Astăzi este ziua în care părăsește tronul cel mai gol și, în același timp, cel mai parșiv tiran pe care l-a avut România. Când a plecat băsescu ne-am bucurat întrucât scăpaserăm de o pecingine. De unde să știm că, forțele externe, în complicitate cu factorii interni de forță, ne vor aduce o catastrofă chiar mai mare decât bețivul corupt până-n măduva oaselor? Azi e ziua în care scăpăm și de Plăvan, motiv pentru care o recapitulare este mai mult decât necesară.

Încă de când l-am văzut am spus că e prost, gângav, cu mintea înceată, dar ticălos până-n măduva oaselor. Asemeni unui animal carnivor lent, Plăvanul știe să mimeze orice, inclusiv blândețea, pentru a face ca prada să se apropie de fălcile-i nemâncate. Și, din nefericire pentru noi, prada lui a fost România.

Plăvanul era un corupt patentat. Transformase Sibiul în feuda sa. Năstase îi dăduse banii pentru renovarea centrului Sibiului, dar de profitat a profitat doar Plăvanul. „Vai, ce primar, vai, ce oraș!” – auzeai prin toate mediile de propagandă. Doar că Sibiul era un rahat poleit. Imediat ce depășeai centrul, începeau să apară străzi pline de gropi, infrastructură rudimentară, clădiri coșcovite. Între timp s-a mai îndreptat, dar asta cu efortul unor fonduri direcționate într-acolo, cu care, probabil, ai fi putut reconstrui de la zero trei orașe.

A existat un singur ziarist care s-a ținut de matrapazlâcurile Plăvanului, Marius Albin Marinescu. Încă de dinainte de a ajunge la Cotroceni, Marius Albin Marinescu documentase toate potlogăriile sale imobiliare de la Sibiu. Doar că vocea propagandei a fost mult mai puternică, astfel încât prostului suprem i s-a dat postul de rege.

Poate vă întrebați de ce a fost ales? Pentru că era prost și, în ochii sforarilor din umbră, era ușor de manipulat. Numai că nu trebuie să te pui cu prostul! Odată cocoțat la Cotroceni a început să-și instaureze propria agendă, una a dezastrului. Dacă mai țineți minte, prima lege pe care a întors-o a fost Codul Forestier. De ce? Pentru că nu convenea firmei Holz Schweighofer (rebotezată acum HS Timber Group), austriecii care au făcut praf pădurile României. Culmea, comunicatul de întoarcere a legii conținea exact argumentele pe care austriecii le făcuseră publice, o chestie arătând cât se poate de clar nivelul de corupție al Plăvanului. Atât de corupt încât nici n se sinchisea că se vede transparent traficul de influență!

Cu toate că Parlamentul era dominat de PSD, Plăvanul a făcut toate mașinațiunile posibile pentru a-l da jos pe premierul Ponta. S-a ajuns astfel până la ciudatul eveniment de la Colectiv, niciodată explicat sau elucidat. Acel eveniment susțin în continuare că a fost instrumentat de Plăvan. Efectiv au dat foc unor tineri pentru a genera mișcări de stradă. Modul în care s-au mișcat treburile după Colectiv ne arată clar dimensiunea ocultă a evenimentelor. Demisia lui Ponta a tăiat planul inițial care presupunea să se dea foc țării.

Exact ca un păianjen care-și devorează victimele prinse în pânza sa blestemată, Plăvanul i-a devorat pe toți cei care l-au ajutat să se cațere până la nivelul său maxim de incompetență (cf. Principiului lui Peter). Așa au picat Ponta, Kovesi, Coldea și mulți alții, mai puțin cunoscuți. După ce PSD-ul câștigase cu un scor record, Plăvanul a canalizat toate canalele sorosiste obscure, toți băsiștii reșapați, punându-le în spate puterea ocultă a Securității pentru dărâmarea voinței oamenilor. Și a reușit. Pe Dragnea l-a paradit, băgându-l la pârnaie, pe Viorica a făcut-o praf, după ce avusese grijă s-o frăgezească cu procurorii securiști care i-au dat permanent târcoale. Iar după ce a reușit dărâmarea PSD-ului cu accente naționale (solve), l-a întronizat la butoane pe covrigarul Ciolacu pentru a transforma partidul într-unul anti-național (coagula). Iar ceea ce a urmat după e de coșmar. Călcarea în picioare a drepturilor elementare ale noastre în timpul pandemiei, tentativa de a ne vaccina obligatoriu, ca pe vaci, risipa banului public ș.am.d.

Prostul suprem cocoțat în fruntea țării a produs cea mai mare pagubă. După ce băsescu ne-a sărit graduil de îndatorare la 20% din PIB, Plăvanul ne-a dus spre 55%, asta în condițiile unui PIB substanțial mai mare. Aveți idee cât de mare a fost jaful în timpul ăstuia? S-a ajuns inclusiv la potlogăriile inepte ale lui Cîțu, de a vinde obligațiuni ale României cu dobânzi substanțial mai mari pentru a se încasa comisioane pe diferență. Sub Plăvan România a devenit o țară coruptă în ansamblu, cucerită de o gașcă nemernică a cărei întreținere ne costă anual peste 10% din PIB (fără să punem la socoteală tributul extern care se plătește pentru ca gașca de-aici să-și facă de cap!). Asta e realitatea, ăștia sunt banii furați și nimeni nu zice nimic!

Dacă băsescu a vândut forțelor oculte ale lumii sistemul de securitate a României, Plăvanul ne-a vândut cu totul, oricui cerea asta. Și, mai mult, a găsit metoda de a vinde și viitorul nostru. Potlogăria cu vaccinurile ne-a costat 2 miliarde de dolari. Nimeni n-a răspuns. „Eroii în halate albe” de atunci, care au patronat mizeria cu vaccinarea copiilor și cu pomul de crăciun făcut din doze de vaccin, s-au dus ca șobolanii în găurile lor infecte. Gheorghiță este șef de spiral la SRI și personaj monden. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute! Arafat e în continuare pe postul său. Nemișcabil, ca orice spion.

A plecat regele gol lăsându-ne într-un deșert greu de digerat. Unii abia acum își revin din sevraj și nu le vine a crede. Stați liniștiți, dragii mei, răul e făcut pe mult timp de-acum încolo. Veți plăti pentru tembelismul de a vă lăsa amăgiți de un aparat infect. Aparat care continuă să vă infecteze! Și vă veți merita soarta. Păcat că, alături de voi, proștii reactivi, suferă și oamenii care n-au pus niciodată botul. Dar asta-i legea, a nu pune botul nu e suficient, mai trebuie să pui mâna și pe par dacă ai ADN. Așa cum și proștii înrobiți de propagandă o fac sevrați atunci când puterea ocultă îi scoate-n stradă ca pe vitele duse la păscut.

Pleacă regele gol, dar cea mai crâncenă chestiune abia acum urmează: veți constata în perioada care vine că imbecilul a fost mai ticălos decât v-ați fi imaginat. În toate potlogăriile pe care le-a făcut, el a fost doar instigatorul din umbră. Inclusiv de instigat a instigat prin interpuși. Asta-i cea mai ticăloasă mișcare. S-a umplut de bani și beneficii, dar nu va putea fi tras la răspundere pentru că a găsit proști mai mari decât el care și-au pus pielea la bătaie. Asta-i vestea proastă pentru noi. De altfel ați văzut chestiunea în plenitudinea ei: atunci când a fost întrebat de ce nu există probe pentru anularea alegerilor, a răspuns senin că nu-i treaba sa să arate probe, ci a celor care-au anulat alegerile. Ați văzut cât de elegant aruncă prostul pisica moartă?

Însă, în afară de jaful generalizat, de grumazurile noastre aplatizate de bocancul străin, există și alte elemente ale moștenirii nefaste a Plăvanului: sistemul sanitar distrus din rădăcini – s-a ajuns ca în spitale să mergi să mori! – sistemul de învățământ transformat într-un sistem de prostire în masă, industria inexistentă și resursele cotropite de păduchi străini. Singurul lucru care-a rămas în țară e un popor din ce în ce mai chinuit și mai obidit, așteptând – ca în toată istoria sa – apariția din neant a „îngerului salvator”. Care înger, întotdeauna se dovedește a fi drac gol.

Azi pleacă Plăvanul. Pleacă exact așa cum a venit: după un telefon primit de la Ambasadă. Halal națiune!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

iulian capsali

Nu pot să înțeleg cum UBB este cea mai cotată universitate din România când a avut un rector, devenit acum ministru, care este o calamitate semidoctă, proprietarul unui verbiaj umed, luxuriant și stupid, și care are o agendă globalistă fermă: mankurtizarea elevului român.

Căci un tânăr care nu cunoaște istoria și geografia României, este ideal pentru realizarea Marii Resetări.

Nu doar țara te vrea prost, dar și corporația care conduce guvernul.

Daniel David, acest Vasile Bănescu al educației, trebuie să plece acasă până nu-și extinde mediocritatea patentă peste tot ministerul.

Învățământul nu trebuie reformat, ci trebuie readus la vechiul format bizantin care avea ca bază trivium – gramatica, retorica şi dialectica, apoi quadrivium: aritmetica, geometria, muzica și astronomia.

Un mare imperiu, care a durat 1000 de ani, nu ar fi putut rezista fără o școală excepțională. Care nu se reforma cum i se năzărea unui tăntălău cu pretenții cum este această conservă Soros.

Nu avem nevoie de o revoluție globalistă în învățământ, ci de o contrarevoluție conservatoare, un învățământ adaptat specificului copilului român, așa cum cerea marele pedagog și savant Simion Mehedinți.

Despre Geografie, pe care acest ministru năimit vrea să o scoată din curriculum, Mehedinți afirma:

„Geografia școlară are menirea și chiar datoria deosebită de a sintetiza în mod armo­nios cunoștințele elevilor, de a le prezenta minții, ca pe un tot organic, făcând astfel pe elevi să simtă necontenit intere­sul reciproc care leagă un studiu de celelalte dimprejur. Reținerea faptelor trebuie să fie întemeiată pe raționament și nu pe o memorie mecanică.

Menirea geografiei nu poate fi împlinita decât întemeind memorizarea faptelor prin sta­bilirea legăturilor cauzale dintre ele.”

A consemnat pentru dumneavoastră Iulian Capsali.

ambasadorul rusiei, vladimir lipaev

Lăsând între „paranteze” comentariile nepotrivite ale corespondentului site-lui românesc de știri http://HotNews.ro, publicăm principalele fragmente din prima parte a interviului Ambasadorului Federației Ruse în România, Vladimir Lipaev, către această publicație online.

INTERVIU EXCLUSIV

Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, întrebat dacă Putin poate fi numit patriot şi dacă au intervenit în alegerile din România. „Am fi curioşi să ştim cum am procedat. Povestiţi-ne!”

În primul interviu pentru publicul românesc la 8 luni de la instalarea sa la post în România, acordat cititorilor HotNews, ambasadorul Federației Ruse, Vladimir Lipaev, 66 de ani, diplomat de carieră, afirmă că „Rusia nu a influenţat în niciun fel alegerile prezidenţiale din România, iar asta este evident pentru orice om raţional”.

„Din punctul meu de vedere, nu există dovezi ale implicării Rusiei în alegerile României, dar există ale SUA”

– Care a fost influenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale din România?

– La asta se poate da un răspuns foarte concret: Rusia nu a influenţat în niciun fel alegerile prezidenţiale din România, iar asta este evident pentru orice om raţional. Dacă vreţi să dezvoltăm această tematică, sunt dispus să stăm de vorbă despre acest subiect.

Dar, în principiu, Rusia nu se implică niciodată în procesele electorale pe teritoriul altor state şi nu încearcă să influenţeze alegerea unui popor sau a altuia.

O urmă rusească nu există aici şi, sincer vorbind, am fost miraţi de ce în spaţiul media de aici s-a jucat atât de puternic cartea rusească. Dacă aveţi orice bază pentru a face astfel de supoziţii cu privire la influenţa Rusiei asupra proceselor electorale din România, vă rog, sunt dispus să le ascult şi să răspund.

Dar, din punctul meu de vedere, nu există dovezi ale implicării Rusiei în alegerile României. Vedem doar discuţii care sunt menite mai degrabă pentru consum intern. Ele sunt elemente ale unei lupte interne din România, iar asta n-are nicio legătură cu Rusia.

„Ce a avut în vedere preşedintele Iohannis când a afirmat asta?”

– Nu este supoziţia noastră. Preşedintele României a afirmat că Rusia este statul care a fost implicat în alegerile prezidenţiale din România. „Aici a fost Rusia”, a declarat preşedintele României.

– A adus vreun argument pentru a susţine această teorie a implicării Rusiei? Pentru că poţi să spui orice. Dar haideţi să discutăm pe fapte concrete. Ce a avut în vedere preşedintele Iohannis când a afirmat asta? Din câte ştiu, el a afirmat că nu are fapte concrete care să susţină această teză. Poate că mă înşel.

– Nu a afirmat că nu există fapte concrete care să susţină această teză. Dimpotrivă, a susţinut că există dovezi în acest sens.

– Bun, atunci haideţi să discutăm despre astfel de dovezi. Daţi-mi măcar un exemplu de astfel de dovadă.

Ambasadorul spune că a citit rapoartele prezentate de CSAT: „Acolo nu există nimic, în afară de teorii generale”.

– Preşedintele României se bazează pe dovezile care se regăsesc în rapoartele serviciilor. Le-aţi citit?

– Am citit aceste rapoarte, dar nu am descoperit dovezi. Acolo nu există nimic, în afară de teorii generale. Iar, atunci când vii cu asemenea acuzaţii, trebuie să vii cu dovezi.

Dovezile, de exemplu, demonstrează, fără putere de tăgadă, că influenţa în alegerile din România a existat, însă a venit din direcţia unui cu totul alt stat. Şi probabil că aceste întrebări ar trebui să le puneţi unui alt ambasador, nu mie.

Pentru că dovezile implicării Statelor Unite ale Americii în alegerile din România sunt de netăgăduit. Ele sunt cunoscute tuturor! Ştiţi ce s-a întâmplat în ajunul celui de-al doilea tur! Ştiţi ce decizie a luat Curtea Constituţională pe 4 decembrie (privind validarea primului tur al alegerilor prezidenţiale – n.red.).

Ştiţi că pe 5 decembrie a apărut declaraţia Departamentului de Stat din SUA, cu ameninţări directe la adresa României, în cazul în care alegerile vor merge pe un alt scenariu decât cel care este acceptabil pentru SUA.

Şi, a doua zi, CCR a luat decizia opusă celei pe care a luat-o cu două zile înainte şi a anulat alegerile. Dacă consideraţi că asta nu este ingerinţă, atunci probabil evaluăm în mod diferit faptele concrete. Puteţi dumneavoastră să aduceţi o singură astfel de dovadă privind implicarea Rusiei în alegerile din România?

„Dacă domnul Blinken considera că Rusia s-a implicat în alegerile din România, el ar fi spus măcar cum a făcut-o. Pentru că noi nu ştim cum ne-am implicat!”

– Vorbiţi despre „ameninţarea Departamentului de Stat”, la ce vă referiţi?

– Poate că nu aţi citit declaraţia Departamentului de Stat. Dar acolo erau ameninţări directe cu privire la colaborarea economică cu România şi cu privire la încetarea activităţii companiilor americane în România dacă alegerile nu se vor desfăşura aşa cum fusese planificat.

Uitaţi-vă la aceste declaraţii şi veţi găsi acolo întreaga informaţie! Totul este foarte clar prezentat. Să vezi asta drept altceva decât o ameninţare, un şantaj, este imposibil!

– Şeful diplomaţiei SUA a spus că Rusia este statul care s-a implicat în alegerile din România.

– El nu a susţinut afirmaţiile sale cu nicio dovadă. Deocamdată, sunt doar declaraţii, vorbe-n vânt. Şi mi se pare ciudat că discutăm nişte versiuni mitice, vorbim despre nişte concepte general-abstracte, fără să trecem la ceva concret.

Totuşi, dacă domnul Blinken considera că Rusia s-a implicat în alegerile din România, el ar fi spus măcar cum a făcut-o. Pentru că noi nu ştim cum ne-am implicat! Pur şi simplu, am fi curioşi să ştim cum s-a întâmplat asta, cum am procedat. Povestiţi-ne!

„De ce ar trebui să cred într-un raport scris de serviciile româneşti?”

– „Vorbe-n vânt” sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, şi declaraţiile diplomaţiei germane, ale premierului belgian, ale preşedintelui Emmanuel Macron, cele venite din partea Comisiei Europene?

– Eu v-am răspuns deja că nu a existat niciun fel de implicare. În afară de declaraţii, mai există şi altceva? Poţi să declari orice. Şi propaganda occidentală afirmă adesea lucruri complet absurde care n-au nicio legătură cu realitatea.

Noi suntem obişnuiţi cu asta, ne-am obişnuit cu faptul că politicienii occidentali şi mass-media occidentală manipulează în mod activ opinia publică, impun propriile narative, blochează puncte de vedere alternative.

– Ne-am referit la rapoartele serviciilor secrete din România. Aveţi încredere în ele?

– Dumneavoastră trebuie să aveţi încredere în serviciile româneşti. Noi nu trebuie să avem încredere şi nu trebuie să credem în declaraţiile politicienilor unor state care nu sunt prietenoase.

Noi nu suntem obligaţi, mai ales că ştim că majoritatea lucrurilor pe care le spun despre Rusia, probabil 90%, nu corespund realităţii.

Spuneţi-mi de ce ar trebui să cred într-un raport scris de serviciile româneşti? Ei puteau să scrie acolo absolut orice-şi doresc! Dar cum se corelează lucrurile pe care le-au scris cu faptele concrete, asta ar trebui să-mi spuneţi!

„Alegeţi pe cine vreţi! Şi nu aduceţi Rusia în discuţia asta!”

– Atunci, vă rugăm să ne spuneţi dumneavoastră cum aţi înţeles ce s-a întâmplat în România anul trecut. Cum arată informarea pe care aţi trimis-o la centrală? Ce aţi comunicat dumneavoastră la Moscova despre alegerile de anul trecut?

– Mare secret legat de ce s-a întâmplat în alegeri nu există. Eu cred că situaţia este uşor de înţeles pentru toată lumea, inclusiv pentru cetăţenii români. Este o luptă internă politică.

Diferite facţiuni încearcă să-şi promoveze candidatul la funcţia de preşedinte. Evident că acele partide politice care sunt la putere n-ar dori să piardă această putere şi vor lupta în toate felurile cu candidaţii care pun în pericol poziţiile lor. Asta e ceva normal.

Anormal, din punctul nostru de vedere, este faptul că, în acelaşi timp, se foloseşte această carte anti-rusească. Lucrurile despre care vorbiţi sunt, pur şi simplu, elemente ale unei lupte electorale în România. E lupta pentru putere în România.

Evident că urmărim această luptă, evident că pentru noi este important cine va fi preşedinte în România, pentru că trebuie să avem relaţii. Dar întrebarea despre cine va fi ales e o chestiune internă. Alegeţi pe cine vreţi! Şi nu aduceţi Rusia în discuţia asta, în calitate de instrument al luptelor electorale între forţele politice din România.

„România întotdeauna a adoptat aceeaşi poziţie cu birocraţia de la Bruxelles. Nu ne aşteptăm la schimbări esenţiale”

– Susţineţi că Rusia n-are nicio implicare, că instituţiile statului român, diplomația americană şi germană, Comisia Europeană se folosesc de propagandă împotriva Rusiei. Dar, din punctul dumneavoastră de vedere, Călin Georgescu ar putea fi un preşedinte agreat de Moscova, unul care ar face din România o ţară mai puţin „neprietenă”, aşa cum o descrieţi în prezent?

– N-o să zic că ne e indiferent cine e preşedintele României, deşi cred că ăsta ar fi un termen corect. Dar noi înţelegem foarte bine că, indiferent dacă preşedintele României va fi Georgescu sau Antonescu sau Ciolacu sau doamna Lasconi, politica externă a României nu se va schimba.

S-ar schimba peisajul politicii interne din România, s-ar schimba relaţiile dintre partidele politice de aici. În ce fel ar afecta asta relaţia noastră bilaterală rămâne de văzut. România oricum ar rămâne membru al NATO şi UE. România întotdeauna a adoptat aceeaşi poziţie cu birocraţia de la Bruxelles. Nu ne aşteptăm la schimbări esenţiale în cazul victoriei unuia sau a altui candidat.

Sigur, suntem interesaţi de dezvoltarea relaţiilor bilaterale, dar înţelegem foarte bine că asta va fi determinat nu de identitatea viitorului preşedinte al României, ci de politica pe care o va dicta sau determina Bruxelles-ul şi Washington-ul. Iar România va urma această linie indiferent cine va fi preşedinte.

– Când spuneţi „politica dictată de la Bruxelles sau Washington”, presupuneţi vreun soi de coerciţie? Nu credeţi că România este autonomă şi suverană atunci când ia decizii în politica externă?

– Deocamdată, noi vedem că politica României corespunde agendei care se defineşte la Bruxelles şi la Washington. Dacă asta implică şi independenţa despre care vorbiţi nu ştiu ce să spun.
Din punctul nostru de vedere, nu e nicio diferenţă între politica României şi politica UE, în ansamblu. Dacă asta este alegerea României, o alegere intependentă, autonomă, foarte bine. Acceptăm.

„După primul tur al alegerilor, ne-am uitat mai atent la domnul Georgescu”

– Dumneavoastră consideraţi că domnul Georgescu este un filo-rus?

– Eu nu înţeleg de ce în jurul domnului Georgescu s-a creat această aureolă cum că ar fi un candidat pro-rus, că iubeşte Rusia. Ştiţi, poate o iubeşte. Nu ştiu. Poate şi dumneavoastră iubiţi Rusia. Poate vă referiţi la dorinţa sau la intenţia domnului Georgescu de a duce o altă politică acceptabilă şi bine văzută de Rusia.

După primul tur al alegerilor, ne-am uitat mai atent la domnul Georgescu, la promisiunile electorale şi la programul său. Şi n-am descoperit acolo prea multe aspecte care să coincidă cu punctul nostru de vedere.

Mai mult decât atât, unele dintre tezele sale sunt complet divergente cu felul în care vedem noi lumea şi istoria. Atunci când se afirmă că domnul Georgescu transmite agenda Rusiei, asta trezeşte o mare nedumerire pentru noi. Lucrurile nu stau deloc aşa.

Despre declarațiile lui Călin Georgescu care coincid cu cele ale Rusiei: „Fiecare candidat face declaraţii pe care le aşteaptă de la el alegătorii lui”.

– Călin Georgescu spune că Ucraina este un stat inventat, că scutul antirachetă de la Deveselu este o ruşine a diplomaţiei, că Vladimir Putin este un om care-şi iubeşte ţara, un patriot. Auzim aceste lucruri şi din direcţia dumneavoastră…

– Faptul că Vladimir Putin este un patriot puteţi să auziţi din partea noastră. În ceea ce priveşte celelalte afirmaţii, în România se aşteaptă o tentativă de a organiza alegeri prezidenţiale.

Fiecare candidat face declaraţii pe care le aşteaptă de la el alegătorii lui. Eu bănuiesc că ceea ce spune domnul Georgescu are un anumit ecou în electoratul din România. Iar asta trezeşte anumite simpatii în rândul votanţilor lui, care consideră ceea ce spune e interesant, corect. E dreptul lui să folosească în lupta electorală aceste aspecte pentru a câştiga simpatia alegătorilor.

marco rubio

Marco Rubio este alesul lui Trump ca șef al diplomației – secretar de stat, echivalentul ministrului de externe în guvernele europene. El anunță o schimbare de direcție în politica externă a Americii. Care constă în implementarea programului președintelui-ales, Donald Trump, legat de „întâietatea Americii”, el afirmând că viitoarea administrație va pune interesele Americii „înaintea oricăror alte interese”.

What? Ce-nseamnă asta? Cum se cheamă? Nu cumva SUVERANISM? Ba da. Deci America îmbracă haina SUVERANISMULUI, doctrină considerată periculoasă, anacronică, detestată de creierele spălate din România. Și de elita bruxelleză. E un adevărat pericol pentru viitorul omenirii.

Audiat de comisia senatorială pentru politică externă, Rubio a declarat însă că INTERESELE NAȚIONALE ale SUA nu reprezintă o abordare depășită, ci O SCHIMBARE NECESARĂ a politicii externe, el stabilind astfel registrul principiilor călăuzitoare în calitate de șef al diplomației. În 2016, el și Trump au fost rivali în cursa prezidențială. Dar, în cursul campaniei vizând realegerea lui Trump, au trecut de la adversari de neîmpăcat la aliați politici.

Și-a schimbat viziunea cu privire la imigrație. La început milita pentru acordarea cetățeniei imigranților fără acte, el însuși fiind fiul unor imigranți cubanezi. Apoi, a lăsat locul unei linii mai dure, în concordanță cu opiniile lui Trump despre controlul frontierelor și despre deportări, el devenind astfel un susținător de prim ordin al platormei politice a președintelui-ales.

În audierea din Senat, a declarat că intenționează să acuze China că exploatează ordinea mondială în avantajul propriilor interese, avertizând că aceasta și-a croit „prin minciună, înșelăciune, piraterie și furt” calea spre statutul de superputere, în detrimentul Statelor Unite. Idee are aparține, de asemenea, lui Trump, care spunea că nu Rusia reprezintă un pericol pentru USA, ci China.

Senatorul democrat din Hawaii, Warren Schatz, fost coleg cu Rubio în comisia pentru politică externă: „Cred că Marco este un dur, dar el este totodată ȘI UN INTERNAȚIONALIST și cred că principala sa problemă va fi aceea de a păstra îndelungata tradiție americană bipartizană, indispensabilă în politica mondială”.

Cum adică „bipartizană”? Adică un suveranism în cadrul INTERNAȚIONALISMULUI. America își va păstra parteneriatele politicii externe, dar SUVERANISMUL va prima. Păi ce altceva susține, domne, și Călin Georgescu? Nu același lucru? Și nu este logic? Fiindcă fiecare stat din UE tot aceeași prioritate o are, fără să o declare, însă.

Exact ceea ce tot susțin: poți fi pro-UE, pro-NATO fără a renunța la suveranism. Dimpotrivă, tocmai el trebuie să fie firul călăuzitor al politicii externe și MOTIVUL, de fapt, pentru care am hotărât să intrăm în aceste parteneriate. Suveranismul ne face să fim parte din aceste două mega-structuri, interesul național, nu abandonarea lui.

Nu cum susțin dobitocii al căror creier e virusat de ideologia soroșist-progresist-globalistă, cum că suveranismul este desuet, obsolet, un adevărat pericol în calea funcționării relațiilor/tratatelor internaționale și trebuie renunțat definitiv la suveranitatea națională în favoarea unui centralism care devine pe zi ce trece tot mai TOTALITAR.

Deci iată că ceea ce pentru sorosiștii români e reprobabil, damnabil, detestabil, devine firul roșu al noii diplomații americane. Iar cine susține suveranismul în țara asta este declarat „pleava societății”. Vă dați seama cum a îmbolnăvit mintea, discernământul unei mari părți a societății noastre ideologia patologică a globalismului soroșist promovat de rețeaua lui în cei 35 de ani?

Nu, băi, spălaților pe creier, pleava societății nu sunt suveraniștii, ci globaliștii trădători ai suveranismului care urmărește în primul rând interesul național, cum o face și America, iată.

De-aia spune Trump: Vreți să fiți apărați? Cotizați, nu mai merge s-o facem pe banii noștri, cum a fost zeci de ani. Vreți imigrație? Treaba voastră, noi nu mai vrem să hrănim, să ținem pe ajutoare sociale milioane care vin aici. Luați-i voi! Avem un interes național care va fi primordial. În timp ce menținem parteneriatele.

E, cum e, pleavă? Oricâte argumente le-ai aduce, din hipnoză nu-i scoți. Cică dacă ești suveranist ești anti-UE, anti-NATO și pro-Rusia. Tot pro-Rusia o fi și administrația Trump?

A consemnat pentru dumneavoastră Angelo Davidescu.

calin georgescu, ccr, csat

Sunt unul dintre cei care au lucrat acum trei ani la un proiect împreună cu Călin Georgescu. I-am cunoscut inteligenţa şi viziunea pe care o are despre România. Au fost şi nişte acţiuni de-ale lui pe care le-am criticat dur, critici de care nu mă distanțez nici astăzi. De exemplu, am considerat că plecarea lui din Asociaţia Pământul Strămoşesc ca să se înscrie în partidul AAA a fost o dubla greşeală.

Important este însă altceva. Fie că şi-a dat seama de greşelile pe care le-a făcut, sau poate că aceste greşeli au fost doar în mintea mea, cert este că a reuşit imposibilul şi a devenit omul în care poporul român şi-a văzut conductorul. Şi în faţa deciziei luată de popor, trebuie să te înclini cu respect.

Cu toate astea, sunt mulţi pe toate platformele sociale, care îl contestă pe Călin Georgescu cu vehemenţă: s-au adunat pe acest tărâm toţi cei lipsiţi de o minimă judecată, sau cei care au un interes profund ca C.G. să nu iasă preşedinte. Şi fiindcă nu pot să spună că doresc ca România să fie jefuită mai departe, fiindcă şi ei sunt profitori şi părtaşi la acest jaf, încearcă să-şi răspândească otrava dezinformărilor, doar-doar vor reuşi până în mai, să mai rupă din electoratul lui Georgescu.

E o misiune imposibilă, pentru că la ei este o criză cumplită de argumente. Un cretin spunea că la 20 de milioane de români, l-au ales pe Georgescu doar 2 milioane, deci e vorba de doar 10% din populaţie. Măi băieţaş cu apă-n creier, mai întâi, dacă faci o socoteală irelevantă, măcar fă-o corect. De ce socoteşti la cele 20 de milioane şi pe cei nevârstnici, care n-au drept de vot?

Nota redacției: Cei care au mers la vot reprezintă puțin peste 50% din acel număr de votanți români. La începutul turului 2 întrerupt ilegal și neconstituțional de infractorii de la CCR s-a ajuns la un procent de ~77-80% voturi pentru Călin Georgescu, iar conform legilor electorale, dacă trece de 50% este deja considerat președintele ales. Așadar, tot o majoritate copleșitoare a votat pentru dl. Călin Georgescu, nu o minoritate, conform calculalor corecte. Are fi câteva milioane de români care au votat pentru dânsul. De ce nu au fost prezenți la vot toți votanții români? Nu mai contează. Calculele se fac din numărul celor prezenți la vot, nu în mod imbecil din toți votanții. Cine nu-și exprimă votul în scrutin, nu este luat în calcul, este simplu.

Nu mă apuc aici să dezmembrez toate inepţiile cu citate din Biblie despre profeţii mincinoşi şi alte năzbâtii ce cad la prima cercetare, chiar sumară. Sunt sigur că aceste atacuri nu au cum să prindă la cei care au trăit pe pielea lor nişte adevăruri ce nu pot fi uitate:

De 35 de ani sunt la putere nişte impotenţi când e vorba de ţară şi neam, dar al naibii de inventivi, când e vorba de buzunarul propriu. Nu le-a păsat nici o clipă de neamul acesta şi nici de ţara pe care au vândut-o şi înglodat-o în datorii, iar pe copii de liceu i-a pus să înveţe istoria evreilor. Ce era dacă la aceste presiuni anormale, politicienii noştri le-ar fi răspus: „E o idee foarte bună, dar în şcolile noastre se va învăţa istoria voastră, când o veţi învăţa şi voi pe a noastră.”? Aveau nevoie doar de puţină demnitate.

Nivelul de trai scade continuu, inflaţia creşte, sărcia ia amploare, datoria ţării devine mai mult decât îngrijorătoare. Politicienii actuali nu au soluţii, nu sunt capabili să ia decizii curajoase, necesare pentru a redresa situaţia. Există sute de mii de bugetari incapabili, care au pus mâna pe posturi călduţe şi bine plătite, de unde nu se lasă duşi nici morţi. Mai sunt cei cu pensii speciale, mai sunt cei din justiţie care judecă după cum li se ordonă, mai sunt serviciile speciale care îşi văd de interesele proprii, nu de ale ţării.

Şi apare un om, care le ameninţă toate aceste privilegii. Nu credeţi că toţi aceşti impostori şi puşcăriabili vor sări cu mic cu mare ca să-l nimicească pe intrus? Nu e normală, din punctul lor de vedere de trădători, reacţia lor de a apăra „democraţia”?

Recomandarea mea este să fiţi vigilenţi, comentaţi la toate inepţiile anti-Georgescu nu fiindcă doriţi să-i convingeţi pe nemernici să-şi schimbe atitudinea, ci ca să-i împiedicaţi pe cei de bună credinţă ca să-i creadă.

Lupta va fi grea, să nu vă culcaţi pe o ureche că e deja câştigată. Nu este, deşi Crin Antonescu este doar o caricatură pe care n-o poate lua în seamă nici un om serios. Dar mai au guvernul, preşedenţia cu serviciile, mai pot manevra urnele, ehe, ce nu face omul ajuns la disperare.

Strângeţi deci rândurile, ca să facem o revoluţie de catifea, ca să-i măturăm cu totul de la putere cu mijloace legale. Şi dacă vor îndrăzni să continue cu ilegalităţie, s-ar putea să ne reconsiderăm şi noi poziţia.

Concluzia mea este una singură: Cine vrea o schimbare reală, ca ţara noastră să ajungă frumoasă ca soarele de pe cer, nu are altă opţiune decât Călin Georgescu.

A consemnat pentru dumneavoastră Călin Kasper.

Mulți nu înțeleg esența mișcării istorice la care asistăm. Inclusiv imbecilii care, la noi, s-au legat de scaunele puterii. În scurt timp vor regreta. De altfel, nici acum nu le e foarte bine. În afara Plăvanului care, suferind de nesimțire cronică, efectiv n-are nicio emoție, restul celor de pe eșichierul politic au destule îndoieli, cenzurate însă de prostia care-i caracterizează. Poate credeți că sunt simple considerații personale. Să vedem.

Controversa dintre SUA și puterile renăscute – China și Rusia – a fost în esență una legată de modul de gestionare a lumii. SUA susținea unipolaritatea, în timp ce restul puterilor reactive susțineau că lumea a devenit multipolară, astfel încât absolut totul trebuie negociat. Refuzând perspectiva multipolară, SUA a consumat o grămadă de resurse pe probleme absolut inutile pentru propriul destin. Ultimele și cele mai stringente sunt Ucraina și  Israelul.

Din atitudinea belicoasă a lui Trump, dar și din sloganul „America first”, mulți au înțeles că președintele american ar fi un continuator al politicii unipolare, poate chiar unul mai radical. Așa e? Văzând acțiunile sale în forță mulți ar putea crede asta. Ba cere Canada, ba Groenlanda, ba tună și fulgeră împotriva unora sau a altora. O asemenea proiectare vocală a forței parcă nu s-a mai văzut de multă vreme. Însă, după cum știm bine din popor, câinele care latră nu mușcă.

OK, gata cu intiuițiile, probabil îmi veți cere să vă dau și ceva concret. Ce poate fi mai concred decât o declarație de-a lui Marco Rubio, urmașiul lui Blinken la cârma politicii externe americane. Într-un interviu acordat lui Megyn Kelly, pentru The Megyn Kelly Show, Rubio a spus fără nicio jenă următoarele:

„(…) cred că acest lucru s-a pierdut la sfârșitul Războiului Rece (interesul național n.n.), pentru că eram singura putere din lume, și astfel ne-am asumat această responsabilitate de a deveni, în multe cazuri, guvernul global, încercând să rezolvăm toate problemele. Și se întâmplă lucruri teribile în lume. Există unele care n-ar trebui să ne preocupe, dar și alte lucruri teribile care au un impact direct asupra interesului nostru național, iar noi trebuie să le prioritizăm din nou.  Deci nu este normal ca lumea să aibă pur și simplu o putere unipolară. Asta nu a fost normal, a fost o anomalie. A fost un produs al sfârșitului Războiului Rece, dar, în cele din urmă, se va ajunge înapoi la un punct în care vom avea o lume multipolară, mai multe mari puteri în diferite părți ale planetei. Ne confruntăm cu acest lucru acum, cu China și, într-o oarecare măsură, cu Rusia, iar apoi trebuie să avem de-a face cu state necinstite precum Iranul și Coreea de Nord.”

Sublinierile îmi aparțin, iar pentru interviul complet puteți studia link-ul spre site-ul oficial al administrației americane. După cum simplu puteți remarca, SUA deja își acceptă destinul multipolar, politica lui Trump concentrându-se acum către crearea unei „carapace” care să sprijine SUA în noua perspectivă globală. Când spune că vrea să integreze Canada sau Groenlanda, Trump se gândește la politica strategică a SUA în noua perspectivă. Mandatul dezastruos al lui Biden, în loc să pregătească țara pentru realitate care se vede cu ochiul liber, de fapt nu a făcut altceva decât să adâncească și mai mult gaura, lăsând țara pe o fundație efectiv slăbită.

Dacă vreți, SUA de acum este exact așa cum era URSS-ul lăsat de Cernenko lui Gorbaciov: un stat puternic doar cu numele, având însă ample dezechilibre interne. Dezechilibre care se vor vedea din ce în ce mai ușor. Trump încearcă acum să-și proiecteze puterea cât mai poate, în vederea stabilirii unui teritoriu ceva mai generos, care să-i ofere posibilitatea(și justificarea) începerii restructurării societății americane. Restructurare înseamnă cam ceea ce ați văzut în URSS, adică dărâmarea urmată de reconstrucție de la bază. „Solve et coagula”, dacă vreți.

Într-un sens mai larg, asta înseamnă inclusiv abandonări masive de poziții. Poate n-ați prins informația: Trump a vrut să trimită 10 000 de militari la granița cu Mexicul și s-a trezit că … nu găsește atâția militari în SUA. Soldații americani sunt răspândiți peste tot prin lume, dar acolo unde e nevoie de ei nu sunt. De mai mult timp, Trump a înțeles o chestie cât se poate de limpede: e greu să fii jandarm mondial. Trebuie să asiguri căile comerciale, să te amesteci între toți golanii planetei care se bat între ei, să impui doctrine și, în general, să pierz timp aiurea pe afară, în timp ce  la tine în ogradă penuria se vede din ce în ce mai limpede. Nu e oare mai înțelept modul în care se comportă China? Imperiul Celest nu are treabă cu regimul din vreo țară, pornind de la ideea că fiecare țară are regimul pe care și-l dorește. De aceea, când face legăturile cu acea țară, vorbește doar limbajul afacerilor: ce-ți dăm noi, ce ne dai tu. Atât.

Esta așadar de așteptat ca Trump să se apuce să-și relocheze din bazele militare, în prima fază prin restructurarea prezenței SUA la nivel mondial. Posibil va crea o osatură pe Commonwealth, retrăgându-se de peste tot de unde nu este interesat. Posibil ca întreaga prezență din Orientul Apropiat să se restructureze doar în bazele din Iordania, Kuweit și Arabia Saudită. În Europa, e posibil să retragă tot în fosta RFG sau, într-o perspectivă chiar mai sumbră, în Anglia. Când veți vedea începând asemenea mișcări, să știți că s-a dat startul „misiunii scapă cine poate” sau, diplomatic spus, „nu ești țară dacă nu poți demonstra că poți trăi pe propriile picioare”. Ce vor zice marii lingători de clanțe atunci când vor constata că pe la Kogălniceanu nici câinii nu se mai aciuează? Dar când vor vedea cum bate vântul Olteniei peste Deveselu, la fel de pustiu cum a fost toată istoria?

Avem oameni pregătiți pentru lumea care vine? Avem, cel puțin, strategi care să înțeleagă ce înseamnă zonele de influență și care să constate că iar suntem în zona de confluență a mai multor astfel de centre de putere (n-avem cum altfel!) și că, din nou, a sări în oricare dintre bărcile pe care le vedem înseamnă dezastru? Vede cineva asta? Sau abia ieșiți din sesiunea lingerii labelor băloase ale americanilor, se vor înghesui care spre nemți, care spre turci, care spre ruși? Iar vom vedea spectacole macabre de-ale lingăilor?

Mă opresc aici în ceea ce ne privește, pentru a re-panorama ceea ce deja se vede limpede: SUA intră în lumea multipolară, iar pasul pe care-l face ne spune că de-aici înainte fiecare e „pe barba sa”. Înțelegeți noul joc mondial de putere?

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

crin antonescu

Despre Crin Antonescu, autorul legii „antilegionare”, nu am auzit nicio vorbă de bine de la persoanele pe care le cunosc. Mulți dintre aceștia fiind tulceni. Unul dintre ei mi-a zis cam așa: de ce nu vine Crin Antonescu să candideze la Tulcea?! Să ceară votul de la rude, vecini, colegi?!

Se pare că pușlamaua, de mai multe ori parlamentar, n-a apelat niciodată la concetățenii săi tulceni, care știau bine cu cine au de-a face. Știa și Crin Antonescu că tulcenii știau destule despre el ca să nu-i dea votul lor! Drept care a figurat ca candidat liberal în alte județe, votat de oameni care nu-l cunoșteau decât de la televizor, unde, pezevenghiul, este bun vorbagiu, ca și perechea sa Traian Băsescu. N-am avut timp să verific în ce județe au candidat fiecare. Se pare că amândoi au încercat aceeași stratagemă electorală: s-au ascuns de concetățeni, de foștii colegi, de cei care îi cunoșteau ce le poate pielea!

S-a mai scris în presă pe acest subiect: ce știau tulcenii despre individ, ce suspiciuni planează asupra pramatiei care, câteva luni, s-a aflat și în fruntea Țării! (Ce rușine!) O investigație ziaristică sumară ar fi suficientă pentru a confirma, măcar în parte, gravele acuzații care i s-au adus de-a lungul anilor!

Vin și eu cu una nouă întrebând: cât de reală este calificarea sa de istoric, a cărei precaritate și impostură s-a fost dovedit prin legea care îi poartă numele?! Textul acestei legi denotă în mod evident o cunoaștere după ureche a istoriei noastre naționale! O cunoaștere după urechea bleagă în care încă mai răsună sloganurile kominterniste cu privire la legionari, la marile figuri ale Mișcării Legionare și ale Culturii Naționale! Un Cioran, un Mircea Eliade, un Mircea Vulcănescu, un Radu Gyr, un Țuțea…

Despre ce este vorba?

Este vorba despre licența chinuită pe care și-a dat-o Crin Antonescu la facultatea de istorie pe care a terminat-o cu chiu, cu vai, repetând de două ori anul, iar în final dându-și licența cu un subiect neașteptat: Dante Alighieri. Neașteptat la un repetent! Neașteptat la unul ca Crin Antonescu acesta!

Poate că la data când Crin și-a dat licența profesorii din comisie se vor fi mirat ei cât se vor fi mirat, dar se vor fi gândit că la un tînăr în formare te poți aștepta la orice, și de bine, și de rău. Numai că odată cu trecerea timpului istoricul Crin Antonescu n-a confirmat în niciun fel interesul său special și „major” pentru marele poet Dante Aleghieri!… Drept care se trezește în mine amintirea unui coleg italienist de la care și despre care, pe la mijlocul anior 80, am aflat că scrie la o teză de licență despre Dante!… A cui teză? Nu m-a interesat atunci! Eram prea dezamăgit de cele aflate!… Mâhnit chiar!… Pe vremea aceea așa ceva se întâmpla foarte rar și era cam de rușine, pentru ambii …actori! Mai țin minte că s-a făcut o precizare: „nu e de la noi”, de la filologie, adică, persoana care urma să beneficieze de găinăria colegului italienist nu era student la Litere! Ce mică-i lumea!… Era numitul Crin?

Să fi fost așadar junele Crin Antonescu nerușinatul beneficiar al falsului comis de amicul meu?! Ne poate pune la dispoziție teza sa? Mi-ar fi deajuns să citesc câteva rânduri ca să-mi dau seama dacă autorul textului / licenței despre Dante este sau nu colegul meu, inconfundabil ca scriitură!

Iar dacă textul tezei se va dovedi că nu este scris de Crin al nostru, ci – forte probabil de amicul meu, atunci e grav de tot pentru domnul Crin, căci s-ar confirma astfel o suspiciune dintre cele mai jenante, mai rușinoase, care circulă la adresa ipochimenului le la Tulcea!

Evident, este vorba în cele de mai sus de lansarea unei suspiciuni: fraudă comisă de Crin Antonescu la examenul de licență! E suspect subiectul abordat în teză! Numai o pasiune excepțională, prea puțin legată de materiile studiate în facultate, poate justifica o asemenea alegere. A avut Crin această pasiune nobilă pentru un poet ca Dante? Și-a mai arătat-o și-n alte împrejurări? Și-a publicat teza sau măcar vreun articol despre Dante? Cine este profesorul care i-a condus licența? Obișnuia acesta să dirijeze asemenea subiecte de licență? A mai fost Dante Alighieri subiect de licență la Facultatea de istorie din București?!

Și mai evident este faptul că am acum un dispreț total pentru individ! Ca unul care am găsit multe motive, extrem de teminice, pentru a scrie și vorbi în apărarea adevărului despre legionari, despre ideile și faptele acestora, sunt de-a dreptul rușinat că în Parlamentul României s-a putut vota o asemenea lege, cum este legea „anti-legionară”, lege care a trecut de promulgare și de Curtea Constituțională fără ca măcar cineva să ridice din sprânceană! Adunătură de neaveniți, de același calibru moral cu numitul Crin Antonescu, mostră de politician veros, șantajabil și deja șantajat, obligat să intre și să iasă din viața politică prin șantaj, după ce a lăsat în urma sa amintirea de haimana, de pușlama!

Măgarul, atâta istorie știa totuși ca să nu bată câmpii cu acuzații la adresa unor oameni precum cei mai sus pomeniți! Toată mascarada cu legea a făcut-o nu din neștiință, din ignoranță, ci dintr-un calcul politic nefericit, în speranța neroadă și tolomacă că prin dezicerea moștenirii legionare le face pe plac „evreilor” și le va obține sprijinul în cursa pentru Cotroceni în care se visa câștigător!

Altă ipoteză: o fi fost șantajat, nefericitul, și obligat astfel să inițieze legea ticăloasă! Căci, în mod evident, șantajul l-a obligat să părăsească ringul vieții politice! Și tot șantajul l-o fi obligat să-i atace pe legionari. Profesoul său R.C. îmi garanta că știe bine ce sentimente avea studentul Crin Antonescu față de legionari, mai ales că-i plăcea să facă pe rebelul, pe neconformistul în plin comunism, ca student! Nici măcar din convingeri anti-legionare nu s-a născut legea propusă de Crin Antonescu! Ci numai din lichelism, din sufletul unei lichele ireversibile!

Adică ticăloșie din toate părțile, oricum ai încerca să vezi ori să-ți exlici apariția rușinoasei legi antilegionare. Legea cea mai aberantă scoasă după 1990. Inițiată de un politician murdar sufletește ca mulți alții…

ION COJA

3 iulie 2017

calin georgescu, ccr, csat

Poate mai țineți minte cum, după ce CCR a dat lovitura de stat, propaganda a început să-l atace pe Georgescu. Iar una dintre temele preferate era cea cu „extratereștrii”. În mod evident, era o mizerie! Georgescu spusese ceva de genul că „globaliștii de la vârf nu sunt oameni”, în sensul în care ideile pe care le propagă sunt atât de strâmbe încât nu se ridică la demnitatea de om. Gândiți-vă doar cât de categoric susține unul ca Harari tembelele opinii ale transumanismului. Între timp lumea a înțeles mizeria, așa că propagandiștii au început să scoată alte chestii din tolba lor. Și, ca totul să pară mai real, se leagă de anumite spuse ale sale care par exagerate. Să vedem.

În primul rând, este celebra chestie cu „benzina la un leu”. Cum să spui așa ceva în țara în care benzina este în ograda Sfântului OMV? A ataca prețul la benzină înseamnă a ataca statutul companiei care a reușit performanța să-și tripleze dimensiunea atunci când, prin presiune, a înghițit Petromul, neplătind, în esență, mai nimic pentru achiziție. Însă ceea ce trebuie să știm este că nu doar OMV-ul este vinovat pentru prețul benzinei, ci, în primul rând, statul nostru, care practică o politică de jefuire a populației. Și, dacă mergem pe fir, observăm că nici statul nu este total vinovat întrucât se supune regulamentelor UE, care statutează acest tip de jaf. De aceea, pentru a înțelege cum e cu prețul carburanților, trebuie să avem imaginea completă și adevărul iese imediat la iveală.

Dacă mâine aș ajunge la putere aș renunța la absolut toate taxele pe carburant pentru cetățenii români. De ce? Pentru că asta înseamnă dezvoltare. Un preț mic al carburanților se traduce într-o creștere a activității industriale și de transport. Desigur, n-aș putea s-o scad pentru toată lumea, ci doar pentru cetățenii români. O asemenea mișcare ar duce instantaneu prețul litrului de benzină la maxim 0.6 $. Asta incluzând și profitul imens al OMV. 0.6 $ ar însemna cam 3 lei, deci de trei ori mai mult decât a spus Georgescu. Însă, vom merge puțin mai adânc. În consumul României, aproximativ o pătrime reprezintă petrolul extras de aici. Acest petrol este luat practic gratis de OMV (plătind doar o redevență minusculă) și obținând pe seama sa un profit imens. Ca să fie treaba treabă, OMV a renunțat la rafinarea petrolului necesar consumului României aici, producând o daună iremediabilă industriei petrochimice autohtone prin închiderea rafinăriei Arpechim de la Pitești. Dacă mai țineți minte, la momentul închiderii s-a spus că se închide deoarece „o rafinărie nu poate rezista dacă nu are ieșire la mare”. Tâmpenie mai mare nici că există. Poate ne spun austriecii ce ieșire la mare are rafinăria lor de la Viena, cea pe lângă care treceți și care, la ora actuală, rafinează inclusiv pentru România. Dar v-am mai spus asta și ne îndepărtăm de subiect.
Așadar, dacă punem în balanță petrolul românesc, pentru care statul ar putea să renunțe la redevențe, dar cu condiția rafinării sale aici și a unui adaos comercial controlat, probabil că prețul benzinei ar ieși pe la 50 de bani litrul. Amestecându-l cu petrolul de import, probabil că am putea să avem benzina pe la 1.8 lei, cu profit pentru OMV.

Ideea e că nu poți sparge piața într-un asemenea hal deoarece ți-ar sări la gât japițele din UE. Astfel încât, pentru a face treaba elegant, ai putea să dai un „ajutor de transport” sub forma unui tichet (sau card) fiecărui posesor de mașină, cetățean român. Cum ar funcționa? Prețurile ar rămâne la fel la pompă, dar pentru posesorii de card, în limita a 40 de litri pe lună, carburantul s-ar putea vinde la 1 leu litrul. De ce 40 litri pe lună? Pentru că înseamnă vreo 600-700 kilometri cu o masină convențională, adică 60-70% din cât se merge în medie cu mașina în România. Iar acei 40 de litri s-ar încadra lejer în petrolul extras din țară.

Poate că vă gândiți că exagerez, doar că tocmai ce-am avut o treabă în Egipt unde, ce să vezi, fără nicio forțare din partea autorităților, benzina de 95 este la pompă… echivalentul a 1,7 lei, iar motorina 1,35. Mixul de petrol al Egiptului este cumva inversat față de noi: are o producție internă de 2/3 și un import de 1/3. De aceea am ales să mă limitez strict la petrolul românesc.

După ce am finalizat partea cu benzina este timpul să trecem la celălalt capitol, cel cu Huawei și Caspica. În mod evident, propagandiștii au delirat găsind terenul ideal. Cum adică să unești Marea Neagră cu Marea Caspică? Ce tâmpit ar putea crede asta?

Dacă propagandiștii ar fi avut o brumă de cultură, ar fi știut faptul că Marea Caspică A FOST UNITĂ de Marea Neagră, iar legenda lânii de aur se dovedește a-și avea originile acolo. Dacă cele două mări au fost unite, asta înseamnă că pot fi reunite, deoarece am avea îndeplinită condiția unui teren facil.

Ceea ce se și face. Drumul de legătură între Caspică și Marea Neagră este un proiect aflat în plină dezvoltare și denumit CANALUL EURASIA. El merge de-a lungul râului Kuma și, culmea, are nevoie de doar 3 zone cu ecluze pentru funcționare. Singura sa problemă este faptul că trece printr-o zonă aridă și are nevoie de un aport suplimentar de apă dulce, supliment care se poate realiza prin două alimentări suplimentare. Și, desigur, are nevoie de o finanțare destul de mare. Cu alte cuvinte, canalul Marea Neagră-Marea Caspică nu este deloc o fabulație.

Însă problema lui Georgescu a fost alta acolo. El a vrut să rezolve dilema întrebării cu un concept diplomatic pe care l-a explicat prost marelui public care, după cum bine știm, e străin de termenii și practicile diplomației. Este vorba de „tehnica diversiunii”. Cu alte cuvinte, SUA îți interzice să iei echipamente mai ieftine și mai performante din China. OK, ce faci dacă asta e contraproductiv pentru tine? Găsești o gogomănie mai mare, ceva de genul „mă aliez cu rușii ca să construiesc canalul Marea Neagră-Caspica”. O asemenea alianță ar ridica serioase probleme de securitate regională, ceea ce ar impune un efort diplomatic intens din partea SUA pentru a contracara un asemena proiect. Și-atunci la ce s-ar ajunge? La o chestie de genul „lasă-i să-și procure ce vor din China că nu asta e important acum, ci să se termine cu prostia aia”. Pur și simplu despre asta e vorba.

Închei aici întrebându-vă dacă nu e totuși ciudat să fie nevoie de explicații pentru o chestiuni cât se poate de normale, pe care propaganda le transformă în pietre de moară legate de un candidat căruia efectiv nu are ce să-i reproșeze. În condițiile în care ai avut un prost veritabil în persoana lui Ciucă pe care aceeași propagandă îl ridica în slăvi, un alt prost care-a descoperit TikTok, în persoana lui Ciolacu și restul prostovanilor care spun non-stop numai idioțenii, să-l găsești pe Georgescu vinovat de serviciu e o chestie pe care numai și numai propaganda o poate face. Iar cei care-i pică în mreje merg strict în marea strungă a proștilor.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

crin antonescu

Așadar, recomasații PSD, PNL, UDMR îl vor candidat unic pe Crin Antonescu. Recuperarea lui Căcărău din buda istoriei, într-un moment atât de grav, e o surpriză care merită explicată și comentată pe larg. Unii ar putea crede că partidele au cedat după doar zece ani de rugăminți din partea Adinei Vălean: Să îi găsească orice de lucru soțului, pe care s-a săturat să îl afle dormind când se întoarce de la Parlamentul European. Dar ar fi superficial să presupunem așa ceva.

Totuși, Antonescu era ca și uitat, nu apărea în sondaje, nu lansa idei memorabile, nu era rugat pe străzile din Strasbourg să revină în țară ca să candideze. Ce-l face pe cel, a cărui coafură a fost imitată ani de zile de Neti Sandu, să devină omul providențial? În care își pun speranțele de salvare nu doar cele mai mari partide, dar chiar Europa însăși.

Există o singură explicație, potrivită contextului: anume, legea care îi poartă numele, popular cunoscută ca „legea anti-legionară”. Zilele acestea, mai multe ministere se reunesc, chemate de procurorul general, să dea o formă și mai dură a ei, sub imperativul că sunt prea puține condamnări la închisoare pentru delicte de opinie în mai multe județe. Nu se întâlnesc nici să decidă urgent când se mai organizează alegeri libere. Nici să conceapă bugetul, să ia măsuri contra creșterii prețurilor, securității energetice, crizei demografice. Deci pericolul radicalilor naționaliști de pe internet e o prioritate națională și Crin Antonescu, port-drapelul ei.

Ca absolvent de istorie, sigur știe că aceasta are obiceiul straniu să se repete. După ce România pierduse o treime din teritoriu, fără luptă, prin dictatele oculte ale naziștilor și comuniștilor, în ochii publicului se prăbușise total credibilitatea partidelor liberal-conservatoare și chiar a monarhiei. (Care de mai mulți ani renunțase la caracterul constituțional, și devenise un regim de dictatură, care săvârșea asasinate prin intermediul jandarmeriei, aresta abuziv opozanți, cărora le interzicea să candideze și scandaliza prin corupția celebrei camarile, gruparea de oligarhi și amante de diverse etnii.)

Astfel că dictatura regală a cedat de facto puterea totală către un general educat în Vest (altul decât Ciucă), care să demareze pregătirile pentru recuperarea Basarabiei și Bucovinei de la sovieticii conduși de Stalin. Nedorind inițial să transforme guvernarea într-o juntă militară, generalul Ion Antonescu a cooptat la putere singura forță politică dispusă să participe, respectiv Mișcarea Legionară – anterior scoasă în afara legii de dictatura carlistă, dar a cărei popularitate crescuse enorm pe fondul corupției și umilinței pierderilor teritoriale.

A fost o guvernare scurtă, tristă și agitată, de circa patru luni, marcate de cel mai mare cutremur de pământ consemnat până atunci, care a lăsat mulți sinistrați, de lipsurile războiului mondial în desfășurare, de un număr uriaș de refugiați, de continuarea persecuțiilor contra evreilor inițiate în guvernarea lui Octavian Goga, dar și de inaugurarea primului teatru evreiesc de stat din Europa, de către ministerul condus de poetul Radu Gyr.

Fricțiunile între Antonescu și legionarii conduși de Horia Sima au ajuns la conflict deschis în scurt timp. Istoriografia comunistă (de fapt socialistă – n.red.), care în etapa naționalistă a lui Ceaușescu încerca o recuperare a memoriei lui Antonescu, prezenta conflictul sub numele de „rebeliunea legionară”. Ca o tentativă de lovitură de stat, dată de bande înarmate fanatice, care masacrează și civili. Doar că raportul de forțe între armata statului, plus trupele de poliție și jandarmerie, pe de o parte, și legionarii care își procuraseră revolvere, era cu totul altul. Unii istorici au presupus chiar că Antonescu a luat aprobare de la Hitler pentru lichidarea partenerilor de guvernare, așa cum Carol al II-lea ar fi luat un accept similar pentru asasinarea lui Codreanu, trei ani înainte.

Aici ar fi coincidența cea mai mare cu situația pe care o trăim. Atâta doar că acum nu mai există decât legionari imaginari, de bibliotecă, de TikTok, iar televiziunile sunt nevoite să importe legionari străini pentru jurnalele de știri. Deci înainte de a declanșa marele război contra Rusiei sovietice, alături de coaliția vest-europeană condusă de Germania și Italia, Antonescu decidea paradoxal să lichideze tinerii cei mai dispuși să lupte contra rușilor.

Cât de porniți erau legionarii contra rușilor? Îndeajuns încât naziștii să îi țină închiși în lagăre ca Dachau și Buchenwald în lunile cât aveau în vigoare pactul Ribbentrop – Molotov de colaborare cu rușii, înainte ca Hitler să declanșeze operațiunea Barbarossa. Și îndeajuns încât ei să ceară să fie scoși din închisorile din țară, ca să meargă pe front să se bată cu comuniștii sovietici.

Acum, conducători din Vestul Europei, doresc ca România să se alăture marelui război contra Rusiei lui Putin. Inclusiv în sprijinul batalioanelor neo-naziste de tip Azov din Ucraina. Țara a devenit nedemocratică sub pretextul pericolului dictaturii rusești. Iar prioritatea națională e vânătoarea de naționaliști și nostalgici ai figurilor care chiar au luptat contra rușilor, ca Ion Antonescu și legionarii. Straniu, nu?

Și aici e readus în scenă celălalt Antonescu, Crin. În 2000, fostul comunist, educat la Moscova, Ion Iliescu (nume real Marcel Ilici Ivanovici – n.red.), câștiga alegerile prezidențiale pentru a treia oară, susținut și de intelectualii anti-comuniști pro-occidentali, de teama „pericolului extremist” încarnat de Corneliu Vadim Tudor.

În 2002, premierul Adrian Năstase, numit de Ion Iliescu, dădea o ordonanță, care punea capăt deceniului de libertate de exprimare de după Revoluția din 1989. Ordonanța era semnată și de alți miniștri PSD, Ioan Rus, la Interne, Rodica Stănoiu la Justiție și istoricul Răzvan Theodorescu de la Cultură, fostul șef al Televiziunii de stat în timpul mineriadei din iunie 90.

Ordonanța lui Năstase prevedea pedepse de până la 15 ani de închisoare pentru constituirea de organizații xenofobe, cu mențiunea separată că „tentativa se pedepsește”. Noțiune foarte vagă, în care s-ar putea încadra cu puțină imaginație orice, de la fostul PRM la orice partid suveranist de azi sau ONG, care ar încerca să atragă atenția asupra pericolelor migrației în masă. Sau, de ce nu? chiar trei inși care ar vorbi despre transformarea noastră în colonie de vreo țară străină. Am uitat să vă spun, prin „organizație” se înțelege orice grup de la trei în sus.

Aceeași ordonanță pedepsește cu închisoare de până la 5 ani negarea Holocaustului, fără a preciza care e versiunea oficială, pe care n-ai voie să n-o crezi. Tot după ce Ion Iliescu a câștigat acele faimoase prezidențiale, la Cotroceni se prezentase și o delegație condusă personal de celebrul Ellie Wiesel. (Sau cineva care se recomanda cu acel nume, nu revenim asupra controversei.) În fine, îi cerea șefului statului să condamne participarea României la Holocaust și să înceapă plata unor despăgubiri pentru supraviețuitori și urmași ai victimelor.

Moment în care, a avut loc o scenă bizară. Pentru că Ion Iliescu, fost comunist, trecut prin toate școlile comuniste imaginabile, inclusiv la Moscova, le-a spus interlocutorilor că nu are știință ca România să fie vinovată de așa ceva, întrucât nu fusese stabilit de nicio instanță. Așadar, după legile date chiar în regimul lui, Iliescu era la acea dată un negaționist. Dar, ca să evite neplăcerile cu lobby-ul, în situația economică precară în care se găsea țara, a acceptat ca soluție salvatoare înființarea unei comisii.

Acea comisie, fondată în 2003, e ce e astăzi cunoscut ca Institutul Wiesel, o structură bugetară, parte a guvernului României cu rang de secretariat de stat. Din comisia, care a concluzionat că România e vinovată de Holocaust, au făcut parte inclusiv parlamentari din Israel, universitari din aceeași țară, lideri ai numeroase ONG-uri evreiești și ale romilor, șeful unei loji de tip masonic B’nai Brith („Fiii Legământului”), ziariști, profesori și câțiva istorici români.

Ulterior, institutul s-a implicat tot mai activ în a cere demolarea unor statui, schimbări de nume de străzi și școli date unor personalități ale culturii interbelice, care simpatizaseră Mișcarea Legionară. Institutul e reclamant în procese pentru delicte de opinie și luna trecută a obținut și titlul de „avertizor de încredere” din partea Guvernului, pentru a folosi un soft propriu prin care supraveghează opiniile emise pe internet.

În 2008, Crin Antonescu devenea deputat și decidea că ordonanța dată de Adrian Năstase e prea puțin. Deci avea să conceapă propria lege, mai punitivă, pe care o depune în 2013. Legea lui căuta să repare mai ales o „scăpare” din ordonanța din 2002, anume că Mișcarea Legionară nu era deloc menționată. Lui îi aparține și definirea unei organizații ca „trei sau mai multe persoane” – ceea ce poate fi orice, în era socializării pe internet. Tot în legea lui Crin apărea pentru prima dată și definirea Holocaustului ca acțiune imputabilă statului român în perioada 40-44.

Cu totul remarcabil pentru un lider „liberal”, era nu doar insistența pentru pedepsirea exprimării. Dar și totala absență din lege a oricărei referiri echivalente la dictatura comunistă. Pe Wikipedia și într-o puzderie de articole din ziare găsim informația că legea lui Crin ar fi interzis în 2015 și cultul lui Ceaușescu. (Presupunând că așa ceva exista.) E o informație falsă, lansată diversionist de presă, pentru a ascunde caracterul unilateral al legii. Vă puteți convinge de ea, în linkul de la final, căutând dacă există în ea cuvintele „comunism” sau „Ceaușescu”. Nu există.

De unde s-a născut acea presupunere? Din faptul că legea interzicea „cultul persoanelor condamnate pentru genocid și crime împotriva umanității”. Adică, era o deducție, bazată pe farsa judiciară din ziua de Crăciun a lui 1989, când soția unui politician a fost condamnată împreună cu el de o instanță ad-hoc pentru cei 60.000 de morți de la Timișoara, din știrile false ale vremii.

Așadar, Crin Antonescu mai aducea o inovație în tânăra democrație românească: acceptarea ca valide a sentințelor unor tribunale revoluționare sau ale „tribunalelor poporului”, din perioada stalinistă. (Cum a fost și cel care l-a condamnat la moarte pe Ion Antonescu, după câțiva ani de detenție la Moscova în închisoarea Lubianka, unde a fost anchetat de agenții NKVD.)

Pedepsele lui Crin Antonescu erau, pe alocuri mai blânde, dar tot aspre – 3 ani pentru răspândirea de materiale, dar 5 ani pentru răspândire printr-un sistem informatic. (Deci scăpai mai ieftin dacă rămâneai la manifeste, ca pe vremea lui Pistruiatu.) Era interzisă explicit ridicarea de statui și plăci comemorative – un fel de „damnatio memoriae”, tocmai de la un așa zis istoric.

Legea lui e adoptată de parlament abia în 2015, cu Tăriceanu și Valeriu Zgonea la conducerea camerelor, fiind promulgată de Klaus Iohannis. Dar ascensiunea lui Crin Antonescu fusese fulminantă. În 2009 devine președinte al PNL și începe să fie cultivat de trusturile lui Voiculescu, Vântu, că de Patriciu era oricum, ca posibil președinte.

În 2011, parafează cu Victor Ponta și partidul lui Dan Voiculescu (Antena 3) crearea USL, marea alianță a comasaților, care câștigă în marș alegerile. Iar în 2012, devine președinte interimar al României, după referendumul pe care băsiștii l-au numit o lovitură de stat a mafioților, iar anti-băsiștii o negare a voinței populare prin erata Curții Constituționale, după intervenția directă a Departamentului de Stat al SUA. Crin Antonescu e susținut în campanie nu doar de moguli, dar și de vedete ale viitoarei campanii #rezist, ca Tudor Chirilă sau de ziariști ca Cristian Tudor Popescu. Liberalul a depus proiectul la parlament tocmai în momentul când spera să aibă susținere pentru a deveni președinte.

În 2015, legea lui Crin Antonescu a fost atât de controversată, încât a stârnit rumoare inclusiv de la intelectuali pro-occidentali, care se revendicau de la Constantin Noica, Petre Țuțea, Mircea Eliade și alte personalități abia recuperate de un deceniu în cultura română. El ne liniștea astfel: „Nimeni nu o să-i interzică lui Andrei Pleșu să îl citească pe Cioran. Să stea liniștit.”

Tot atunci, Antonescu nega că ar fi vizați luptătorii anti-comuniști, declarându-se „un admirator al lui Ion Gavrilă Ogoranu”. (Președintele fundației memoriale a celebrului luptător din munții Făgăraș tocmai a fost chemat la poliție săptămâna trecută pentru simpatiile sale.) Deci ce spunea atunci chiar creatorul legii, te poate băga în arest un deceniu mai târziu.

Ziaristul Ion Spânu a mers și mai departe, pentru a afla motivația din spatele inițiativei lui Crin, așa cum apare în expunerea de motive a legii. Halucinant, nu e vorba de o cercetare istorică, de surse științifice sau statistici privind fenomene sociale. Motivele invocate sunt două mari și late, ambele penibile. Primul e legea existentă a „siguranței naționale”. (Deci justifici că dai o lege, pentru că există altă lege deja.) Cu acest pretext, poți justifica orice, inclusiv anularea alegerilor, că te îngrijorează cine a ieșit pe primul loc. E „siguranță națională”, nu?

Al doilea motiv e și mai și: o sentință dată de Înalta Curte în 2012 în defavoarea unui fost deținut politic și veteran de război (dat doar cu inițiale). Judecătorii de atunci au decis că omul respectiv nu merită să fie reabilitat ca victimă a comunismului, pentru că a avut simpatii legionare și asculta (probabil) Europa liberă. Sună halucinant, nu? Iată citatul:

„S-a reținut în legătură cu reclamantul că în 1945, când s-a întors de pe front, și-a reluat legăturile cu legionarii cunoscuți în lagărul de la Târgu Jiu, informându-se reciproc de știrile internaționale, comentând dușmănos deciziile luate de regimul democrat popular, elogiind totodată elemente legionare”.

Judecătorii de la Înalta Curte din 2012, care îi negau omului statutul de deținut politic, completau pasajul din condamnarea lui de pe timpul când comuniștii își defineau regimul ca „democrație populară”, cu următoarea frază. Ceea ce urmează e chiar fraza reținută de Crin Antonescu și pusă citat în motivarea necesității legii lui:

„Or, mișcarea legionară a fost în esență o organizație de tip paramilitar, terorist, de orientare naționalist-fascistă, cu caracter mistic-religios, violent anticomunist, dar printre altele și antisemit.”

Nu știu dacă realizați. Deci trebuie să ne imaginăm că Crin Antonescu a scotocit printre sentințele tribunalelor (staliniste de atunci, în nici un caz ale tribunalelor românești reale – n.red.), până a găsit exact fraza de mai sus și a decis că e necesar să scrie o lege în acord cu ea. Da, o frază, în care un om e acuzat că a făcut parte dintr-o organizație anti-comunistă și că uneltea contra comunismului ajutat de presa occidentală. Sau, în tot cazul, că statutul de persecutat politic îi e anulat de presupusul antisemitism al altora, nici măcar al lui personal.

La 13 ani de la o revoluție anticomunistă, Crin Antonescu lua ca reper o halucinantă eroare de judecată contra unui luptător anticomunist, veteran de război contra rușilor, condamnat la uitare, doar cu inițialele numelui. Ca detaliu: știți că într-un lagăr, cum a fost cel de la Târgu Jiu, au fost deținuți și Mircea Eliade și Nae Ionescu, între alții? Deci, o instanță ar putea decide și că Petru Culianu e vinovat că a luat legătura cu cineva întors din respectiva detenție. Cum și Liiceanu a avut legături cu Noica, deținut legionar.

Cum, după unele estimări, chiar trei sferturi din deținuții politici din comunism au fost simpatizanți legionari sau studenți și elevi de liceu din „frățiile de cruce”, rezultă că majoritatea victimelor comunismului sunt anulate prin aplicarea principiului că afinitatea pentru extrema dreaptă îți șterge suferințele produse de extrema stângă. E însăși ideea care i-a declanșat lui Crin (sau cui i-o fi dat proiectul scris gata) ideea acelei legi.

Procurorul general din 2024 a constatat că legea lui Crin e totuși deficitară. Și vrea să fie „îmbunătățită”, astfel încât să poată băga la pușcărie și pe cei care pomenesc personalități ce n-au fost condamnate pentru crime de război și genocid, nici măcar de instanțele comuniste. A propus ca să fie considerați din oficiu ca și cum ar fi fost condamnați, deci vinovați, orice conducători ai Mișcării Legionare.

Mergând pe acest tip de condamnare en gros, putem să ne gândim la alt eveniment istoric. În 1907, guvernul liberal a reprimat cu armata răscoala țăranilor de la Flămânzi. Cum răscoala a pornit de pe domeniile unor latifundiari ca Mochi Fisher, s-a spus că a avut și un caracter antisemit. Presa vremii spunea că guvernul a mobilizat 140.000 de soldați ca să reprime mișcarea, ce se aprindea de la un sat la altul în Moldova, și ar fi ucis 11.000 de persoane. Adică de zece ori mai mulți morți decât la Revoluție. Alții contestă aceste cifre ca exagerate, în lipsa unei legi care să pedepsească negarea crimelor liberale.

Deci, dacă îi considerăm pe țărani antisemiți, deducem că e interzis să fie comemorați. Dar dacă aplicăm principiul legii lui Crin, Partidul Național Liberal devine o organizație vinovată de crime în masă. Iar apartenența și simpatia la o astfel de organizație, ar duce după gratii.

Via SolidNews.

datorie

Să vă spun despre un element de care nimeni nu ține cont, dar care este elefantul din magazinul de porțelanuri: sunt peste 7 trilioane de dolari stocate în cash sau instrumente de cont curent. Sunt așa-numiții „smart money”, cei care-au umflat piața, știind cum să iasă atunci când exuberanța a scăpat de sub control. Întâmplător ne aflăm prin zona maximelor istorice absolute de pe burse și lumea e în continuare încrezătoare. Așa a fost mereu. Dar, totuși, știți care e semnificația celor 7 trilioane? Dacă veți studia perioada pre-recesiune de după 1990, veți înțelege ceva mai bine. Spun de după 1990 întrucât cam până atunci am analizat fenomenul. Când „banii inteligenți” ajung la concluzia că cea mai sigură investiție e în cash, atunci e clar că urmează o prăbușire serioasă a piețelor.

Orice manager serios de fonduri știe un lucru fundamental: a-ți ține banii în cash înseamnă a-i pierde. Banul de azi e datorie, datoria e dobândă, iar dobânda produce inflație pentru a echilibra „caritasul financiar” al lumii, întrucât sistemul financiar al lumii e o imensă schemă Ponzi aflată în administrarea unei găști mafiote. Așadar, lupta unui manager de fond e aceea de a încerca să multiplice fondurile pe care le are, ducându-le la randamente peste rata inflației. Atunci când ajunge la concluzia că e mai bine în cash decât în active care aduc un anumit randament, înseamnă că ceva e putred în piețe, mai precis se așteaptă ca picajul pieței să fie mare și ireversibil.

Mai e ceva care agravează știrea: inflația reală e imensă, instituțiile bancare sunt nesigure, iar o posibilă prăbușire e o capcană inclusiv pentru banii lichizi. Care bani, fiind stocați electronic, în conturile băncilor, se pot volatiliza extrem de repede în caz de prăbușire a sistemului. Ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare în ceea ce privește imensa cantitate de bani lichizi. De fapt constatarea e chiar mai crâncenă decât cea inițială: cu orice risc, chiar și cel de a rămâne fără bani, administratorii care stau în spatele celor mai mari plasamente preferă banii lichizi. Asta este, pentru orice om normal la cap, un indiciu clar că urmează ceva infernal.

De altfel nu-ți trebuie multă școală ca să înțelegi fenomenul. Se vede cu ochiul liber că absolut totul este supraestimat. Și nu vorbesc doar de ceea ce vedem pe piețele financiare, dar și bunurile de care ne servim zi de zi. Un amic a cărui activitate se desfășoară în zona de fashion îmi spunea că acolo e cel mai mare leverage al plasticului. Dacă bagi plasticul în bunuri diverse, gen carcase pentru echipamente, materiale de construcție, caroserii/elemente de bord în zona auto sau tot ceea ce vă trece prin cap din utilizarea de zi cu zi, e extrem de aproape față de costurile sale de producție. În schimb, plasticul transformat pentru zona fashion, are o marjă infinit mai mare. Un plastic pe care-l transformi în pantofi sau haine aduce un profit amețitor. S-a ajuns la nebunia în care hainele de plastic să se vândă mai scump decât cele din materiale naturale. Despre încălțăminte nici nu mai vorbesc deoarece e suficient să ieși pe stradă și să vezi cum „pantofii de buni” ai oamenilor au ajuns adidașii, acea infectă combinație de plastic pe care, în alte vremuri, o vedeai doar la sapă. Mă rog, să nu ne îndepărtăm de subiect.

Ce se întâmplă când ajungem într-o asemenea situație? Toată lumea știe deznodământul însă, cu cât nebunia e mai mare, cu atât credința că n-o să se întâmple devine din ce în ce mai tabu. De ce v-am spus toate acestea? Pentru că trebuie să înțelegem contextul internațional pentru a putea să vedem cât de violent vom fi loviți.

Probabil ați auzit despre „Ordonanța Trenulețul”. Numai despre asta se vorbește pentru a se acoperi gravele probleme de constituționalitate. De ce caută să dea guvernul această ordonanță? Pe scurt pentru că e în rahat. Am văzut un text de-al unui propagandist economic de-al PSD care ne transmitea cât de bine stăm noi față de dezastrul pe care l-a găsit PSD-ul atunci când a preluat guvernarea. De fapt situația de acum este de-a dreptul dezastruoasă atunci când e pusă în contextul internațional de azi. PSD-ul a cheltuit banii precum nebunii care câștigă la loterie. Doar că PSD-ul n-a câștigat la loterie, ci a împins deficitul bugetar pe „noi culmi de progres”. Acel deficit trebuie finanțat și asta se vede în accelerarea datoriei externe. Între 2019 – anul în care Plăvanul a fost reinvestit de cretinii României alături de grupul infracțional „Ambasadele” – și prezent, datoria României a crescut de la 35% din PIB la 53% din PIB. În termeni procentuali nu pare mult, dar în termeni reali este devastator: de la aprox. 373 mld. lei la peste 1 trilion de lei. E o nebunie! Nimeni nu poate spune ce s-a făcut cu cei peste 600 mld. de lei în 5 ani! Asta e întrebarea care ține unită așa-numita „Coaliție a partidelor pro-europene”. Ce ați făcut, tovarăși cu 120 mld. EUR? Unde sunt banii???

Problema e că datoria are o tendință clară de accelerare. Accelerare înseamnă că guvernul are nevoie de din ce în ce mai mulți bani într-o unitate din ce în ce mai mică de timp. Mafioții internaționali sesizează chestiunea și măresc dobânzile. Ceea ce face ca serviciul datoriei să devină din ce în ce mai activ în PIB-ul României, fiind o componentă care se va adăuga din ce în ce mai clar, an de an, deficitului bugetar și, automat, datoriei totale. Nu greșim dacă spunem că România deja se află pe panta căderii în capcana datoriei. De altfel nu eu spun asta, ci, culmea, agențiile de rating care văd sărind datoria externă a României la peste 70% din PIB în doar 2 ani. Înțelegeți în ce rahat ne aflăm? Să punem acum treburile cap la cap.

Covrigarul a ticluit „Ordonanța Trenuleț” pentru a-și asigura o finanțare facilă. Acesta este singurul scop, acela de a spune către creditori „da, suntem în rahat, dar uite că am luat decizii de echilibrare”. Care sunt acele decizii? Cele clasice, despre care se știe că provoacă dezechilibre inutile și scădere economică: înghețări de pensii, scăderi de salarii s.a.m.d. Dar pe covrigar nu asta îl interesează, ci să salveze manetele puterii pentru a ascunde și a continua jaful Bugetului. De fapt asta e ceea „ce-i mână în luptă” pe așa-zișii europeni. În condițiile în care ar ajunge altcineva la butoane și ar fi suficient de onest, ar putea trimite la pușcărie întreaga clasă politică începând cu băsescu, deoarece împrumutul de la FMI e prima cea mai sforăitoare faptă de abuz comisă la adresa finanțelor țării. Ca să înțelegeți disperarea imensă în care se află „Coaliția Prădătoare” ar trebui să înțelegeți tâlcul ultimelor mișcări efectuate.

Victor Ponta nu a ajuns la Trump pentru că și-ar dori să candideze la președinție, ci pentru că a fost transmis de Ciolacu acolo pentru a transmite „loialitatea sistemului românesc față de noul încoronat din ianuarie”. În paralel, Ciolacu a acceptat toate cerințele lui Viktor Orban, tot ca pe un semn de slugărnicie față de noua putere din SUA. Așa au ajuns Finanțele și Dezvoltarea la miniștrii unguri și așa a ajuns Ungaria în CSAT. Mișcările disperate ale covrigarului sunt, în realitate, mișcările disperate ale întregii clase politice corupte din România. Jigodiile acestea sunt capabile să semneze capitularea țării doar pentru a nu se observa potlogăriile pe care le-au făcut. De aceea avem acum inflația de „pentru prima dată în istorie”: prima dată când se anulează alegerile, când președintele își prelungește mandatul cu de la sine putere, când ungurii intră în CSAT, când ordinea constituțională e răsturnată brutal ș.a.m.d.

Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar covrigarul și acoliții săi penali au făcut tot efortul absolut de pomană. Venirea la putere a lui Trump va veni cu o serie de cataclisme, abil pregătite de democrați. Bomba îndatorării, economia americană disfuncțională, picajul militar și contextul internațional sunt bule extrem de fragile care stau gata să se spargă. Totul va conduce la spargerea mega-bulei în care trăim, cu consecințe devastatoare pentru întreaga lume. Și, ca în cazul unei explozii nucleare, extrem de interesante sunt momentele de după explozie întrucât, în funcție de ceea ce se constată după putem vedea cum va evolua lumea. Care-s acele prime momente?

În primul rând o imposibilitate a continuării funcționării piețelor internaționale pe fondul, prăbușirii întregului framework. Asta, tradus, înseamnă „scapă cine poate și cum poate”. Cu alte cuvinte înseamnă că nu ne putem salva decât prin ceea ce avem și ceea ce facem. Iar aici e jale mare: România nu mai are rezerve strategice, nu mai are facilități, nu mai are soluții. Abia atunci covrigarii politici ai țării vor constata că toate strategemele lor sunt falimentare. Este mai mult decât probabil să se constate nulitatea absolută a prelungirii artificiale a mandatului Plăvanului. Asta înseamnă nulitatea absolută a Guvernului numit de Plăvan și a tuturor actelor sale, deci inclusiv a „Ordonanței trenuleț”. Și asta va conduce la o acutizare a crizei întrucât finanțatorii, și-așa puțini, nu vor mai putea finanța România din cauza instabilității și a lipsei sale de credibilitate. Și uite-așa, o gașcă de idioți, în frunte cu cretinul de la Cotroceni, au parafat o cădere a țării într-un teribil haos. Te și întrebi cum anume vor plăti toți acești infractori? Ce anume să le faci pentru a te asigura că vor simți cât rău au făcut țării?

Sper din tot sufletul ca situația să se tranșeze mai repede și să-i măture de la butoane pe uzurpatori. Dacă nu se va întâmpla asta va fi vai și amar de noi. De ce? Pentru că, în ipoteza în care se organizează alegeri intrăm într-un setup și mai ciudat. Chiar dacă Georgescu va fi ales președinte, alegerea sa e ilegală deoarece este ca urmare a unui proces inițiat de un guvern numit ilegal, astfel încât, pentru a repune în legalitate situația, ar trebui să se reia turul 2 anulat absolut neconstituțional de către CCR.

V-am înșirat logic întreaga situație pentru a înțelege consecințele groaznice rezultate din jocul absolut halucinant de imbecil pe care-l joacă niște ageamii cățărați pe posturi cheie în statul român. De-aceea repet ceea ce spun în titlu: în lumea asta care se duce vedem cum în țara noastră a fost suspendat totul, inclusiv legea.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.