele sugerează că Gabbard va încerca să înțeleagă modul în care aceste politici influențează relațiile transatlantice și dacă acestea ar putea reprezenta provocări pentru interesele SUA în regiune.

Poate cel mai controversat punct de pe agenda lui Gabbard este presupusa implicare a Uniunii Europene în anularea alegerilor prezidențiale din România din 8 decembrie. Alegerile, care au fost marcate de acuzații de intervenție străină și nereguli, au fost ulterior anulate de Curtea Constituțională a României. Criticii au acuzat UE că a exercitat o influență nejustificată asupra procesului, ridicând întrebări cu privire la angajamentul blocului față de principiile democratice.

Accentul pus de Gabbard pe această problemă este susceptibil să rezoneze cu scepticismul mai larg al administrației Trump față de organizațiile supranaționale și cu accentul pus de aceasta pe suveranitatea națională. Prin abordarea alegerilor din România, Gabbard ar putea semnala o schimbare în politica SUA în direcția unei examinări mai atente a acțiunilor UE în statele membre.

Turneul european al lui Gabbard are loc într-un moment critic pentru relațiile dintre Statele Unite și Europa. Având în vedere că tensiunile legate de comerț, securitate și norme democratice continuă să mocnească, capacitatea sa de a naviga pe aceste probleme complexe va fi un test-cheie al leadership-ului său. Pregătirea sa militară și experiența diplomatică o fac o figură convingătoare pentru a întreprinde această misiune, dar provocările cu care se confruntă sunt formidabile.

În timp ce Gabbard se pregătește să se întâlnească cu liderii europeni, turneul său este urmărit îndeaproape atât de aliați, cât și de adversari. Va reuși ea să reducă decalajul dintre prioritățile americane și cele europene sau vizita sa va evidenția diviziunile tot mai mari dintre cele două părți?

Un lucru este sigur: Turneul european al lui Tulsi Gabbard este mai mult decât o simplă misiune diplomatică – este o declarație de intenție din partea administrației Trump, care semnalează un accent reînnoit pe suveranitate, libertatea de exprimare și viitorul democrației într-o lume din ce în ce mai nesigură.

De Paul Bumman

Traducere și adaptare după thediplomaticaffairs.com.

/0 Comentarii/de

Bogdan Tiberiu Iacob: Legendarul Jeffrey Sachs către europeni – „Trump a încheiat războiul. Veți trăi cu Rusia mult timp, negociați cu Rusia!”

Jeffrey Sachs

Pe 19 februarie, unul dintre cei mai mari politologi ai ultimelor decenii, americanul Jeffrey Sachs, a susținut un discurs de-a dreptul istoric în Parlamentul European, la un eveniment intitulat „Geopolitica păcii” găzduit de fostul secretar general adjunct al ONU și actualul deputat european Michael von der Schulenburg. E explicabil de ce presa nu a pomenit despre discurs. Pentru că Sachs a făcut disecție fără anestezie politicii SUA din ultimii 30 de ani, ca și celei a Europei, iar concluzia nemiloasă că războiul din Ucraina e doar unul dintre multele războaie provocate de americani și susținute de aliații europeni în numele „democrației” și al „libertății”, de pe urma cărora au rezultat doar pagube și morți, dar nu și democrație ori libertate.

Faptul că SUA nu și-a respectat propriile acorduri, mai ales cu Rusia, au dus în cele din urmă la invaziile din Ucraina. O rază de speranță, spune Sachs, e noul regim Trump, care în mod cert va pune capăt războiului, mai spune el.

Via Deutsche Welle

Via Deutsche Welle

Extinderea NATO

Vă amintiți că pe 7 februarie 1991, Hans-Dietrich Genscher și James Baker III au vorbit cu Gorbaciov. Genscher a ținut o conferință de presă în care a explicat că NATO nu se va deplasa spre est. „Nu vom profita de dizolvarea Pactului de la Varșovia”. Și înțelegeți că a fost într-un context juridic, nu într-un context întâmplător. Acesta a fost sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, negociat pentru reunificarea Germaniei.

Și s-a ajuns la un acord că NATO nu se va deplasa nici măcar un centimetru spre est. Și a fost explicit și este în nenumărate documente. Și căutați Arhiva de Securitate Națională a Universității George Washington și puteți obține zeci de documente. Este un site numit „Ce a auzit Gorbaciov despre NATO”. Aruncați o privire, pentru că tot ce vi se spune din SUA este o minciună despre asta, dar arhivele sunt perfect clare.

Așa că s-a luat decizia în 1994 de a extinde NATO până în Ucraina. Acesta este un proiect. Aceasta nu ține de o administrație sau de alta. Acesta este un proiect al guvernului SUA care a început în urmă cu mai bine de 30 de ani.

Rusia nu are altă vocație decât cea europeană. Deci, pe măsură ce Europa se deplasează spre est, Rusia nu poate face nimic în privința asta. Este de mirare că suntem în război tot timpul? Pentru că un lucru despre America este că credem că știm întotdeauna ce vor face omologii noștri și întotdeauna greșim.

Și unul dintre motivele pentru care greșim întotdeauna este că în teoria jocurilor pe care o joacă strategii americani, de fapt nu vorbești cu cealaltă parte. Știi doar care este strategia celeilalte părți. Este minunat. Economisești atât de mult timp. Nu ai nevoie de diplomație…

Nimic nu s-a schimbat prea mult de la Clinton la Bush, la Obama, la Trump, la Biden. Ba chiar lucrurile s-au înrăutățit pas cu pas. Biden a fost cel mai rău din punctul meu de vedere.
Poate și pentru că nu a fost compos mentis (în toate facultățile mentale – n.n.) în ultimii doi ani. Și spun asta serios, nu ca o remarcă sarcastică. Sistemul politic american este un sistem de imagine. Este un sistem de manipulare a mass-mediei în fiecare zi. Este un sistem de PR.

Și astfel a putut exista un președinte care practic nu funcționa, dar a fost la putere timp de doi ani și au vrut să-l facă pe acel președinte să candideze pentru realegere.
Nu spunem adevărul despre aproape nimic în această lume, acum. Deci acest proiect a continuat din anii 1990, bombardarea Belgradului 78 de zile consecutive în 1999 a făcut parte din acest proiect. Divizarea țării când granițele sunt sacrosante, nu-i așa? Cu excepția Kosovo. E în regulă.

Pentru că granițele sunt sacrosante, cu excepția cazului în care America le schimbă. Sudanul a fost un alt proiect conex. Rebeliunea din Sudanul de Sud. S-a întâmplat asta doar pentru că sud-sudanezii s-au răzvrătit? Sau pot să vă dau manualul CIA?

Pentru a înțelege despre ce este vorba: evenimentele militare sunt costisitoare. Au nevoie de echipament, antrenament, tabere de bază, informații, finanțe. Asta vine de la marile puteri. Asta nu vine din insurecții locale.

Sudanul de Sud nu a învins Sudanul de Nord sau Sudanul într-o bătălie tribală. A fost un proiect american. Mergeam adesea la Nairobi și mă întâlneam cu militari americani sau senatori sau alții cu un interes profund în politica Sudanului. Aceasta făcea parte din jocul unipolarității.

Deci extinderea NATO, după cum știți, a început în 1999 cu Ungaria, Polonia și Republica Cehă.

Și Rusia a fost extrem de nemulțumită de asta, dar acestea erau țări încă departe de graniță. Și Rusia a protestat, dar, desigur, fără rezultat. Apoi a venit George Bush Junior. Când a avut loc 9/11, președintele Putin a promis tot sprijinul. Și apoi SUA a decis pe 20 septembrie 2001 că va lansa șapte războaie în cinci ani.

Apropo, acestea au fost războaiele lui Netanyahu.

Ideea a fost parțial de a curăța vechii aliați sovietici și parțial de a elimina susținătorii Hamas și Hezbollah. Pentru că ideea lui Netanyahu a fost că va exista un singur stat, mulțumesc. Un singur stat. Va fi Israelul. Israelul va controla tot teritoriul.

Și oricine obiectează, îl vom răsturna. Nu neapărat noi, ci prietenul nostru, Statele Unite. Aceasta este politica SUA până la această oră. Nu știm dacă se va schimba. Acum, singura problemă este că poate SUA vor deține Gaza în loc ca Israelul să dețină Gaza.

Dar ideea există de cel puțin 25 de ani. De fapt, se întoarce la un document numit Clean Break pe care Netanyahu și echipa sa politică americană l-au creat în 1996 pentru a pune capăt ideii soluției celor două state. Îl puteți găsi și online. Deci acestea sunt proiecte. Acestea sunt evenimente pe termen lung.

Nu-i Clinton? Este Bush? Este Obama? Acesta este modul plictisitor de a privi politica americană ca pe un joc de zi cu zi. Dar nu asta este politica americană.

Așadar, următoarea rundă de extindere a NATO a venit în 2004 cu alte șapte țări, cele trei state baltice, România, Bulgaria, Slovenia și Slovacia. În acest moment, Rusia a fost al naibii de supărată.

Aceasta a fost o încălcare completă a acordului postbelic de reunificare germană. În esență, a fost un truc fundamental sau o trișare a SUA într-un acord de cooperare, este ceea ce s -a făcut, pentru că ei cred în unipolaritate. Așa cum își amintește toată lumea, pentru că tocmai am avut conferința de securitate din Munchen săptămâna trecută, în 2007 președintele Putin a spus Stop. Suficient. Opriți-vă acum.

Și, desigur, ceea ce s-a întâmplat a fost că în 2008, Statele Unite au blocat extinderea NATO în Ucraina și în Georgia. Acesta este un proiect pe termen lung. L-am ascultat pe dl Saakashvili la New York în mai 2008 și am ieșit, am spus: Acest om este nebun. Și o lună mai târziu, a izbucnit un război, deoarece Statele Unite i-au spus acestui tip că salvează Georgia.

După cum știți, Viktor Ianukovici a fost ales în 2010 în Ucraina (președinte n.n.) cu un program de neutralitate. Rusia nu avea deloc interese teritoriale sau proiecte în Ucraina. Știu. Am fost acolo în acești ani. Ceea ce a negociat Rusia a fost un contract de închiriere de 25 de ani, până în 2042 pentru baza navală Sevastopol. Asta este. Nu pentru Crimeea. Nu pentru Donbas. Nimic de genul asta.

Această idee că Putin reconstruiește Imperiul Rus este o propagandă copilărească. Dacă cineva știe istoria de zi cu zi și de la an la an, acestea sunt lucruri copilărești. Deci, nu există proiecte deloc. Statele Unite au decis că acest om trebuie să fie răsturnat. Se numește o operație de schimbare a regimului.

Au existat aproximativ o sută de astfel de operațiuni ale Statelor Unite, în țările dumneavoastră și în întreaga lume. Asta face CIA pentru a trăi. Este un tip foarte neobișnuit de politică externă.
Dar în America, dacă nu-ți place cealaltă parte, nu negociezi cu ea, încerci să o răstorni, de preferință, pe ascuns. Dacă nu funcționează pe ascuns, o faci pe față. Întotdeauna spui că nu e vina te. „Ei” sunt agresorul. „Ei” sunt cealaltă parte. Ei sunt Hitler. Asta apare la fiecare doi sau trei ani. Fie că este vorba de Saddam Hussein, fie că este vorba de Assad, fie că este vorba de Putin, este foarte convenabil.

Aceasta este singura explicație de politică externă pe care poporul american o primește oriunde. Ei bine, „ne confruntăm cu München 1938”. Nu putem vorbi cu cealaltă parte. Sunt dușmani răi, implacabili. Acesta este singurul model de politică externă pe care l-am auzit vreodată de la mass-media noastră. Și mass-media o repetă în întregime pentru că este complet subjugată de guvernul SUA.

Revoluția Maidan și urmările ei

În 2014, SUA au lucrat activ la răsturnarea lui Ianukovici. Toată lumea cunoaște apelul telefonic dintre colega mea de la Universitatea Columbia, Victoria Nuland, și ambasadorul SUA, Peter Pyatt. Nu există dovezi mai bune. Rușii i-au interceptat convorbirea și au pus-o pe internet. Ascultați-o. Este fascinant. Apropo, făcând asta, toți au fost promovați în administrația Biden.
Când a avut loc Maidanul, am fost chemat imediat. Oh, profesor Sachs, noul prim -ministru ucrainean ar dori să vă vadă să vorbiți despre criza economică. Pentru că sunt destul de bun la asta. Și am zburat spre Kiev și am fost plimbat în jurul Maidanului. Și mi s-a spus cum SUA au plătit banii pentru toți manifestanții Maidanului. „Revoluția” spontană a demnității.

Războiul din Ucraina și controlul armelor nucleare

Care a fost intenția lui Putin în război? Pot să vă spun care a fost intenția lui. A fost să îl forțeze pe Zelenski să negocieze neutralitatea. Și asta s-a întâmplat la șapte zile de la începerea invaziei. Ar trebui să înțelegeți acest lucru, nu propaganda care se scrie despre asta, vai, negocierile au eșuat și Putin urma să preia Ucraina. Înțelegeți ceva elementar. Ideea a fost să ținem de extinderea NATO. Statele Unite nu sunt la granița Rusiei. Nici mai mult, nici mai puțin. Ar trebui să adaug un aspect foarte important. De ce sunt ei atât de interesați? Pentru că, dacă China sau Rusia ar decide să aibă o bază militară pe Rio Grande (granița SUA-Mexic n.n.) sau la granița canadiană, nu numai că Statele Unite s-ar speria, dar ar fi război în zece minute.

Iar Blinken i-a spus lui Lavrov, în ianuarie 2022, că Statele Unite își rezervă dreptul de a amplasa sisteme de rachete oriunde doresc.

Când Zelensky a spus că în șapte zile negociem, cunosc foarte bine detaliile pentru că am vorbit cu toate părțile în detaliu. În câteva săptămâni, a existat un schimb de documente pe care președintele Putin îl aprobase, pe care Lavrov îl prezentase, care era gestionat de mediatorii turci. Am zburat la Ankara pentru a asculta în detaliu ce făceau mediatorii. Ucraina a renunțat unilateral la un acord aproape încheiat.

De ce? Pentru că Statele Unite le-au spus să o facă. Pentru că Marea Britanie a adăugat cireașa pe tort punându-l pe (premierul n.n.) Boris Johnson să meargă la începutul lunii aprilie în Ucraina și să transmită.

A fi dușman al Statelor Unite este periculos, dar a fi prieten este fatal. Așa că permiteți-mi să spun în încheiere câteva cuvinte despre Trump. Trump nu vrea să piardă. Acesta este motivul pentru care este mai probabil ca acest război să se încheie, pentru că Trump și președintele Putin vor fi de acord să pună capăt războiului. Că Europa se tot dă războinică, nu contează…

Războiul s-a terminat. Așa că scoateți-l din calcule. S-a terminat. Și s-a terminat pentru că Trump nu vrea să susțină un ratat. Asta e. Nu e vorba de o mare moralitate, doar că nu vrea să suporte un ratat. Acesta este un ratat. Cea care va fi salvată de negocierile care au loc chiar acum este Ucraina. A doua este Europa.

Europa are nevoie de o politică externă, una reală. Vă rugăm să aveți o politică externă europeană. Veți trăi cu Rusia mult timp, așa că vă rugăm să negociați cu Rusia, a mai spus Jeffrey Sachs.

Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob

/0 Comentarii/de