Articole despre patriotism.

spalarea pe creier

Ți-ai liniștit gândurile și te simți europeană? Perfect. Insa cred totusi ca liniștea ta vine dintr-o bulă informativă confortabilă, nu din adevăr. Și exact asta e problema.

Te lauzi că ai citit, ai ascultat, că ai „gândit critic”. Dar tot ce ai făcut a fost să alegi doar surse care îți spuneau deja ceea ce voiai să crezi. N-ai pornit de la zero. N-ai căutat adevărul, ai căutat întăriri. Asta nu e gândire critică. E auto-convingere.

Dacă voiai să afli adevărul, începeai cu întrebarea corectă: „Și dacă amândoi sunt o problemă, cine e pericolul mai mare?”

Dar tu ai sărit direct la concluzie: „Simion = Rusia. Nicușor = Europa.” Asta e analiză superficială, pre-ambalată, fabricată de același sistem care te-a convins că ești „liberă”.

1. Ai votat cu sistemul, nu împotriva extremismului.

Nicușor e întruparea perfectă a „statului paralel legalizat”. Zero transparență, contracte dubioase, un primar care NU răspunde, NU explică, NU are EMPATIE, dar e susținut orbește de toți influencerii „soft”. Nuuu, pe tron nu va fi tot așa.

Întreabă-te: De ce toți cei care critică sistemul ăsta dispar din spațiul public sau sunt demonizați?!!!

Cât de liniștită ai fi dacă ai afla că „Europa” pe care o glorifici e doar o mască pentru interese locale murdare?

2. Simion n-a fost votat pentru că e „salvator”, ci pentru că ați creat voi golul.

Ai spus ceva de genul „Nu avem nevoie de salvatori, ci de educație”. Perfect. Dar tu ce ai făcut? Ai votat un „manager” care nu a gestionat nimic, n-a construit nimic și n-a dat un raport coerent în 4 ani. Ce educație îți trebuie să vezi o administrație paralizată, plină de restanțe și minciuni?!!! Sau educația ta vine doar din „Mind Architect” și „Paul Olteanu”?

3. Lista ta de „gânditori” e, de fapt, o cameră de ecou.

Toți cei pe care îi citezi sunt voci respectabile, dar fac parte din aceeași direcție ideologică. Ai exclus intenționat orice sursă care nu corespundea crezului tău. Când ai citit ultima oară ceva care te-a deranjat? Ai ascultat vreun economist independent care a explicat de ce primăria e un haos? Ai văzut anchetele despre cum s-au dus contractele din PMB către firmele „de casă”? Sau ți-ai blocat singură accesul la informații care nu se încadrau în starea ta de „bine”?

4. Spui că „România e bine că a rămas pe drumul european”. Dar nu întrebi pe ce preț.

Franța? Moldova? Crezi că dacă au votat „ca tine” înseamnă că tu ai dreptate? Ai idee cum se manipulează alegerile în diaspora? Sau cine sunt oamenii care plimbă agenda „progresistă” în Europa de Est și pe ce bugete? România nu e colonizată de ruși, ci de interese mult mai rafinate, care se dau europene, dar vor supunere, nu dezvoltare.

5. Votul tău „educat” nu e decât o formă de evitare a disconfortului.

Ai ales ce ți-a dat pace, nu adevăr. Eu am votat împotriva a ceea ce știu deja că a distrus. Nu pentru ce promit că va salva. Și asta e diferența dintre noi. Tu ai girat un sistem compromis sperând că „nu poate fi mai rău”. Eu am refuzat să continui complicitatea. Tu ai ales un om care deja a greșit masiv, în mod dovedit. Eu am avut curajul să pun STOP, fără să știu 100% ce vine. Dar cu claritate despre ce NU mai vreau.

Așa că nu te mai bucura atât. Nu ai câștigat nimic!!!

Doar ai evitat disconfortul de a admite că poate, doar poate, ți-ai pus speranțele în ceva putred. Și când realitatea te va ajunge din urmă – când Nicușor va livra aceleași scuze, aceleași blocaje, aceeași aroganță –, o să-ți amintești că „pacea” ta a fost construită pe ignoranță activă.

România nu are nevoie de liniște falsă. Are nevoie de curajul să desfacă mecanismele care o țin prizonieră.

Așa că nu, nu ai fost curajoasă. Ai fost conformistă.

Și da, votul tău contează. Tocmai de aceea a fost atât de ușor manipulat și anulat în prealabil.

Mare paranteză aici că NU MAI POT:

Până în prezent, nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să stabilească vinovăția lui Călin Georgescu în dosarele penale deschise pe numele său!!!

Astfel, în absența unei hotărâri judecătorești definitive care să confirme vinovăția sa în dosarele penale, Călin Georgescu beneficiază de prezumția de nevinovăție, conform principiilor statului de drept.

Deși este cercetat penal pentru șase infracțiuni, inclusiv instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale și constituirea unei organizații cu caracter fascist, procesul se află încă în faza de urmărire penală, iar instanțele nu au pronunțat o sentință definitivă în aceste cazuri!!!

Doar pentru că nu înțelegi ceva, nu înseamnă că e greșit sau periculos. Înseamnă că îți depășește nivelul. Așa cum și Georgescu v-a scurtcircuitat mintea – prea complex pentru cei care au nevoie de explicații cu păsărele colorate și slogan pe fundal. Ați reacționat exact cum reacționează ignoranța când dă nas în nas cu ceva ce nu poate controla: ați aruncat cu etichete. Proștii aplaudă doar ce le confirmă confortul. Restul îi sperie.

Și nu, nu sunt vreun expert în politică. Sunt un simplu cetățean!!! Cu părerea lui!!!

Dar unul care a avut decența să nu se lase hrănit cu frică, ură și titluri bombastice. Am căutat cât de mult am putut eu, din surse cât mai curate, nu de la presă sclavă. Și am ales cu mintea mea. Nu perfect, poate. Dar liber. Și asta nu mi-o poate lua nimeni.

Un om ca Simion nu tace brusc pentru că „înțelege înfrângerea”. Tace pentru că i se închide gura. Când focul devine liniște, nu e pace. E avertisment. Și noi tocmai am fost martori la asta!

Felicitări „CANDIDATULUI INDEPENDENT!”

poponari, gaozari, pedofili, pederasti, metehne de CURcubeu, fundasi

Există momente în istorie când simți că lumea, asemenea unei corăbii înghițite de o furtună pe mare, rătăcește fără cârmă și fără orizont. Nu mai departe de câteva decenii în urmă, forța revoluționară care promitea să ridice societatea era compusă din muncitori, țărani și intelectuali, oameni legați organic de rosturile firii și ale națiunii.

În vremurile noastre, torța schimbării a ajuns în mâinile unor minorități de tot felul, cu precădere cele de gen, care defilează în sunetul strident al unei ideologii agresive.

Am ajuns într-o epocă a disoluției. În anii ’70 și ’80, tratatele de psihiatrie considerau homosexualitatea o tulburare psihică — o abordare dictată de înțelegerea medicală a acelei perioade.

Astăzi, însă, sub presiunea unei științe tot mai supuse capriciilor ideologice, ni se impune să acceptăm că aceleași comportamente, cândva catalogate drept deviante, sunt acum proclamate „normale”.

Nu mai e vorba de compasiune sau de toleranță – ambele firești într-o societate matură – ci de o inversare totală a valorilor, impusă cu forța simbolurilor și cu prețul adevărului.

Această lume nouă, colorată artificial în nuanțele curcubeului, valsează fără rușine pe ruinele a ceea ce a fost odinioară sacru: familia, credința, demnitatea umană. În numele progresului, copilul este smuls din sfera firească a dezvoltării sale afective și oferit – prin adopție – unor formule de conviețuire care n-au nicio legătură cu arhetipul patern și matern. „Părinte 1” și „Părinte 2” nu sunt altceva decât simboluri ale deconstrucției: cifre în loc de oameni, algoritmi în loc de suflete, digitalizare aplicată nu doar asupra datelor, ci asupra ființei însăși.

Aceasta este, de fapt, esența noului proiect global: omul redus la un cod, la o statistică, la un consumator obedient. Omenirea este reeducată nu prin constrângere brutală, ci prin deturnarea valorilor, prin ridiculizarea celor vechi și sacralizarea unor noi norme ideologice. Astăzi, dacă ridici o întrebare despre sănătatea morală a societății, ești etichetat imediat ca retrograd, habotnic sau, mai nou, „periculos”.

Dar cine mai are curajul să spună, simplu, că un copil are nevoie de o mamă și un tată? Că sufletul nu este un experiment? Că dezvoltarea emoțională nu se poate desfășura armonios în medii artificiale? Că nu e nevoie de Freud pentru a înțelege că abuzul – inclusiv cel simbolic – lasă urme adânci?

Nu, nu este o simplă „schimbare de paradigmă”, ci o răsturnare violentă a firescului. Asistăm la un asalt concertat împotriva tuturor reperelor esențiale ale umanității: familia este dizolvată în formule numerice, istoria este rescrisă, religia aruncată în derizoriu, iar iubirea înlocuită cu o parodie a intimității. E evident că într-un astfel de cadru artificial, în care firescul este înlocuit de simulacre, copilului i se suprimă trăirile autentice, pentru a-i fi indus un surogat afectiv, o falsă normalitate. Iar când, în intimitatea domestică, doi bărbați ori două femei se sărută în fața lui cu naturalețea impusă de noul canon ideologic, nu e greu de înțeles că sufletul acela fraged este împins să „descopere” nu ceea ce este firesc, ci ceea ce este programat.

V-ați întrebat, imbecililor, măcar o clipă, ce răni adânci pot încolți în tăcerea aceea sfâșiată de neînțelegere a copilului? Sau, mai curând, nici nu v-ați întrebat — fiindcă distrugerea echilibrului pare a fi chiar scopul vostru.

S-a pus întrebarea capcană: „Între un orfelinat și un cuplu de gay, unde este mai bine pentru un copil?” Întrebarea sugera, subtil, că ar fi mai avantajos să fii crescut de un cuplu de gay, în loc să se pună problema îmbunătățirii condițiilor din orfelinate.

Când în școli, sub pavăza unei așa-zise educații sanitare, li se predă copiilor că masturbarea este nu doar firească, ci chiar benefică trupului și minții, iar vizionarea de filme pornografice e insinuată ca o etapă legitimă a cunoașterii de sine, nu ne mai aflăm pe tărâmul pedagogiei, ci pe marginea prăpastiei. Acest travesti al educației nu cultivă spiritul, ci îl trivializează. Nu luminează mintea, ci o întunecă printr-o confuzie voită între libertate și deviere, între formare și deformare.

A prezenta impulsul drept normă, plăcerea ca virtute și intimitatea ca spectacol înseamnă a submina rădăcinile moralității înainte ca tânărul să apuce să le înțeleagă. Ceea ce se pretinde a fi progres este, în fapt, o coborâre lentă, dar sigură, în dezagregarea interioară a ființei. Iar acolo unde educația devine o unealtă de impus „noua normalitate”, problema nu mai este doar mare — este urgentă, gravă, istorică.

Aceasta nu mai este doar o decadență, ci o agonie mascată în zâmbete publicitare. O lume care își sacrifică valorile pe altarul relativismului nu se emancipează, ci se sinucide cu aplauze.

Mucușor a aprobat marșul Bucharest Pride 2025, programat pentru 7 iunie, o manifestație emblematică a comunității LGBTQ.

Între timp, se întâmplă să fie și ajunul Rusaliilor, o sărbătoare importantă pentru creștinii din țara noastră, dar în contextul actual, aceste detalii par a fi trecute cu vederea.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

mugur isarescu, bnr

Banca Națională a României (BNR) a intrat în campania electorală pentru turul 2, încălcându-și grosolan statutul.

Cursul euro/Leu a trecut marți de pragul psihologic de 5 lei inclusiv din cauza BNR care doar a simulat că menține cursul leului, cu scopul de a crea panică și a trimite semnalul că alegerea din turul 1 a poporului român ar fi speriat investitorii.

Ca să priceapă „proștii”, adică românii, care este semnificația deprecierii leului, guvernatorul Mugur Isărescu l-a trimis pe consilierul său Eugen Rădulescu să explice că în cazul victoriei suveraniste de duminică 18 mai va fi o catastrofă economică în România.

Încălcând statutul BNR și legile țării, Radulescu a făcut îndemn explicit la vot. Iată ce titluri a dat presa Sistemului care a preluat declarațiile lui Rădulescu:

„Consilierul BNR Eugen Rădulescu: Dacă nu schimbăm direcţia vaporului numit România, duminica viitoare, Titanic scrie pe noi! Mergeţi la vot şi evitaţi dezastrul, pentru numele lui Dumnezeu!”

BNR s-a prefăcut că intervine pe piață pentru a împiedica deprecierea leului de ochii lumii, dar și pentru ca apoi presa Sistemului să pretindă că rezultatul votului de la turul 1 toacă rezervele de euro ale BNR, care este nevoită să cumpere lei pentru a menține cursul.

În realitate, pentru combaterea speculatorilor care aveau pregătiți 3 miliarde euro contra leului, BNR a băgat doar 2 miliarde euro, deși are rezerve de 63 miliarde și mai are acces în caz de nevoie la o facilitate europeană încă pe atât.

Însăşi analiștii de la JP Morgan, bancă ce speculează contra leului pe piață au declarat pentru „The Financial Times” că BNR permite în mod intenționat o „ajustare decentă” a cursului euro/leu. Deci BNR a permis intenționat creșterea cursului euro/leu.

În realitate nu votul de duminică a influențat cursul valutar, ci alte cauze:

1. Demisia premierului Marcel Ciolacu, care a provocat demisia întregului guvern și dezmembrarea coaliției de guvernământ.

2. Eșecul Ministerului Finanțelor de a găsi investitori care să îl împrumute, fapt pentru care ș-a retras luni oferta de obligațiuni.

3. Ministerul Finanțelor nu mai găsește bani de împrumut decât cu dobânzi exagerate, nesustenabile. Cauza este starea în care guvernul a lăsat economia. Cine să mai aibă încredere să împrumute o țară cu deficit bugetar de 9,3% pe 2024 și care tocmai a rămas și fără guvern?

4. BNR în toți acești ani a menținut în mod artificial cursul leului, care este supraevaluat. Însă BNR și guvernul Mugur Isărescu au susținut cursul supraevaluat al leului nu de dragul “stabilității” sau al bunăstării românilor, după cum pretinde presa aservită.

BNR ține cursul leului în interesul entităților străine care fac depozite în lei și trebuie să fie protejate, pentru a nu pierde profitul rezultat din dobânzi, în cazul deprecierii leului.

Totodată, leul supraevaluat este necesar importatorilor și entităților străine care au încasări în lei pe teritoriul țării noastre. De exemplu, o rețea de hipermarketuri încasează lei de la clienți și apoi cumpără euro, pentru a-și repatria profitul. Normal că le convenea să dea 4.5 lei pe un euro în loc de 5 lei, mulțumită BNR care susținea cursul supraevaluat al leului.

Moneda „tare” încurajează importurile și din această cauză deficitul de cont curent al României a crescut progresiv de la 6 miliarde euro în 2014 la 33 miliarde în 2024!

Țările care nu fac parte din zona euro au acest avantaj, pentru că fiind suverane pe propria monedă, o pot deprecia la vreme de criză, pentru a încuraja exporturile și a descuraja importurile. Însă BNR folosește această pârghie invers, împotriva României, în loc să profităm că avem propria monedă națională.

Eu vreau ca consilierul BNR Rădulescu sau șeful lui, Mugur Isărescu să răspundă la două întrebări, retorice bineînțeles:

1. De ce în acești ani când inflația cumulată a fost de 43% leul s-a devalorizat cu doar 4%?
2. De ce a crescut deficitul României de la 6 la 33 miliarde lei? Pentru că bem și mâncăm mai mult? Sau prin pârghia monetară a cursului leului menținut artificial de BNR?

La dezbaterea de la Euronews cu George Simion, Nicușor Dan îi tot dădea cu „ReArm Europe”, adică programul pentru reînarmarea Europei lansat de Ursula Von Der Leyen.

Nicușor Dan repetă instrucțiunile de la Ambasada Franței, la fel ca interimarul Ilie Bolojan, care fără nicio legitimitate a anunțat după ultima ședință CSAT că vrea să ne îndatoreze cu un credit pe 40 de ani pentru înarmare. Acelasi Bolojan, pe care Nicușor Dan îl vrea prim-ministru, ne înhamă și la ReArm Europe, inclusiv prin proiectul de Lege a Apărării Naționale prezentat la aceeași ședință CSAT, proiect unde nu figurează și parteneriatul strategic România – SUA, până acum un pilon strategic al politicii României.

ReArm Europe este impus de Franța, care urmărește obținerea monopolului pieței de armament în Europa pentru concernele sale.

Franța vrea să ne impună un contract de aproape 5 miliarde euro pentru elicoptere de care nu avem nevoie, proiectate să fie civile și modificate ulterior să fie militare și care într-o vreme au fost reținute la sol.

Putem să le facem noi pentru că detinem o licență superioară elicopterelor franțuzești, sau să le facem cu americanii de la Lockheed Martin, cum fac polonezii. Sau să facem ce vrem cu banii noștri, fără să-i dăm socoteală lui Macron. România este stat suveran!

Franța vrea să ne impună și cumpărarea a două submarine produse de concernul francez Naval, un contract în valoare de 10 miliarde dolari. Franța a ratat contractul de vânzare a 12 submarine către Australia care a preferat să cumpere de la americani, așa că Franța își caută alți clienți ca să compenseze paguba din Australia.

Dar nu avem nevoie de submarine, pentru că Marea Neagră este un lighean. Ca să ne apărăm pe mare avem nevoie de rachete, drone, avioane. Ucrainenii au scufundat nava amiral a flotei ruse crucișătorul „Moskva” folosind două rachete antinavă.

Firma franceză Naval a câștigat licitația pentru a ne vinde 2 fregate și 4 corvete de 1,2 miliarde euro, dar MApN a anulat licitația în anul 2023, însă dacă alde Nicușor, Bolojan, Cioloș, Koveși se înșurubează la putere, probabil le vom cumpăra și pe aceasta, eventual la preț dublu, ca să ne învățăm minte.

Desigur că dacă cumpărăm navele franțuzești, atunci trebuie să cumpărăm și bateriile de coastă franțuzești, ca să fie compatibile cu navele. Alți bani, altă distracție.

Dragi prieteni, fosta colonie franceză Haiti este una dintre cele mai sărace țări din lume. Insula Espanola din Marea Caraibelor este împărțită în două state, Haiti cu 2.116 dolari PIB/locuitor și Reoublica Dominicană cu 11.540 dolari PIB/locuitor. Cum poate să existe asemenea diferență de dezvoltare pe aceeași insulă?

După ce în 1802 sclavii afro-americani s-au eliberat de stăpânii coloniali francezi și au fondat Reoublica Haiti, s-au trezit în 1828 că Franța le cere despăgubiri pentru proprietățile pierdute pe insulă. Haiti a plătit până în 1883, achitând ratele cu cea mai mare parte din venitul său național. Însă pentru că Haiti luase credite de la băncile franțuzești ca să achite datoria către Franța și apoi alte credite pentru a restutui creditele luate anterior, a plătit Franței până în anul 1947! S-a calculat că impactul negativ al platii datoriei către Franța asupra economiei haitiene a fost de 115 miliarde dolari!

În anul 2003 președintele haitian Jean-Bertrand Aristide a cerut Franței 21 de miliarde dolari din așa-zisa datorie, care de fapt a fost un jaf colonial.

Imediat Aristide a fost răsturnat printr-o lovitură de stat sprijinită de Franța. În locul său a fost instalat Gerord Latortue care a renunțat la cererea de despăgubiri a lui Aristide, afirmând că este „ridicolă și ilegală”. Și uite așa a ajuns Haiti cea mai săracă țară din lume.

Dragi prieteni, orice ar fi, numai haitienii Europei să nu ajungem!

A consemnat pentru dumneavoastră George Scarlat.

timotei onoriu

Am terminat Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu din București, unde am intrat cu media 9,60. Apoi am vrut să fac politică, așa că m-am dus la SNSPA, unde a trebuit să dau un examen pentru a intra la Facultatea de Științe Politice. Examen la care am luat 9,60 și am intrat la buget (adică la stat, cum se zicea odată). Când am realizat că nu era, de fapt, locul potrivit pentru a învăța cum să faci cu adevărat politică, am ales să continui doar cu Finanțe-Bănci și Contabilitate, unde mă înscrisesem în paralel, și m-am concentrat mai mult pe business.

Apoi am făcut un master – MBA la Asebuss. Între timp, am mai urmat cursuri acreditate de contabilitate în România pentru a putea profesa ca și contabil, unde am avut 93/100 și 95/100. Acum doi ani am făcut și un modul de Financial Accounting la Harvard Business School Online, unde media examenelor susținute a fost 91/100.

M-am căsătorit din anul doi de facultate și am început să fac business din primul an. La un an după căsătorie, Dumnezeu ne-a binecuvântat pe soția mea și pe mine cu un băiețel. La încă un an, am primit o altă binecuvântare din partea Domnului: o fetiță. În 2022 s-a născut și al treilea copil, un băiețel.

În toată copilăria mea, chiar dacă nu am fost cel mai spiritual copil, am avut respect față de Dumnezeu și față de oameni.

Nu am fumat niciodată, nu am băut alcool în viața mea, nu am fost vreodată într-un club. Despre alte substanțe interzise nici nu mai are rost să vorbim, pentru că le urăsc și vreau să-i ajut și pe tineri să le urască – nu să le promoveze pe la festivaluri.

Această educație mi-au oferit-o părinții mei, pentru că așa au fost și ei. Educație care le-a fost insuflată și lor de către părinții lor.

Toate aceste eforturi, muncă și valori transmise din generație în generație sunt astăzi puse la îndoială public, în cel mai urât mod posibil. Într-o dezbatere cu maximă audiență națională, domnul Nicușor Dan a ales să ignore complet temele esențiale ale unei campanii prezidențiale: economia, familia, educația și a preferat să arunce cu noroi în familia mea, numind-o clan și insinuând că am teroriza oameni.

Sunt profund întristat și revoltat de această ieșire. Nu doar pentru mine, ci pentru toți cei care cred în muncă cinstită, familie, credință și demnitate.

Dacă așa înțelege domnul Nicușor Dan să-și arate empatia față de romii din România, prin defăimare și etichetări grosolane, atunci avem o problemă mult mai gravă decât o simplă dispută electorală. Avem o problemă de rasism.

A consemnat pentru dumneavoastră Timotei Onoriu.

manipularea sistemului

Motto: Într-o democrație simulată, frica nu e un accident — e o unealtă. Iar votul nu e alegere — e confirmarea unui scenariu scris dinainte. Bine ați venit în laboratorul de manipulare al Sistemului.

Așa cum Joseph Goebbels a învățat omenirea cea mai sinistră lecție a secolului XX — că masele pot fi convinse de orice minciună, atâta vreme cât aceasta este repetată suficient și sprijinită de o frică artificială — urmașii săi ideologici au perfecționat mecanismul. Azi, pericolul invaziei rusești a devenit mitul fondator al unei noi ordini manipulative, invocat obsesiv ca un argument care justifică orice abuz, orice obediență, orice trădare. Dacă nu ar fi existat „rușii”, ar fi fost inventați, după modelul fantasmei din romanul Deșertul tătarilor al lui Dino Buzzati — o amenințare mereu iminentă, dar niciodată concretă, care justifică stagnarea, frica, servilismul și dictatura subtilă a unei clase conducătoare decrepite moral.

Această mitologie modernă nu e doar un exercițiu de imaginație politică. Este o armă psihologică. Sub pretextul binelui suprem — apartenența la Occident, la NATO și la UE — sistemul construiește o falsă dihotomie: ești cu noi sau ești împotriva noastră. Oricine nu se aliniază necondiționat este imediat catalogat: rusofil, extremist, incult, retrograd. Nu mai există loc pentru reflecție, pentru nuanță, pentru patriotism lucid. S-a reinstaurat maniheismul — alb sau negru, lumină sau întuneric, prost sau deștept, „noi” (sistemul) sau „ei”. Iar „ei” sunt oricine îndrăznește să gândească liber.

În realitate, cei doi candidați rămași în cursă — și nu le voi da numele — se declară proeuropeni, pronato. Diferența esențială nu constă în ideologie, ci în caracter: unul este, evident, o unealtă a sistemului, un om fără coloană vertebrală, promovat de rețelele de interese pentru că va executa orice i se cere. Celălalt, cu toate limitele sale, ar putea măcar să negocieze o poziție de demnitate pentru România. Nu să se prosterneze la prima comandă, nu să transforme țara într-o garnizoană străină sau într-o colonie fără drept la replică.

A ne opune acestei manipulări nu înseamnă a fi antioccidental. Din contră, înseamnă a apăra exact valorile autentice ale Europei: democrația, dezbaterea, dreptul la opinie, suveranitatea națională. A spune că președintele ales ar putea scoate România din UE fără referendum este o aberație juridică, o insultă adusă inteligenței oricărui cetățean. Dar sistemul mizează tocmai pe frică și ignoranță. Așa funcționează propaganda: prin deformarea realității până când minciuna devine adevăr colectiv.

Și astfel, poporul nu mai alege. Este împins să confirme o alegere deja făcută de alții, într-un simulacru democratic în care alternativa reală este sistematic demonizată. Nu avem nevoie de o nouă fantoșă în fruntea statului, ci de un om — imperfect poate, dar viu, prezent, capabil să spună „nu” atunci când interesele națiunii o cer.

România nu trebuie să-și piardă nici demnitatea, nici dreptul la pace. Dar dacă vom continua să tăcem, să înghițim minciuni servite pe post de adevăr și să tresărim la fiecare bau-bau geopolitic inventat de propagandă, atunci nu vom mai fi cetățeni, ci supuși. Supuși ai unui Sistem care ne vrea docili, spălați pe creier și mereu „alături” de el — în colonie, nu în țară. Iar când în fruntea statului va fi din nou o marionetă cu sforile trase din umbră, să nu ne mai întrebăm de ce nu avem patrie, ci doar o colonie…

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

calin georgescu

7 ZILE, atât au mai rămas din această penibilitate numită campanie electorală.

Haideți să facem un exercițiu:

Unde au adus zănatecii ăștia România și unde ar fi fost acum cu Călin Georgescu:

Izolată în relația cu SUA, chiar dacă unul care e pe la Cotroceni falsifică poze cu Trump, într-o relație de vasalitate cu Franța, fără nici un cuvânt de spus in fața UE.

România nu există în negocierile de pace, nici în planul vreunei reconstrucții a Ucrainei, suntem doar la dispoziția Franței dacă vrea să intre cu trupe în Ucraina de la noi.

Nu existăm pe plan internațional.

Cu economia prăbușită, statul se împrumută cu 10% – cât era la cămătari pe vremuri –, același stat nu mai are nici un ban în vistierie, e goală demult, au nenorocit firmele private, au nenorocit populația, vom fi retrogradați la „junk” – adică cel mai jos nivel de încredere –, ne com imprumuta la FMI, vor tăia salariile, pensiile sunt înghețate, se vor dubla prețurile la energie și la toate produsele, leul se va prăbuși în fața euro, TVA va crește la cel puțin 24% – conform specialiștilor –, vor pune biruri-taxe-noi pe populație și pe firmele private, vor urma concedieri masive și la stat și la privat, zeci (poate sute) de mii de firme se vor închide, vor da năvală străinii și vor lua pe nimic ce a mai rămas nefurat, de la Hidroelectrica la resurse esențiale, cum ar fi grafitul.

Agricultura e la pămînt, iar ei fură în continuare de se rup. Fermierii români sunt omorâți intenționat de produsele din Ucraina și de importurile din țările străine, care omoară producția proprie. Au oprit până și sistemul antigrindină pentru a-l fura ei, iar culturile fermierilor sunt făcute praf.

Ardealul este la un pas ca să se declare regiune autonomă, iar slugărnicia față de Zelensky a omorât practic toată țara.

Au distrus Economia, au distrus Democrația, au distrus Statul de Drept și Justiția, au început arestările și dosarele politice, au introdus oficial Cenzura, adică au introdus Dictatura în România.

În trei cuvinte:

AU PRĂBUȘIT ȚARA, cu români cu tot.

Toate acestea dintr-un singur motiv: Să-l blocheze pe Călin Georgescu.

Acum să vedem cum ar fi arătat România cu Călin Georgescu președinte, dacă pe 8 Decembrie ar fi fost alegeri și nu l-ar fi oprit:

În paranteză fie spus, tot ce voi scrie acum este documentat:

În primul rând România era un partener al SUA și era implicată în procesul de Pace.

România devenea un interlocutor puternic pe plan internațional, inclusiv în relația cu SUA. Nu se punea problema trecerii trupelor prin România.

Căderea economică a României era oprită, iar din aprile începea creșterea economică.

Finanțare României la dobânzi nesemnificative era garantată, firmele românești aveau finanțare, economia repornea, nu creșteau prețurile, salariile creșteau, pensiile ar fi fost mărite incepând din mai, creditele pentru populație și mediul privat erau la dobânzi foarte mici, începeam să ne recuperăm din resurse, România revenea Românilor.

La toate acestea se adaugă multe alte măsuri punctuale.

În trei cuvinte:

ROMÂNIA ERA SALVATĂ, cu tot cu români și urma o perioadă de creștere de neoprit pentru țară.

În loc de asta, avem CEA MAI NEAGRĂ perioadă a României de după 1989, în care este posibil să nu mai scăpăm întregi ca țară.

Au distrus țara, interzicându-l pe Călin Georgescu.

Să știți că are și populația – nu poporul – o parte de vină:

Peste o lună, când vă vor lua banii și taxele și prețurile vor exploda, vă veți fi dorit să fi ieșit la timp în stradă, pentru că atunci va fi prea târziu. Vor pune toate birurile posibile pe populația care acum doarme.

Eu vă spun cât se poate de sincer și știu ce spun:

Singura soluție a României este aceea de a-l aduce pe Călin Georgescu in functia de Președinte. Nu Prim Ministru, nu aiureli, ci președinte, și cât se poate de repede.

Este absolut singurul care mai poate salva România din prăpastia în care au aruncat-o ăștia, și știu bine ce spun.

Cum o vom face?

Normal că sunt soluții de a-l aduce președinte, le știu și ei, dar mai trebuie să le și aplice.

Dacă nu vor acum, pentru România și pentru Români-pentru dumneavoastră- va fi prea târziu.

Nu au mai putut ascunde Dezastrul, a ieșit Bolojan și a spus că suntem la pământ.

Suntem la pămînt, iar ceea ce va urma, va fi un calvar.

Ca să vă faceți o idee, perioada 2009-2012 a fost o glumă față de ce va urma în România dacă nu-l aducem pe Georgescu Președinte – chiar dacă va fi nevoie să-l numim câștigător în turului doi cu voturile din Diaspora.

Am văzut țări care s-au prăbușit, dar ăștia au ascuns prea mult adevărul ca să se mențină la putere, iar căderea – cu tot cu noi –, va fi catastrofală.

Repet, chiar știu foarte bine, poate la amănunt, că singurul care mai poate salva România este Călin Georgescu, ca Președinte al României.

A consemnat pentru dumneavoastră Gelu Vișan.

justitie, ccr, lovitura de stat, anularea hotararii ccr

Concurent și suplimentar față de argumentele aduse de instanță, învederăm următoarele:

I. Chiar dacă hotărârile Curții Constituționale a României (CCR) se bucură de caracter general obligatoriu și de putere juridică pentru viitor, conform art. 11 din Legea nr. 47/1992, din enumerarea domeniilor în care CCR le pronunță, rezultă, în mod evident, că, spre deosebire de decizii (date în exercitarea unei iurisdictio, adică a unei jurisdicții), hotărârile nu sunt adoptate ca efect al exercitării unei jurisdicții, ci al verificării legalității în cazuri și proceduri particulare, ceea ce intră în sfera lui iudicium, adică a unei judecăți. Din această perspectivă, spre deosebire de decizii, hotărârile CCR au natura juridică a unor acte administrative și, ca atare, pot fi supuse controlului de legalitate prevăzut de Legea nr. 554/2004.

II. Chiar și dacă am admite contrariul, este de observat că puterea juridică și caracterul general obligatoriu apără hotărârile CCR numai în situația în care ele au fost adoptate în exercitarea de către Curte a atribuțiilor ce îi sunt conferite și în respectarea competenței ce îi este acordată, în mod expres, de lege. Or, în cauză, între dispozitivul Hotărârii nr. 32/06.12.2024 (anularea întregului proces electoral) și temeiul juridic pe care s-a sprijinit CCR pentru pronunțarea acesteia [art. 146 lit. f) din Constituție, art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și art. 3 din Legea nr. 370/2004] nu există nicio corespondență, textele invocate fiind, de fapt, reglementări generale, de principiu, și nu dispoziții privind competența și atribuțiile concrete ale CCR cu privire la procesul electoral de alegere a Președintelui României, acestea regăsindu-se în alte prevederi ale Legii nr. 370/2004.

În speță, anularea alegerilor poate fi dispusă de CCR, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, doar:

a. la cererea motivată și însoțită de dovezi a anumitor subiecte de sezină;
b. într-un termen de cel mult trei zile de la închiderea votării;
c. în cazul în care votarea și stabilirea rezultatului au avut loc prin fraudă, de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin.

Adoptând o hotărâre de anulare a unui proces electoral, în baza altor texte decât cel prin care i se încredințează această competență și i se conferă această atribuție și fără ca vreuna dintre condițiile cumulative prevăzute de lege să fi fost îndeplinită, CCR s-a plasat, în mod evident, în afara competenței și a atribuțiilor ei, astfel încât hotărârea în cauză nu se poate bucura de caracter general obligatoriu și de putere juridică pentru viitor, fiind un simplu act administrativ, supus cenzurii de legalitate a instanței competente conform Legii nr. 554/2004.

A consemnat pentru dumneavoastră Marina-Ioana Alexandru.

calin georgescu, patriarhul daniel, ioan aurel pop

Suntem martorii unei revoluții creștine și morale, diferită de una politică, Călin Georgescu fiind liderul ei. Ce n-a reușit să facă BOR, în frunte cu Patriarhul Daniel și Sinodul, și nici Academia, agățată la butoniera lui Soros, cu un Președinte cu lașități atavice, Ioan Aurel Pop.

Despre Patriarh, încă două cuvinte. Va rămâne doar manangerul care a construit Catedrala Mântuirii Neamului, tăcerea și chiar opoziția sa la apariția fenomenului Georgescu fiind condamnabile absolut. Nu e singurul patriarh astfel, duhul în biserică a fost coborât la el, ca și la alții, de curajul și jertfa poporului, nu de ei!

Iată, în Săptămâna Luminată, Călin Georgescu a fost chemat de procurori, noul Sinedriu, unde mulțimea l-a primit cu flori.

Reforma politică va fi numai o consecință, actualul sistem a colapsat, în mai va fi proba supremă.

HRISTOS A ÎNVIAT!

A consemnat pentru dumneavoastră av. Aurelian Pavelescu.

justitie, ccr, lovitura de stat, anularea hotararii ccr

Fără doar și poate, decizia judecătorului Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești a fost una cu rol de ghioagă în creștetul sistemului corupt din România. Culmea, această decizie curajoasă vine dintr-o zonă geografică în care ne obișnuiserăm cu „portocalele sistemului”, cu „justiția de protocol” și restul aberațiilor care au tăiat elanul României spre o societate sănătoasă. Sincer, nu m-aș fi așteptat niciodată ca o asemenea decizie să vină de la Ploiești. Sub nicio formă! Dar, iată, se poate!

Nu-i vorba aici doar de curajul deosebit al magistratului în cauză, ci de o chestiune mult mai adâncă, anume apărarea normalității. Prin decizia de suspendare a aberației juridice emisă de CCR, Curtea de Apel Ploiești sesizează un element absolut bătător la ochi, anume pretenția CCR de a se transforma într-un soi de dictator al României. Aberațiile înșirate de Enache în interviul cu cântec acordat tefeleilor de la „Juridice” duceau clar către pretenția tembelului de a instaura un regim în care CCR poate face absolut orice. E visul de aur al sistemului ilegitim de putere care-a acaparat România: pui întreaga putere în mâna unor paiațe instalate prin mașinațiuni grosolane, pe care-i poți pune să facă absolut orice întrucât ei au siguranța că nu li se poate întâmpla nimic atâta timp cât execută ordinele sistemului ocult.

Decizia Curții de Apel Ploiești e o palmă devastatoare dată sistemului și un dram de oxigen pentru cei care sunt epuizați în fața luptei inegale cu acesta. E mult sau puțin? Este, în același timp și mult și puțin. E mult pentru că s-a produs o fisură în sistem. E mult pentru că până mai ieri nimeni nu-și imagina că așa ceva s-ar mai putea întâmpla. Din acest punct de vedere e enorm! E puțin însă dacă punem în ecuație regruparea sistemului. Vedem o activare clasică a securiștilor de presiune din media, tăvălugul „viralizării” mesajelor progresiste prin „share masiv” efectuat de adevăratele ferme de „tiriboți” păstorite de sistem. Vedem apariția de nicăieri a tot felul de „experți în drept” care înfierează decizia.

Nu-i ciudat? Aceiași oameni care urlau isteric împotriva celor care ar îndrăzni să comenteze „deciziile justiției” sunt acum cei care urlă cel mai virulent împotriva unei decizii a acelei justiții pe care ei o considerau un soi de vacă sfântă. Mă rog, pentru noi, cei care am trecut conștienți prin ultimii 35 de ani, nu e absolut nicio supriză într-un asemenea comportament debil. Știm bine că toți idioții utili ai sistemului nu judecă rațional, ci prin prisma unei ideologii difuze care le-a fost impregnată și care are doar o regulă, extrem de simplă: „tot ceea ce vine de la sistem e bun, tot ceea ce vine din altă parte trebuie tratat cu suspiciune, iar ceea ce nu convine sau e împotriva sistemului trebuie eradicat”. În fraza anterioară – care în creierul unui sclav al sistemului are rol axiomatic – este concentrată întreaga ideologie.

Ei bine, imaginați-vă ce s-a întâmplat în momentul în care în justiție – acea justiție care se confunda cu sistemul – s-a luat o decizie contrară sistemului! Este fix reacția pe care-o au cei dintr-un cult atunci când descoperă în interiorul comunității un mic grup eretic. Brusc, ereticii devin cei mai mari dușmani, căutându-se eliminarea lor. Întreaga comunitate uită de luptele pe care le are de dus în exterior pentru a-i elimina pe dușmanii interni. Exact asta se produce acum în justiție, acolo unde un magistrat a călcat strâmb.

Văzând torentele disperării venite dinspre sistem, ne putem întreba logic dacă acel magistrat a fost conștient de ceea ce va urma. Dacă judecăm logic, decizia luată e cât se poate de corectă. Tefeleii juridici se lamentează că nu a fost respectat caracterul irevocabil al deciziilor CCR, fără însă să continue raționamentul privind limitele de putere ale CCR. Într-adevăr, hotărârile CCR au caracter irevocabil în cazul neconstituționalității unor legi, dar să ajungi să spui că e neconstituțional să-ți exerciți dreptul la vot și, în final, CCR să decidă să nu ți se recunoască ceea ce ai votat, este deja o nebunie! Ce faci dacă CCR decide să elimine și alte paragrafe din Constituție, nu doar dreptul de a vota și a fi votat? Nu te opui pentru că deciziile sale nu pot fi contestate?

În speța de față este un element mult mai grav: CCR a intrat inclusiv pe teritoriul sistemului juridic. Pe de o parte nulul Enache spune că: „observ în spațiul public că se cere Curții Constituționale să devină o instanță de judecată și instanțelor de judecată să devină Curte Constituțională”. Ca orice idiot suferind de disonanță cognitivă, el că CCR, prin extinderea absolut neconstituțională a atribuțiunilor sale, a devenit un monstru: un soi de judecător combinat cu un procuror. Așa ceva nici în cele mai crâncene dictaturi nu întâlnim.

Reacția judecătorului de la Curtea de apel e una firească: CCR nu se poate transforma în instanță de judecată, adică fix ceea ce a făcut prin anularea alegerilor. Cu alte cuvinte, CCR a intrat absolut ilegal pe teritoriul în care suveranitatea era a instanțelor de judecată. Din acest punct de vedere, decizia judecătorului Alexandru Vasile nu este doar una justificată, ci firească, singura care putea fi pronunțată în speța în cauză. Aici vorbim de principii încălcate grosolan de CCR, principii asupra cărora acea curte tembelă nu are absolut nicio putere. Ca să înțelegem mai bine, voi formula chestiunea cât se poate de plastic: Degeaba curtea clovnului Enache decide să declare neconstituțională gravitația întrucât, pur și simplu, gravitația nu va ține cont de „intangibilitatea” hotărârilor CCR. Dacă mâine Enache declară gravitația neconstituțională, în mod sigur nu veți vedea oameni plutind în aer pentru că gravitația acceptă „primatul CCR”. Asta nu se va întâmpla nici când vom vedea porcii zburând!

Am scris despre motivele de bucurie pe care le-am avut ca urmare a deciziei menționate, dar acum e timpul să înțelem de ce spun că sunt și motive de tristețe? Pur și simplu pentru că, la cum se așează lucrurile, devine limpede ceea ce urmează: decizia va fi întoarsă la IICJ, care nu-i nici mai mult nici mai puțin decât brațul armat al sistemului. Ați văzut cum Cristina Ardeleanu, individa care a servit sistemul împotriva lui Georgescu (din poziția sa de judecător la Curtea de Apel București) a fost promovată la ICCJ. Așadar, e practic imposibil ca decizia judecătorului de la CA Ploiești să fie păstrată la ICCJ. Ceea ce înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, sistemul își va reintra în drepturile pe care și le-a arogat.

Dacă vom sta bine să analizăm, vom constata că bucuria noastră nu e justificată întrucât degeaba câștigi un meci dacă n-ai câștigat partida. Însă, simpla constatare că sistemul e incoerent și că, pe alocuri, inclusiv pe-acolo pe unde te-ai putea aștepta cel mai puțin, se pot produce fracturi, e un element care ne spune că încă mai putem spera. Știm bine ce se întâmplă atunci când se produc mai multe fracturi în zone diferite: sistemul se prăbușește. Desigur, acum pare că nu e cazul, dar cine știe?

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.