datorie

Să vă spun despre un element de care nimeni nu ține cont, dar care este elefantul din magazinul de porțelanuri: sunt peste 7 trilioane de dolari stocate în cash sau instrumente de cont curent. Sunt așa-numiții „smart money”, cei care-au umflat piața, știind cum să iasă atunci când exuberanța a scăpat de sub control. Întâmplător ne aflăm prin zona maximelor istorice absolute de pe burse și lumea e în continuare încrezătoare. Așa a fost mereu. Dar, totuși, știți care e semnificația celor 7 trilioane? Dacă veți studia perioada pre-recesiune de după 1990, veți înțelege ceva mai bine. Spun de după 1990 întrucât cam până atunci am analizat fenomenul. Când „banii inteligenți” ajung la concluzia că cea mai sigură investiție e în cash, atunci e clar că urmează o prăbușire serioasă a piețelor.

Orice manager serios de fonduri știe un lucru fundamental: a-ți ține banii în cash înseamnă a-i pierde. Banul de azi e datorie, datoria e dobândă, iar dobânda produce inflație pentru a echilibra „caritasul financiar” al lumii, întrucât sistemul financiar al lumii e o imensă schemă Ponzi aflată în administrarea unei găști mafiote. Așadar, lupta unui manager de fond e aceea de a încerca să multiplice fondurile pe care le are, ducându-le la randamente peste rata inflației. Atunci când ajunge la concluzia că e mai bine în cash decât în active care aduc un anumit randament, înseamnă că ceva e putred în piețe, mai precis se așteaptă ca picajul pieței să fie mare și ireversibil.

Mai e ceva care agravează știrea: inflația reală e imensă, instituțiile bancare sunt nesigure, iar o posibilă prăbușire e o capcană inclusiv pentru banii lichizi. Care bani, fiind stocați electronic, în conturile băncilor, se pot volatiliza extrem de repede în caz de prăbușire a sistemului. Ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare în ceea ce privește imensa cantitate de bani lichizi. De fapt constatarea e chiar mai crâncenă decât cea inițială: cu orice risc, chiar și cel de a rămâne fără bani, administratorii care stau în spatele celor mai mari plasamente preferă banii lichizi. Asta este, pentru orice om normal la cap, un indiciu clar că urmează ceva infernal.

De altfel nu-ți trebuie multă școală ca să înțelegi fenomenul. Se vede cu ochiul liber că absolut totul este supraestimat. Și nu vorbesc doar de ceea ce vedem pe piețele financiare, dar și bunurile de care ne servim zi de zi. Un amic a cărui activitate se desfășoară în zona de fashion îmi spunea că acolo e cel mai mare leverage al plasticului. Dacă bagi plasticul în bunuri diverse, gen carcase pentru echipamente, materiale de construcție, caroserii/elemente de bord în zona auto sau tot ceea ce vă trece prin cap din utilizarea de zi cu zi, e extrem de aproape față de costurile sale de producție. În schimb, plasticul transformat pentru zona fashion, are o marjă infinit mai mare. Un plastic pe care-l transformi în pantofi sau haine aduce un profit amețitor. S-a ajuns la nebunia în care hainele de plastic să se vândă mai scump decât cele din materiale naturale. Despre încălțăminte nici nu mai vorbesc deoarece e suficient să ieși pe stradă și să vezi cum „pantofii de buni” ai oamenilor au ajuns adidașii, acea infectă combinație de plastic pe care, în alte vremuri, o vedeai doar la sapă. Mă rog, să nu ne îndepărtăm de subiect.

Ce se întâmplă când ajungem într-o asemenea situație? Toată lumea știe deznodământul însă, cu cât nebunia e mai mare, cu atât credința că n-o să se întâmple devine din ce în ce mai tabu. De ce v-am spus toate acestea? Pentru că trebuie să înțelegem contextul internațional pentru a putea să vedem cât de violent vom fi loviți.

Probabil ați auzit despre „Ordonanța Trenulețul”. Numai despre asta se vorbește pentru a se acoperi gravele probleme de constituționalitate. De ce caută să dea guvernul această ordonanță? Pe scurt pentru că e în rahat. Am văzut un text de-al unui propagandist economic de-al PSD care ne transmitea cât de bine stăm noi față de dezastrul pe care l-a găsit PSD-ul atunci când a preluat guvernarea. De fapt situația de acum este de-a dreptul dezastruoasă atunci când e pusă în contextul internațional de azi. PSD-ul a cheltuit banii precum nebunii care câștigă la loterie. Doar că PSD-ul n-a câștigat la loterie, ci a împins deficitul bugetar pe „noi culmi de progres”. Acel deficit trebuie finanțat și asta se vede în accelerarea datoriei externe. Între 2019 – anul în care Plăvanul a fost reinvestit de cretinii României alături de grupul infracțional „Ambasadele” – și prezent, datoria României a crescut de la 35% din PIB la 53% din PIB. În termeni procentuali nu pare mult, dar în termeni reali este devastator: de la aprox. 373 mld. lei la peste 1 trilion de lei. E o nebunie! Nimeni nu poate spune ce s-a făcut cu cei peste 600 mld. de lei în 5 ani! Asta e întrebarea care ține unită așa-numita „Coaliție a partidelor pro-europene”. Ce ați făcut, tovarăși cu 120 mld. EUR? Unde sunt banii???

Problema e că datoria are o tendință clară de accelerare. Accelerare înseamnă că guvernul are nevoie de din ce în ce mai mulți bani într-o unitate din ce în ce mai mică de timp. Mafioții internaționali sesizează chestiunea și măresc dobânzile. Ceea ce face ca serviciul datoriei să devină din ce în ce mai activ în PIB-ul României, fiind o componentă care se va adăuga din ce în ce mai clar, an de an, deficitului bugetar și, automat, datoriei totale. Nu greșim dacă spunem că România deja se află pe panta căderii în capcana datoriei. De altfel nu eu spun asta, ci, culmea, agențiile de rating care văd sărind datoria externă a României la peste 70% din PIB în doar 2 ani. Înțelegeți în ce rahat ne aflăm? Să punem acum treburile cap la cap.

Covrigarul a ticluit „Ordonanța Trenuleț” pentru a-și asigura o finanțare facilă. Acesta este singurul scop, acela de a spune către creditori „da, suntem în rahat, dar uite că am luat decizii de echilibrare”. Care sunt acele decizii? Cele clasice, despre care se știe că provoacă dezechilibre inutile și scădere economică: înghețări de pensii, scăderi de salarii s.a.m.d. Dar pe covrigar nu asta îl interesează, ci să salveze manetele puterii pentru a ascunde și a continua jaful Bugetului. De fapt asta e ceea „ce-i mână în luptă” pe așa-zișii europeni. În condițiile în care ar ajunge altcineva la butoane și ar fi suficient de onest, ar putea trimite la pușcărie întreaga clasă politică începând cu băsescu, deoarece împrumutul de la FMI e prima cea mai sforăitoare faptă de abuz comisă la adresa finanțelor țării. Ca să înțelegeți disperarea imensă în care se află „Coaliția Prădătoare” ar trebui să înțelegeți tâlcul ultimelor mișcări efectuate.

Victor Ponta nu a ajuns la Trump pentru că și-ar dori să candideze la președinție, ci pentru că a fost transmis de Ciolacu acolo pentru a transmite „loialitatea sistemului românesc față de noul încoronat din ianuarie”. În paralel, Ciolacu a acceptat toate cerințele lui Viktor Orban, tot ca pe un semn de slugărnicie față de noua putere din SUA. Așa au ajuns Finanțele și Dezvoltarea la miniștrii unguri și așa a ajuns Ungaria în CSAT. Mișcările disperate ale covrigarului sunt, în realitate, mișcările disperate ale întregii clase politice corupte din România. Jigodiile acestea sunt capabile să semneze capitularea țării doar pentru a nu se observa potlogăriile pe care le-au făcut. De aceea avem acum inflația de „pentru prima dată în istorie”: prima dată când se anulează alegerile, când președintele își prelungește mandatul cu de la sine putere, când ungurii intră în CSAT, când ordinea constituțională e răsturnată brutal ș.a.m.d.

Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar covrigarul și acoliții săi penali au făcut tot efortul absolut de pomană. Venirea la putere a lui Trump va veni cu o serie de cataclisme, abil pregătite de democrați. Bomba îndatorării, economia americană disfuncțională, picajul militar și contextul internațional sunt bule extrem de fragile care stau gata să se spargă. Totul va conduce la spargerea mega-bulei în care trăim, cu consecințe devastatoare pentru întreaga lume. Și, ca în cazul unei explozii nucleare, extrem de interesante sunt momentele de după explozie întrucât, în funcție de ceea ce se constată după putem vedea cum va evolua lumea. Care-s acele prime momente?

În primul rând o imposibilitate a continuării funcționării piețelor internaționale pe fondul, prăbușirii întregului framework. Asta, tradus, înseamnă „scapă cine poate și cum poate”. Cu alte cuvinte înseamnă că nu ne putem salva decât prin ceea ce avem și ceea ce facem. Iar aici e jale mare: România nu mai are rezerve strategice, nu mai are facilități, nu mai are soluții. Abia atunci covrigarii politici ai țării vor constata că toate strategemele lor sunt falimentare. Este mai mult decât probabil să se constate nulitatea absolută a prelungirii artificiale a mandatului Plăvanului. Asta înseamnă nulitatea absolută a Guvernului numit de Plăvan și a tuturor actelor sale, deci inclusiv a „Ordonanței trenuleț”. Și asta va conduce la o acutizare a crizei întrucât finanțatorii, și-așa puțini, nu vor mai putea finanța România din cauza instabilității și a lipsei sale de credibilitate. Și uite-așa, o gașcă de idioți, în frunte cu cretinul de la Cotroceni, au parafat o cădere a țării într-un teribil haos. Te și întrebi cum anume vor plăti toți acești infractori? Ce anume să le faci pentru a te asigura că vor simți cât rău au făcut țării?

Sper din tot sufletul ca situația să se tranșeze mai repede și să-i măture de la butoane pe uzurpatori. Dacă nu se va întâmpla asta va fi vai și amar de noi. De ce? Pentru că, în ipoteza în care se organizează alegeri intrăm într-un setup și mai ciudat. Chiar dacă Georgescu va fi ales președinte, alegerea sa e ilegală deoarece este ca urmare a unui proces inițiat de un guvern numit ilegal, astfel încât, pentru a repune în legalitate situația, ar trebui să se reia turul 2 anulat absolut neconstituțional de către CCR.

V-am înșirat logic întreaga situație pentru a înțelege consecințele groaznice rezultate din jocul absolut halucinant de imbecil pe care-l joacă niște ageamii cățărați pe posturi cheie în statul român. De-aceea repet ceea ce spun în titlu: în lumea asta care se duce vedem cum în țara noastră a fost suspendat totul, inclusiv legea.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

moderatori de televiziune

Ce a arătat Călin Georgescu și de ce este isteria aceasta în televiziunile de știri, de ai crede că au intrat toți dracii în ei?

E o chestie mult mai cinică și mai măruntă decât lupta „suveraniști versus globaliști”.

Campania lui Călin Georgescu a arătat, indirect dar foarte clar, că sunt boi ăia care mai bagă bani să cumpere jurnaliști din presa mainstream să le facă campanie.

Practic zecile de milioane de euro luate de la buget de PSD, PNL și alte partide mainstream, apoi folosite să cumpere presă, au fost ….arse aiurea.

O televiziune de știri este mulțumită dacă are 150-200 de mii de telespectatori la o emisiune.

Când Gâdea ajunge la 300 de mii de oameni, este încântat.

Emisiunea lui se face cu tehnologie de ultimă generație, în studio profesionist, cu vreo 10-15 angajați profesioniști și vreo 10-20 de invitați, fiecare cu potențial de influencer.

Makaveli, noul rival al lui Gâdea, singur, cu un iphone sau o cameră video, fără ingineri de lumini, reporteri în teren, breaking news-uri și alte alea, are clipuri pe TikTok cu 1 sau 1,5 milioane de vizionări.

Media clipurilor sale este la 500- 600 de mii de vizionări – adică triplu față de media vizionărilor pentru emisiunile lui Gâdea.

Am dat exemplele cu cei doi, pentru că văd că ei sunt în centrul atenției acum.

Dar e valabil pentru toate televiziunile de știri din România.

Practic, bordelurile media ale regimului postcomunist sunt pline acum doar de curve bătrâne și care nu mai sunt atractive….

Nu trebuie să le înjuri, ca să le bagi în faliment. Trebuie doar să le ignori.

A consemnat pentru dumneavoastră Bogdan Alexandru Luca

complexul militar industrial

Mark Rutte a făcut apel ca NATO să revină, până în 2030, la nivelul de cheltuieli militare din timpul Războiului Rece. Ce ar însemna asta? Pînă în 1991, țările europene din NATO aveau un buget pentru apărare de circa 3,8% din PIB, în vreme ce SUA aveau un budget care varia între 7 și 10% din PIB.

„În timpul războiului rece, europenii cheltuiau mai mult de 3% pentru apărare”, a declarat Rutte, șeful NATO perfect pentru Complexul Militar Industrial.

Comparația este însă eronată. URSS era un competitor direct pentru SUA în timpul războiului rece, având trupe și tancuri la porțile Europei Occidentale. Economia sovietică nu s-a putut compara niciodată cu cea americană, însă ajunsese la jumătate din PNB-ul SUA în 1984. Sovieticii cheltuiau însă mult mai mult pentru apărare. Un raport CIA din 1982 estima că URSS depășea cu puțin cheltuielile militare ale SUA.

În 1980, URSS avea o armată de 4,3 milioane de oameni – de două ori mai mult decât SUA. În 1990, populația URSS era de 288 de milioane de locuitori, în vreme ce populația SUA era de 255 de milioane. Prin urmare, URSS era un adversar comparabil, dacă nu chiar mai mare.

Acum, această comparație nu mai este relevantă. Rusia nu mai este un competitor egal la nivel economic, militar-convențional, demografic pentru SUA sau NATO. Singura excepție este arsenalul nuclear al Rusiei.

PIB-ul Rusiei este de 24,5 ori mai mic decât PIB-ul combinat al membrilor NATO și de 11,5 ori mai mic decât PIB-ul SUA. Populația Rusiei este de șapte ori mai mică decât populația totală a NATO și de 2,5 ori mai mică decât populația SUA. Un obuz produs în Rusia costă 1.000 de dolari, în vreme ce un obuz produs în Occident costă cel puțin 4.000 de dolari.

Armata rusă înseamnă 45% din armatele statelor NATO. Într-un război de uzură cu NATO, pe care Rusia a căutat mereu să-l evite, Moscova nu ar avea nici resursa economică, nici umană pentru a câștiga.

De asta am tot postat că Rusia nu va ataca niciodată NATO, este doar propaganda Complexului Militar Industrial, pe care o cred doar cretinii. Cretini, dar mulți! Însă Rusia nu va ezita să răspundă chiar cu arme nucleare atunci când NATO atentează la existența sa statală.

Rusia nu vede decât cum o alianță militară amenințătoare devine tot mai mare. Acum, NATO este pentru Rusia ceea ce URSS era pentru Europa de Vest în urmă cu 40 de ani. Rusia nu duce un război în Ucraina pentru că ar vrea să invadeze apoi NATO; duce acest război pentru a împiedica NATO să se apropie și mai mult de frontierele sale.

CONCLUZIA: Lumea este condusă acum, prin USA și NATO, de Complexul Militar Industrial. Resursele umanității în loc să fie utilizate pentru eradicarea sărăciei, a analfabetismului, mortalității infantile etc. sunt drenate spre creșterea abominabilă și imorală a arsenalelor militare. Aici a condus specia umană progresul științifico-tehnic.

Iată de ce lideri precum Trump, Orban, Fico și Georgescu care vorbesc despre pace trebuie împiedicați să ajungă la pârghiile puterii. Cine cere pace e putinist.

A consemnat pentru dumneavoastră Angelo Davidescu.

democratie controlata, dictatura, clase sociale

Cred că ne este tuturor limpede că lovitura de stat organizată de elitele la putere pentru a evita alegerea domnului Călin Georgescu marchează sfârșitul iluziei democratice în România și oficializează instaurarea noii epoci de democrație controlată. Controlate de la Bruxelles, desigur, elitele locale fiind doar mandatarii unei puteri ce emană din centrul imperiului european.

Teritoriile românești au trecut în cursul istoriei prin mai multe astfel de episoade, de la lecțiile de istorie ne amintim faptul că domnitorii Valahiei și ai Moldovei primeau firmanul emis la Constatinopole, ne amintim apoi de începutul terorii comuniste, atunci când centrul de putere aflat la Moscova decidea structura conducerii PCR și, implicit, și asupra conducerii României. Cum vedem mai sus, oficializarea controlului centrului asupra unei provincii, nu este o situație inedită în istoria noastră, studiind istoria vom înțelege mai bine prezentul și viitorul imediat.

Democrația controlată mai înseamnă și altceva: un fals consens asupra valorilor fundamentale, asupra valorilor impuse de elite, lipsa de toleranță față de propuneri alternative. Cum descoperim în aceste zile, elitelor li se pare de neacceptat să fim pur și simplu filoruși, deși nu suntem oficial în război cu Rusia. Este de neacceptat să denunțăm apartenența la Uniunea Europeană sau la așa zisele valori europene. La fel de inacceptabil este să contestăm modul în care ne organizăm economia. De ce oare ar trebui să trăim pe datorie? Dar de ce este oare inacceptabil să nu ne dorim să aderăm la euro? Da, democrația controlată ne permite să alegem între domnii Ciucă sau Ciolacu, ne lasă să o alegem chiar și pe madam Lasconi. Dar este inacceptabil să spunem că nu ne dorim imigrație afro-asiatică, că ne dorim ca vecinii noștri să fie de-ai locului, că nu ne dorim o țară ca afară, ci o țară în care un trai decent, confortabil este posibil. Elitelor protejate de licențe ocupaționale li se pare nefiresc că ne dorim să ne trăim viața fără a fi în competiție cu oameni importați din Africa sau Asia dispuși să muncească pe mai nimic în România. Da, democrația controlată înseamnă că nu avem voie să spunem cu voce tare că DEI (diversitate/echitate/incluziune) ni se pare o abominațiune la fel ca orice a izvorât din creierele strâmbe ale lui Marx, Rawls sau al degeneraților din Frankfurt. La fel, democrația controlată înseamnă că nu ne este permis să ne afirmăm credința creștină sau poate credința în libertate.

Dar cum am ajuns aici? Este ușor să dăm vina pe Soros, pasagerul primului avion care a aterizat în România, imediat după revoluția din decembrie ’89. Da, Soros are o mare parte din vină dar, la rândul său, Soros nu este cauza, ci un simptom al unor evoluții economice și politice mai largi. Am să le prezint pe scurt mai jos.

Chestiunile economice sunt cu toate o consecință a modului în care emitem monedă, anume a sistemului de rezerve fracționare, al monedei fiduciare. Rezervele fracționare, banii emiși discreționar au creat o întreagă suprastructură economică parazitară, în divorț cu realitatea economică. Structura economiilor occidentale s-a inversat, sectoarele productive precum agricultura și industria nu mai reprezintă baza piramidei economiilor occidentale, serviciile – inclusiv serviciile financiare – sunt sectorul cel mai important al oricărei economii vestice. Structura de proprietate a marilor corporații occidentale s-a concentrat în entități monopoliste precum Vanguard/Blackrock și/sau a migrat înspre structuri de capital gestionate administrativ, precum fondurile suverane de pensii. Ca urmare, marile corporații au încetat să fie conduse de antreprenori, conducerea acestora este asigurată de administratori (în jargonul tefeleilor numiți manageri). Știm de la Ludwig von Mises că sistemul capitalist este unul antreprenorial, nu este în niciun caz un sistem administrativ. Sistemul comunist sau cel fascist sunt ambele sisteme administrative. Ca urmare, capitalismul a încetat să producă bunăstare pentru marea masă a populației, sistemul capitalist s-a sclerozat, a evoluat către un sistem fascist în care corporații inerent neproductive s-au conectat la resursele statului pe care-l parazitează în conivență cu o întreagă clasă propagandistică formată din politicieni, elite culturale, ziariști transformați în propagandiști etc având ca bază socială angajatul în corporație, precum și fauna nihilistă subiacentă (minorități neproductive de tot soiul, manufacturieri ai așa numite arte corporatiste etc.). Calculul economic – condiția sine qua non a eficienței economice – a devenit imposibil nu doar pentru diversele structuri guvernamentale, ci și pentru marile corporații, insule din ce în ce mai largi de iraționalitate economică metastazând în interiorul economiilor occidentale. Practic, așa după cum economiile comuniste din est erau lipsite de busolă economică și economiile vestice au rămas fără busolă economică încetând să producă prosperitate, funcționând în pagubă doar pentru a transfera avuție dinspre membrii potențial productivi ai societății către structurile parazitare ale acesteia.

Acest autor a arătat în detaliu cauzele și mecanismele care distorsionează economiile occidentale într-un alt text, prezentarea în detaliu a mecanismelor economice fiind dincolo de scopul acestui text. Elitele au creat în beneficiu propriu o pompă de bunăstare având ca mecanism principal producția de monedă fiduciară. Elitele de tot soiul care gestionează sistemul au acces la credite cu dobândă negativă cu care cumpără active reale (pământ, imobiliare etc.) beneficiind de efectul Cantillon, transferul de proprietate făcându-se sistematic, inexorabil în defavoarea majorității populației. Elita cantillonară este incredibil de prosperă, deși nu a muncit niciodată, prăpastia socială între cantillonari și omul de rând devenind de netrecut. Observăm cu ușurință că, în contextul de mai sus, domnul Soroș este doar un membru mai vocal al clasei parazitare, o satană minoră.

Dispariția prosperității produse de sistemul capitalist nu avea cum să nu aibă consecințe sociale și politice. A apărut o nouă clasă socială, oameni care sunt de partea proastă a pompei de bunăstare, cei care nu participă la jaf alături de elitele cantillonare, anume deplorabilii, cei care se agață de religie, știrbii, proștii frustrați etc. Aceștia tind să voteze politicieni de îndată denunțați de membrii elitei cantilonare a fi populiști, extremiști de dreapta sau agenți ai Rusiei.

Practic societățile postmoderne occidentale sunt separate de o falie reprezentată de efectul cantillon, societatea se împarte între cei care mulți, care pierd de pe urma acestuia, și aceia puțini care câștigă de pe urma emiterii de monedă fiduciară (includem aici și aparatul de propagandă, gâzii, mîndruții, cetepopeștii, glăvanii șamd dar și angajatul mediocru din corporație care știe în sinea lui că în afara corporației creierul formatat în format MS Excel nu are valoare de piață, mai precis tefeleii famelici cu trotinetă și pantaloni strânși pe pulpă pe care-i vedem alegând la 9:00 spre slujbă sau femelele sterpe care au ieșit de la office pentru a alerga patetic în jurul Herăstrăului). Deși este la rândul său un cantillonar de frunte, dl. Trump a fost printre primii care a recunoscut noua falie, este poate primul politician care a exploatat-o cu succes.

Dl. Trump a plătit cu sânge succesul electoral, sistemul a încercat de nenumărate ori să-l elimine prin intermediul legii penale sau, mai brutal, organizând diverse tentative de asasinat. Dar cum americanul de rând are arme, dl. Trump s-a impus, mai precis a fost impus de marea masă înarmată a votanților americani.

Cum știm deja, Potomacul nu e Dâmbovița, dl. Trump nu este dl. Georgescu și – poate singura chestiune importantă – spre deosebire de votanții domnului Trump, votanții domnului Georgescu nu sunt înarmați. Deși-mi pare destul de confuz în idei, marele merit al domnului Georgescu este legat de viziunea economică – adeseori mai clară și mai radicală decât cea a domnului Trump. Căci dacă dl. Trump crede că poate porni economia tipărind și mai multă monedă calpă, dl. Georgescu știe că nu avem capitalism, dorește – pe cât am înțeles din discursul prolix și adeseori contradictoriu – reinventarea unei piețe libere populată de mici producători – un soi de distributism – adică un mare pas înainte față de economia fascistă dominată de corporațiile ineficiente care parazitează în prezent economia românească.

Dar, mai presus de toate, marele merit al domnului Georgescu este acela că a devoalat natura statului, ne-a arătat cu precizie cine ne sunt dușmanii, ne-a arătat că democrația este o iluzie, că realitatea românească înseamnă democrație controlată. Dl. Georgescu are meritul de a ne fi arătat că nu suntem liberi, nu mai putem să avem – fie din lașitate, fie din comoditate – iluzia libertății.

Unul dintre părinții fondatori ai SUA, Thomas Jefferson spunea că „Arborele libertății trebuie din când udat cu sângele patrioților și al tiranilor”. Cum vedem, Thomas Jefferson era interesat de libertate, știa că arborele libertății și nu cel al democrației merită a fi stropit cu sânge. Și de aceea cred că noi toți, susținători sau nu ai domnului Georgescu, trebuie să ne reevaluăm situația, să înțelegem dacă mai suntem oameni liberi sau dacă, mai ales după recenta lovitură de stat, dl. Iohannis are supuși.

A consemnat pentru dumneavoastră Ovidiu Tânjală.

calin georgescu, ccr, csat

Disclaimer: Analiza juridică a Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024 a Curții Constituționale, în 10 puncte, nu are conotații politice, ci este expresia unei analize exclusiv de natură juridică (apropo, la cabinet nu facem politică, dar facem politici prin activitatea noastră juridică, civică și socială).

Pe scurt și punctual, Hotărârea nr.32/06.12.2024 a CCR privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024 este netemeinică, ilegală, abuzivă și neconstituțională, având în vedere următoarele considerente:

1. Judecătorii s-au situat „mai presus de lege”, încălcând art.16 alin.2, precum și art. 1 alin.5 din Constituție, care prevede că: „În România, respectarea Constituției, a supremație sale și a legilor este obligatorie”.
2. Starea de fapt este impregnată de sintagme vagi, generale și nedovedite, precum: „corectitudine” (în detrimentul legalității); „egalitate de șanse” (?); „tratament preferențial”; „distorsionarea caracterului corect al votului”.
3. Judecătorii au hotărât pe baza unor „SUSPICIUNI”, nu pe bază de FAPTE probate. Cităm din punctul 21 al Hotărârii: „… precum și înlăturarea oricăror suspiciuni de natura celor constatate în prezenta cauză”.
4. Hotărârea nu cuprinde temeiul de drept specific pentru situația de fapt reținută, astfel cum trebuie să fie toate hotărârile jurisdicționale (cu excepția prevederii constituționale generale, care este preluată în partea introductivă a Legii nr.307/2004, fără NICIUN alt articol de lege).
5. Lipsește actul de investire (contestația sau sesizarea unui titular, potrivit legii), fiind un fel de „auto-sesizare”, neprevăzută de lege.
6. Ședința de judecată s-a desfășurat în lipsa procurorului, deși legea prevede obligativitatea participării acestuia.
7. CCR a încălcat autoritatea de lucru judecat a propriei hotărâri pronunțată la data de 2 decembrie 2024 (Hotărârea nr.31/2.12.2024 prin care a confirmat și validat rezultatele alegerilor dini primul tur de scrutin).
8. Judecătorii CCR și-au extins atribuțiile în mod nelegal, suprapunându-se cu atribuțiile exclusive stabilite de lege pentru alte instituții: (i) Birourile electorale (de circumscripție, județene și BEC) – pentru eventuale nereguli de campanie electorală și (ii) Autoritatea Electorală Permanentă – pentru eventuale nereguli în ceea ce privește finanțarea campaniei.
9. Utra petita: judecătorii CCR s-au pronunțat mai mult decât era cazul (punctul 22 din Hotărâre), pronunțându-se asupra prelungirii mandatului Președintelui României, făcând trimitere doar la alin. 2 al art. 83 din Constituție, ignorând alin. 1 și 3 (unde se prevede durata maximă a mandatului; situațiile în care se poate prelungi; prelungirea poate avea doar prin lege organică, adoptată de Parlament, în caz de război sau de catastrofă. Punct!).
10. Bonus: Amploarea motivării. Deși este o hotărâre istorică, redactarea s-a „întins” în mod artificial, ca să se atingă măcar 9,5 pagini, sens în care s-au folosit caractere mari și spațierea este la 1,5 rânduri (când, de fapt, toate hotărârile CCR sunt scrise cu litere mici, rânduri la un rând, tocmai pentru că hotărârile CCR sunt, de regulă, foarte elaborate).

Punctele de mai sus pot fi susținute și dezvoltate juridic pe 100 de pagini (fără nicio aluzie politică, deși este evident că în spatele unei astfel de hotărâri nu poate fi altceva decât ingerință politică – pentru că de neprofesionalism nu poate fi vorba la onorabilii judecători de la CCR).

Deși este o hotărâre definitivă și obligatorie, este regretabil că o astfel de hotărâre va fi în analele judiciare din România pentru studenții la Drept constituțional la categoria: AȘA NU.

Extrase dintr-un interviu dat de domnul Augustin Zegrean, fost judecător și președinte la CCR (TVR INFO, dimineața zilei de vineri, 6 decembrie 2024, înaintea ședinței CCR):

a. „când este vorba despre legi, nu mai este loc pentru opinii”.
b. „pe suspiciuni nu se poate judeca”, „trebuie să ai probe clare, certe, indubitabile”.
c. „am auzit că ei vor să facă ședință azi, nu știu, sper că nu este adevărată”.
d. „acum când turul 1 a fost validat, ce mai pot să facă?”.
e. „păi cum să-l anuleze (primul tur, n.n.) dacă l-au validat deja?”.
f. REPORTER: „în acele sesizări există niște informații…” ZEGREAN: „care trebuie dovedite”.

În loc de concluzii

Desigur, se invocă apărarea democrației; dar s-o apărăm prin mijloace nedemocratice? Și asta chiar de către Curtea Constituțională a României?

A consemnat pentru dumneavoastră av. Ștefan Moțec.

iulian capsali

CCR, în loc să fie instituția care garantează controlul constituțional al legilor și soluționarea crizelor de natură constituțională, a dus România, prin anularea dreptului cetățenilor de a alege și de a fi aleși, în zona dictaturilor din statele bananiere din Africa și America Latină a anilor ’60 – ’70.

În cazul României, am revenit la primele alegeri „democratice” din 1946, când comuniștii, cu tancurile sovietice în țară, au mutilat total procesul electiv.

Astăzi, nemaiputând fura și schimba complet voturile ca în perioada bolșevică, Statul Paralel, care este sub control total „Soros” (bolșevismul albastru, globalist), a pus presiune asupra CCR ca să anuleze alegerile. Motivele absurde, conținute în ridicola motivație a Curții, probabil vor deveni material de studiu pentru generațiile viitoare de juriști ai României.

Un avocat important care a trecut prin malaxorul Statului Paralel, mi-a transmis următorul mesaj în legătură cu anularea alegerilor:

„Nu pot privi acest subiect doar ca votant, cu simpatii sau antipatii politice față de candidați. Încerc să privesc ca avocat și jurist: decizia este aberantă juridic, fără precedent și fără de temei.

CCR creează o jurisprudență prin care viitorii conducători/lideri politici pot îndepărta contracandidați, omorând legea și, implicit, democrația.

Autosesizarea nu a avut temei legal; au judecat ca o instanța de drept comun deși nu au dreptul acesta și au folosit «probe» de la SRI, deși tot ei au lichidat protocoalele acum câțiva ani.
«Probele» de fapt nu există, «probele» nu au putut fi dezbătute, au aneantizat 5 milioane de voturi exprimate pentru ambii candidați și vreo 9 milioane care ar fi venit în turul doi.

Rezultatul: au subminat total încrederea cetățenilor în justiție și statul de drept, au împins din spate un curent extremist căruia i-au dat aripi, pentru că lumea înjură printre dinți. Iar asta va avea consecințe politice.

Te rog să privești prin această perspectivă.

Mie nu îmi era teamă de C.G. tocmai pentru că erau resorturi constituționale ca să fie pus la punct.

Ce se întâmplă însă acum nu mai e firesc pentru un stat de drept.”

Pe scurt, NE GĂSIM DE CÂTEVA ZILE ÎNTR-O DICTATURĂ. Și avem dreptul să facem tot ce ne este cu putință; să luptăm pentru democrație și libertate.

Cu toții suntem gârboviți cu trupul, dar mai ales cu sufletul. Chiar dacă stăm cu ochii în pământ, nădejdea sufletului să ne fie sus, la Domnul, cel care face minuni.

Să ne rugăm ca Domnul Hristos să pună mâinile pe România și să spună că se cuvenea ca această țară, pe care a legat-o satana timp de optsprezece ani, să fie dezlegată și ea de această neputință.

A consemnat pentru dumneavoastră Iulian Capsali.

Propaganda toxică a partidelor PSD, PNL și USR a fost, din nou, spulberată de adevăr. Națiunile Unite au confirmat oficial că Călin Georgescu a fost raportor special și expert independent, demontând minciunile vehiculate de politicienii din România. Între 2010 și 2012, Georgescu a fost numit de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU pentru a se ocupa de obligațiile privind drepturile omului legate de gestionarea ecologică și eliminarea substanțelor periculoase.

Aceleași partide care se pretind a fi „apărătorii adevărului” au orchestrat o campanie grotescă de dezinformare, sugerând că Georgescu nu ar fi avut nicio legătură cu ONU. Ce a urmat? O palmă usturătoare din partea Națiunilor Unite, care au clarificat că raportorii speciali sunt experți independenți, nu angajați ai ONU, și că Georgescu și-a îndeplinit mandatul în mod profesionist.

Această mascaradă arată clar de ce PSD, PNL și USR nu mai au nicio credibilitate. În loc să se ocupe de problemele reale ale țării, acești politicieni răspândesc minciuni sfruntate pentru a-și discredita adversarii. Minciuna și manipularea au devenit metodele lor preferate de a evita răspunderea pentru dezastrul pe care l-au creat în România.

Dar adevărul iese mereu la iveală, iar în acest caz, adevărul vine din partea unui organism internațional de prestigiu. În timp ce aceste partide își îneacă credibilitatea în minciuni, românii rămân victime ale unui sistem politic corupt și profund lipsit de moralitate. Cine mai poate crede în poveștile lor? Răspunsul ONU a arătat că doar ei își mai cred propriile fabulații.

elena lasconi, calin georgescu

Domnul a fost votat în primul tur de 2.120.401 oameni.

Doamna a fost votată de 1.772.500 oameni.

Domnul încearcă zi de zi să aibă cât mai bine grijă de familie și de cei trei copii.

Doamna este o mamă degenerată a unui copil confuz și neproductiv.

Domnul vrea pace, nu dorește război. Este firesc, are trei băieți și dorește ca aceștia să aibă o viață bună.

Doamna vrea război alături de aliații europeni. Este firesc, doamna are o fată de care nu a avut niciodată grijă.

Domnul nu a ucis pe nimeni, s-a opus dictaturii în pandemie (plandemie – n.red.).

Doamna are mâinile pline până la cot de sânge, USR a ucis români în dictatura pandemică, i-a îngropat apoi fără preot, goi, închiși în saci negri de plastic.

Domnul este pentru libertatea cuvântului, dorește desființarea cenzurii.

Doamna este pentru cenzură, pentru limitarea libertății cuvântului.

Doamna dorește o țară ca afară. În Germania, Anglia etc. mii de oameni au fost sau sunt încă în închisoare pentru delicte de opinie, pentru că au protestat împotriva crimelor COVID sau împotriva imigrației afro-asiatice.

Domnul este împotriva imigrației afro-asiatice, are trei băieți și știe că viața este grea, că aceștia nu au nevoie de competiție crescută artificial pe piața muncii.

Doamna este pentru imigrația afro-asiatică, vrea să aibă curieri ieftini care să-i livreze mâncarea gătită de alții în pragul ușii.

Domnul dorește ca România să se deschidă economic, să facă comerț oriunde în lume.

Doamna dorește ca Uniunea Europeană să continue să controleze cu cine poate și cu cine nu poate să stabilească România relații comerciale.

Domnul vrea simplificarea legislației, vrea ca românii să-și poată face mici afaceri de familie.

Doamna vrea armonizare legislativă cu UE pentru ca corporațiile occidentale să poată distruge în voie mediul de afaceri din România.

Domnul nu vrea să trăim pe datorie, știe că trebuie să le lase celor trei băieți o țară, nu doar datorii de plătit.

Doamna vrea să ascundă ineficiența guvernului prin împrumuturi, nu-i pasă de ziua de mâine, nu și-a crescut fiica, nu-i pasă dacă aceasta va trebui să plătească mâne datoriile făcute pentru traiul din ziua de azi.

Domnul dorește să trăim corect, să mâncăm sănătos, să nu devenim clienți ai marii industrii farmaceutice.

Doamna / USR este direct și indirect pe ștatul de plată al marii industrii farmaceutice.

Domnul dorește democrație, dorește să-și consulte poporul înainte de a lua o decizie importantă ca președinte.

Doamna dorește suprimarea democrației, dorește ca deciziile birocraților europeni să fie mai importante decât voința exprimată prin vot a poporului român.

Domnul are o viață trăită înăuntrul canonului occidental, este un român și un european. La fel ca și domnul Trump deplânge civilizația occidentală deturnată de elite sexo-marxiste. La fel ca și domnul Trump luptă pentru a-și salva țara și cultura în care s-a născut și format intelectual.

Doamna are o viață trăită în afara culturii. Goală pe dinăuntru, mânată de snobism, îngână refrene sexo-marxiste la modă.

Domnul este singur, s-au aliat împotriva sa politicienii și televiziunile care trăiesc din bani de la guvern sau de la industria farmaceutică.

Doamna este susținută de televiziuni, de politicieni, de toți cei care trăiesc din banii noștri sau din bolile noastre.

Domnul și-a făcut școala la timp, este inginer, apoi și-a făcut corect și cinstit doctoratul.

Doamna știe să citească.

A consemnat pentru dumneavoastră Ovidiu Tânjală

stefan mandachi

Așadar, Ștefan Mandachi a stat de vorbă cu Călin Georgescu înaintea alegerilor din primul tur. Cei doi au făcut un podcast împreună, la finalul căruia Mandachi a ajuns la concluzia că Georgescu nu e un pericol pentru țară și că merită sprijinit! Asta a fost opinia antreprenorului, sinceră și formată fără presiuni din exterior.

După ce candidatul independent a câștigat primul tur, „talibanii” din tabăra adversă l-au luat în vizor pe Mandachi. I-au lăsat acestuia mii de mesaje „de bine” pe pagina de Facebook.

Presat, Mandachi a anunțat azi s-a răzgândit și chiar și-a cerut scuze pentru că l-a susținut pe „legionar”.

Acum, vă rog să citiți câteva rânduri despre experimentul lui Asch:

Acest experiment a implicat un grup de participanți și un grup de colaboratori ai experimentatorului care erau prezentați ca fiind participanți reali. Participanții au fost informați că studiul se concentrează asupra percepției vizuale și că vor fi prezentate diverse perechi de linii pentru a fi comparate. Cu toate acestea, colaboratorii au fost instruiți să furnizeze răspunsuri greșite în anumite situații pentru a testa reacția participanților reali.

Participanții au fost plasați într-o cameră în care erau prezenți și alți subiecți, care în realitate erau colaboratori. Experimentatorul le-a prezentat o pereche de linii – o linie de referință și trei linii de comparație – și le-a solicitat să identifice care dintre liniile de comparație are aceeași lungime cu linia de referință. Colaboratorii au fost instruiți să ofere răspunsuri eronate în mod deliberat. Participanții au fost plasați în situația de a alege între a-și exprima percepția corectă sau a se conforma cu răspunsurile greșite ale celorlalți.

Rezultatele experimentului au fost remarcabile. S-a constatat că mulți dintre participanți au furnizat răspunsuri incorecte, conformându-se cu majoritatea, chiar și atunci când răspunsul era evident greșit. Aproximativ 75% dintre participanți au prezentat cel puțin un răspuns în conformitate cu majoritatea, iar aproximativ 37% dintre ei s-a conformat în majoritatea cazurilor greșite.

Experimentul lui Asch a relevat puterea conformității sociale și predispoziția indivizilor de a se conforma cu majoritatea, chiar și atunci când aceasta contrazice propriile percepții sau judecăți. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „efect de conformitate”, evidențiază impactul semnificativ pe care îl poate avea presiunea socială asupra comportamentului uman.

A consemnat pentru dumneavoastră Flavius Ghiorghieș.