Astăzi este ziua în care părăsește tronul cel mai gol și, în același timp, cel mai parșiv tiran pe care l-a avut România. Când a plecat băsescu ne-am bucurat întrucât scăpaserăm de o pecingine. De unde să știm că, forțele externe, în complicitate cu factorii interni de forță, ne vor aduce o catastrofă chiar mai mare decât bețivul corupt până-n măduva oaselor? Azi e ziua în care scăpăm și de Plăvan, motiv pentru care o recapitulare este mai mult decât necesară.

Încă de când l-am văzut am spus că e prost, gângav, cu mintea înceată, dar ticălos până-n măduva oaselor. Asemeni unui animal carnivor lent, Plăvanul știe să mimeze orice, inclusiv blândețea, pentru a face ca prada să se apropie de fălcile-i nemâncate. Și, din nefericire pentru noi, prada lui a fost România.

Plăvanul era un corupt patentat. Transformase Sibiul în feuda sa. Năstase îi dăduse banii pentru renovarea centrului Sibiului, dar de profitat a profitat doar Plăvanul. „Vai, ce primar, vai, ce oraș!” – auzeai prin toate mediile de propagandă. Doar că Sibiul era un rahat poleit. Imediat ce depășeai centrul, începeau să apară străzi pline de gropi, infrastructură rudimentară, clădiri coșcovite. Între timp s-a mai îndreptat, dar asta cu efortul unor fonduri direcționate într-acolo, cu care, probabil, ai fi putut reconstrui de la zero trei orașe.

A existat un singur ziarist care s-a ținut de matrapazlâcurile Plăvanului, Marius Albin Marinescu. Încă de dinainte de a ajunge la Cotroceni, Marius Albin Marinescu documentase toate potlogăriile sale imobiliare de la Sibiu. Doar că vocea propagandei a fost mult mai puternică, astfel încât prostului suprem i s-a dat postul de rege.

Poate vă întrebați de ce a fost ales? Pentru că era prost și, în ochii sforarilor din umbră, era ușor de manipulat. Numai că nu trebuie să te pui cu prostul! Odată cocoțat la Cotroceni a început să-și instaureze propria agendă, una a dezastrului. Dacă mai țineți minte, prima lege pe care a întors-o a fost Codul Forestier. De ce? Pentru că nu convenea firmei Holz Schweighofer (rebotezată acum HS Timber Group), austriecii care au făcut praf pădurile României. Culmea, comunicatul de întoarcere a legii conținea exact argumentele pe care austriecii le făcuseră publice, o chestie arătând cât se poate de clar nivelul de corupție al Plăvanului. Atât de corupt încât nici n se sinchisea că se vede transparent traficul de influență!

Cu toate că Parlamentul era dominat de PSD, Plăvanul a făcut toate mașinațiunile posibile pentru a-l da jos pe premierul Ponta. S-a ajuns astfel până la ciudatul eveniment de la Colectiv, niciodată explicat sau elucidat. Acel eveniment susțin în continuare că a fost instrumentat de Plăvan. Efectiv au dat foc unor tineri pentru a genera mișcări de stradă. Modul în care s-au mișcat treburile după Colectiv ne arată clar dimensiunea ocultă a evenimentelor. Demisia lui Ponta a tăiat planul inițial care presupunea să se dea foc țării.

Exact ca un păianjen care-și devorează victimele prinse în pânza sa blestemată, Plăvanul i-a devorat pe toți cei care l-au ajutat să se cațere până la nivelul său maxim de incompetență (cf. Principiului lui Peter). Așa au picat Ponta, Kovesi, Coldea și mulți alții, mai puțin cunoscuți. După ce PSD-ul câștigase cu un scor record, Plăvanul a canalizat toate canalele sorosiste obscure, toți băsiștii reșapați, punându-le în spate puterea ocultă a Securității pentru dărâmarea voinței oamenilor. Și a reușit. Pe Dragnea l-a paradit, băgându-l la pârnaie, pe Viorica a făcut-o praf, după ce avusese grijă s-o frăgezească cu procurorii securiști care i-au dat permanent târcoale. Iar după ce a reușit dărâmarea PSD-ului cu accente naționale (solve), l-a întronizat la butoane pe covrigarul Ciolacu pentru a transforma partidul într-unul anti-național (coagula). Iar ceea ce a urmat după e de coșmar. Călcarea în picioare a drepturilor elementare ale noastre în timpul pandemiei, tentativa de a ne vaccina obligatoriu, ca pe vaci, risipa banului public ș.am.d.

Prostul suprem cocoțat în fruntea țării a produs cea mai mare pagubă. După ce băsescu ne-a sărit graduil de îndatorare la 20% din PIB, Plăvanul ne-a dus spre 55%, asta în condițiile unui PIB substanțial mai mare. Aveți idee cât de mare a fost jaful în timpul ăstuia? S-a ajuns inclusiv la potlogăriile inepte ale lui Cîțu, de a vinde obligațiuni ale României cu dobânzi substanțial mai mari pentru a se încasa comisioane pe diferență. Sub Plăvan România a devenit o țară coruptă în ansamblu, cucerită de o gașcă nemernică a cărei întreținere ne costă anual peste 10% din PIB (fără să punem la socoteală tributul extern care se plătește pentru ca gașca de-aici să-și facă de cap!). Asta e realitatea, ăștia sunt banii furați și nimeni nu zice nimic!

Dacă băsescu a vândut forțelor oculte ale lumii sistemul de securitate a României, Plăvanul ne-a vândut cu totul, oricui cerea asta. Și, mai mult, a găsit metoda de a vinde și viitorul nostru. Potlogăria cu vaccinurile ne-a costat 2 miliarde de dolari. Nimeni n-a răspuns. „Eroii în halate albe” de atunci, care au patronat mizeria cu vaccinarea copiilor și cu pomul de crăciun făcut din doze de vaccin, s-au dus ca șobolanii în găurile lor infecte. Gheorghiță este șef de spiral la SRI și personaj monden. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute! Arafat e în continuare pe postul său. Nemișcabil, ca orice spion.

A plecat regele gol lăsându-ne într-un deșert greu de digerat. Unii abia acum își revin din sevraj și nu le vine a crede. Stați liniștiți, dragii mei, răul e făcut pe mult timp de-acum încolo. Veți plăti pentru tembelismul de a vă lăsa amăgiți de un aparat infect. Aparat care continuă să vă infecteze! Și vă veți merita soarta. Păcat că, alături de voi, proștii reactivi, suferă și oamenii care n-au pus niciodată botul. Dar asta-i legea, a nu pune botul nu e suficient, mai trebuie să pui mâna și pe par dacă ai ADN. Așa cum și proștii înrobiți de propagandă o fac sevrați atunci când puterea ocultă îi scoate-n stradă ca pe vitele duse la păscut.

Pleacă regele gol, dar cea mai crâncenă chestiune abia acum urmează: veți constata în perioada care vine că imbecilul a fost mai ticălos decât v-ați fi imaginat. În toate potlogăriile pe care le-a făcut, el a fost doar instigatorul din umbră. Inclusiv de instigat a instigat prin interpuși. Asta-i cea mai ticăloasă mișcare. S-a umplut de bani și beneficii, dar nu va putea fi tras la răspundere pentru că a găsit proști mai mari decât el care și-au pus pielea la bătaie. Asta-i vestea proastă pentru noi. De altfel ați văzut chestiunea în plenitudinea ei: atunci când a fost întrebat de ce nu există probe pentru anularea alegerilor, a răspuns senin că nu-i treaba sa să arate probe, ci a celor care-au anulat alegerile. Ați văzut cât de elegant aruncă prostul pisica moartă?

Însă, în afară de jaful generalizat, de grumazurile noastre aplatizate de bocancul străin, există și alte elemente ale moștenirii nefaste a Plăvanului: sistemul sanitar distrus din rădăcini – s-a ajuns ca în spitale să mergi să mori! – sistemul de învățământ transformat într-un sistem de prostire în masă, industria inexistentă și resursele cotropite de păduchi străini. Singurul lucru care-a rămas în țară e un popor din ce în ce mai chinuit și mai obidit, așteptând – ca în toată istoria sa – apariția din neant a „îngerului salvator”. Care înger, întotdeauna se dovedește a fi drac gol.

Azi pleacă Plăvanul. Pleacă exact așa cum a venit: după un telefon primit de la Ambasadă. Halal națiune!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

iulian capsali

Nu pot să înțeleg cum UBB este cea mai cotată universitate din România când a avut un rector, devenit acum ministru, care este o calamitate semidoctă, proprietarul unui verbiaj umed, luxuriant și stupid, și care are o agendă globalistă fermă: mankurtizarea elevului român.

Căci un tânăr care nu cunoaște istoria și geografia României, este ideal pentru realizarea Marii Resetări.

Nu doar țara te vrea prost, dar și corporația care conduce guvernul.

Daniel David, acest Vasile Bănescu al educației, trebuie să plece acasă până nu-și extinde mediocritatea patentă peste tot ministerul.

Învățământul nu trebuie reformat, ci trebuie readus la vechiul format bizantin care avea ca bază trivium – gramatica, retorica şi dialectica, apoi quadrivium: aritmetica, geometria, muzica și astronomia.

Un mare imperiu, care a durat 1000 de ani, nu ar fi putut rezista fără o școală excepțională. Care nu se reforma cum i se năzărea unui tăntălău cu pretenții cum este această conservă Soros.

Nu avem nevoie de o revoluție globalistă în învățământ, ci de o contrarevoluție conservatoare, un învățământ adaptat specificului copilului român, așa cum cerea marele pedagog și savant Simion Mehedinți.

Despre Geografie, pe care acest ministru năimit vrea să o scoată din curriculum, Mehedinți afirma:

„Geografia școlară are menirea și chiar datoria deosebită de a sintetiza în mod armo­nios cunoștințele elevilor, de a le prezenta minții, ca pe un tot organic, făcând astfel pe elevi să simtă necontenit intere­sul reciproc care leagă un studiu de celelalte dimprejur. Reținerea faptelor trebuie să fie întemeiată pe raționament și nu pe o memorie mecanică.

Menirea geografiei nu poate fi împlinita decât întemeind memorizarea faptelor prin sta­bilirea legăturilor cauzale dintre ele.”

A consemnat pentru dumneavoastră Iulian Capsali.

ambasadorul rusiei, vladimir lipaev

Lăsând între „paranteze” comentariile nepotrivite ale corespondentului site-lui românesc de știri http://HotNews.ro, publicăm principalele fragmente din prima parte a interviului Ambasadorului Federației Ruse în România, Vladimir Lipaev, către această publicație online.

INTERVIU EXCLUSIV

Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, întrebat dacă Putin poate fi numit patriot şi dacă au intervenit în alegerile din România. „Am fi curioşi să ştim cum am procedat. Povestiţi-ne!”

În primul interviu pentru publicul românesc la 8 luni de la instalarea sa la post în România, acordat cititorilor HotNews, ambasadorul Federației Ruse, Vladimir Lipaev, 66 de ani, diplomat de carieră, afirmă că „Rusia nu a influenţat în niciun fel alegerile prezidenţiale din România, iar asta este evident pentru orice om raţional”.

„Din punctul meu de vedere, nu există dovezi ale implicării Rusiei în alegerile României, dar există ale SUA”

– Care a fost influenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale din România?

– La asta se poate da un răspuns foarte concret: Rusia nu a influenţat în niciun fel alegerile prezidenţiale din România, iar asta este evident pentru orice om raţional. Dacă vreţi să dezvoltăm această tematică, sunt dispus să stăm de vorbă despre acest subiect.

Dar, în principiu, Rusia nu se implică niciodată în procesele electorale pe teritoriul altor state şi nu încearcă să influenţeze alegerea unui popor sau a altuia.

O urmă rusească nu există aici şi, sincer vorbind, am fost miraţi de ce în spaţiul media de aici s-a jucat atât de puternic cartea rusească. Dacă aveţi orice bază pentru a face astfel de supoziţii cu privire la influenţa Rusiei asupra proceselor electorale din România, vă rog, sunt dispus să le ascult şi să răspund.

Dar, din punctul meu de vedere, nu există dovezi ale implicării Rusiei în alegerile României. Vedem doar discuţii care sunt menite mai degrabă pentru consum intern. Ele sunt elemente ale unei lupte interne din România, iar asta n-are nicio legătură cu Rusia.

„Ce a avut în vedere preşedintele Iohannis când a afirmat asta?”

– Nu este supoziţia noastră. Preşedintele României a afirmat că Rusia este statul care a fost implicat în alegerile prezidenţiale din România. „Aici a fost Rusia”, a declarat preşedintele României.

– A adus vreun argument pentru a susţine această teorie a implicării Rusiei? Pentru că poţi să spui orice. Dar haideţi să discutăm pe fapte concrete. Ce a avut în vedere preşedintele Iohannis când a afirmat asta? Din câte ştiu, el a afirmat că nu are fapte concrete care să susţină această teză. Poate că mă înşel.

– Nu a afirmat că nu există fapte concrete care să susţină această teză. Dimpotrivă, a susţinut că există dovezi în acest sens.

– Bun, atunci haideţi să discutăm despre astfel de dovezi. Daţi-mi măcar un exemplu de astfel de dovadă.

Ambasadorul spune că a citit rapoartele prezentate de CSAT: „Acolo nu există nimic, în afară de teorii generale”.

– Preşedintele României se bazează pe dovezile care se regăsesc în rapoartele serviciilor. Le-aţi citit?

– Am citit aceste rapoarte, dar nu am descoperit dovezi. Acolo nu există nimic, în afară de teorii generale. Iar, atunci când vii cu asemenea acuzaţii, trebuie să vii cu dovezi.

Dovezile, de exemplu, demonstrează, fără putere de tăgadă, că influenţa în alegerile din România a existat, însă a venit din direcţia unui cu totul alt stat. Şi probabil că aceste întrebări ar trebui să le puneţi unui alt ambasador, nu mie.

Pentru că dovezile implicării Statelor Unite ale Americii în alegerile din România sunt de netăgăduit. Ele sunt cunoscute tuturor! Ştiţi ce s-a întâmplat în ajunul celui de-al doilea tur! Ştiţi ce decizie a luat Curtea Constituţională pe 4 decembrie (privind validarea primului tur al alegerilor prezidenţiale – n.red.).

Ştiţi că pe 5 decembrie a apărut declaraţia Departamentului de Stat din SUA, cu ameninţări directe la adresa României, în cazul în care alegerile vor merge pe un alt scenariu decât cel care este acceptabil pentru SUA.

Şi, a doua zi, CCR a luat decizia opusă celei pe care a luat-o cu două zile înainte şi a anulat alegerile. Dacă consideraţi că asta nu este ingerinţă, atunci probabil evaluăm în mod diferit faptele concrete. Puteţi dumneavoastră să aduceţi o singură astfel de dovadă privind implicarea Rusiei în alegerile din România?

„Dacă domnul Blinken considera că Rusia s-a implicat în alegerile din România, el ar fi spus măcar cum a făcut-o. Pentru că noi nu ştim cum ne-am implicat!”

– Vorbiţi despre „ameninţarea Departamentului de Stat”, la ce vă referiţi?

– Poate că nu aţi citit declaraţia Departamentului de Stat. Dar acolo erau ameninţări directe cu privire la colaborarea economică cu România şi cu privire la încetarea activităţii companiilor americane în România dacă alegerile nu se vor desfăşura aşa cum fusese planificat.

Uitaţi-vă la aceste declaraţii şi veţi găsi acolo întreaga informaţie! Totul este foarte clar prezentat. Să vezi asta drept altceva decât o ameninţare, un şantaj, este imposibil!

– Şeful diplomaţiei SUA a spus că Rusia este statul care s-a implicat în alegerile din România.

– El nu a susţinut afirmaţiile sale cu nicio dovadă. Deocamdată, sunt doar declaraţii, vorbe-n vânt. Şi mi se pare ciudat că discutăm nişte versiuni mitice, vorbim despre nişte concepte general-abstracte, fără să trecem la ceva concret.

Totuşi, dacă domnul Blinken considera că Rusia s-a implicat în alegerile din România, el ar fi spus măcar cum a făcut-o. Pentru că noi nu ştim cum ne-am implicat! Pur şi simplu, am fi curioşi să ştim cum s-a întâmplat asta, cum am procedat. Povestiţi-ne!

„De ce ar trebui să cred într-un raport scris de serviciile româneşti?”

– „Vorbe-n vânt” sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, şi declaraţiile diplomaţiei germane, ale premierului belgian, ale preşedintelui Emmanuel Macron, cele venite din partea Comisiei Europene?

– Eu v-am răspuns deja că nu a existat niciun fel de implicare. În afară de declaraţii, mai există şi altceva? Poţi să declari orice. Şi propaganda occidentală afirmă adesea lucruri complet absurde care n-au nicio legătură cu realitatea.

Noi suntem obişnuiţi cu asta, ne-am obişnuit cu faptul că politicienii occidentali şi mass-media occidentală manipulează în mod activ opinia publică, impun propriile narative, blochează puncte de vedere alternative.

– Ne-am referit la rapoartele serviciilor secrete din România. Aveţi încredere în ele?

– Dumneavoastră trebuie să aveţi încredere în serviciile româneşti. Noi nu trebuie să avem încredere şi nu trebuie să credem în declaraţiile politicienilor unor state care nu sunt prietenoase.

Noi nu suntem obligaţi, mai ales că ştim că majoritatea lucrurilor pe care le spun despre Rusia, probabil 90%, nu corespund realităţii.

Spuneţi-mi de ce ar trebui să cred într-un raport scris de serviciile româneşti? Ei puteau să scrie acolo absolut orice-şi doresc! Dar cum se corelează lucrurile pe care le-au scris cu faptele concrete, asta ar trebui să-mi spuneţi!

„Alegeţi pe cine vreţi! Şi nu aduceţi Rusia în discuţia asta!”

– Atunci, vă rugăm să ne spuneţi dumneavoastră cum aţi înţeles ce s-a întâmplat în România anul trecut. Cum arată informarea pe care aţi trimis-o la centrală? Ce aţi comunicat dumneavoastră la Moscova despre alegerile de anul trecut?

– Mare secret legat de ce s-a întâmplat în alegeri nu există. Eu cred că situaţia este uşor de înţeles pentru toată lumea, inclusiv pentru cetăţenii români. Este o luptă internă politică.

Diferite facţiuni încearcă să-şi promoveze candidatul la funcţia de preşedinte. Evident că acele partide politice care sunt la putere n-ar dori să piardă această putere şi vor lupta în toate felurile cu candidaţii care pun în pericol poziţiile lor. Asta e ceva normal.

Anormal, din punctul nostru de vedere, este faptul că, în acelaşi timp, se foloseşte această carte anti-rusească. Lucrurile despre care vorbiţi sunt, pur şi simplu, elemente ale unei lupte electorale în România. E lupta pentru putere în România.

Evident că urmărim această luptă, evident că pentru noi este important cine va fi preşedinte în România, pentru că trebuie să avem relaţii. Dar întrebarea despre cine va fi ales e o chestiune internă. Alegeţi pe cine vreţi! Şi nu aduceţi Rusia în discuţia asta, în calitate de instrument al luptelor electorale între forţele politice din România.

„România întotdeauna a adoptat aceeaşi poziţie cu birocraţia de la Bruxelles. Nu ne aşteptăm la schimbări esenţiale”

– Susţineţi că Rusia n-are nicio implicare, că instituţiile statului român, diplomația americană şi germană, Comisia Europeană se folosesc de propagandă împotriva Rusiei. Dar, din punctul dumneavoastră de vedere, Călin Georgescu ar putea fi un preşedinte agreat de Moscova, unul care ar face din România o ţară mai puţin „neprietenă”, aşa cum o descrieţi în prezent?

– N-o să zic că ne e indiferent cine e preşedintele României, deşi cred că ăsta ar fi un termen corect. Dar noi înţelegem foarte bine că, indiferent dacă preşedintele României va fi Georgescu sau Antonescu sau Ciolacu sau doamna Lasconi, politica externă a României nu se va schimba.

S-ar schimba peisajul politicii interne din România, s-ar schimba relaţiile dintre partidele politice de aici. În ce fel ar afecta asta relaţia noastră bilaterală rămâne de văzut. România oricum ar rămâne membru al NATO şi UE. România întotdeauna a adoptat aceeaşi poziţie cu birocraţia de la Bruxelles. Nu ne aşteptăm la schimbări esenţiale în cazul victoriei unuia sau a altui candidat.

Sigur, suntem interesaţi de dezvoltarea relaţiilor bilaterale, dar înţelegem foarte bine că asta va fi determinat nu de identitatea viitorului preşedinte al României, ci de politica pe care o va dicta sau determina Bruxelles-ul şi Washington-ul. Iar România va urma această linie indiferent cine va fi preşedinte.

– Când spuneţi „politica dictată de la Bruxelles sau Washington”, presupuneţi vreun soi de coerciţie? Nu credeţi că România este autonomă şi suverană atunci când ia decizii în politica externă?

– Deocamdată, noi vedem că politica României corespunde agendei care se defineşte la Bruxelles şi la Washington. Dacă asta implică şi independenţa despre care vorbiţi nu ştiu ce să spun.
Din punctul nostru de vedere, nu e nicio diferenţă între politica României şi politica UE, în ansamblu. Dacă asta este alegerea României, o alegere intependentă, autonomă, foarte bine. Acceptăm.

„După primul tur al alegerilor, ne-am uitat mai atent la domnul Georgescu”

– Dumneavoastră consideraţi că domnul Georgescu este un filo-rus?

– Eu nu înţeleg de ce în jurul domnului Georgescu s-a creat această aureolă cum că ar fi un candidat pro-rus, că iubeşte Rusia. Ştiţi, poate o iubeşte. Nu ştiu. Poate şi dumneavoastră iubiţi Rusia. Poate vă referiţi la dorinţa sau la intenţia domnului Georgescu de a duce o altă politică acceptabilă şi bine văzută de Rusia.

După primul tur al alegerilor, ne-am uitat mai atent la domnul Georgescu, la promisiunile electorale şi la programul său. Şi n-am descoperit acolo prea multe aspecte care să coincidă cu punctul nostru de vedere.

Mai mult decât atât, unele dintre tezele sale sunt complet divergente cu felul în care vedem noi lumea şi istoria. Atunci când se afirmă că domnul Georgescu transmite agenda Rusiei, asta trezeşte o mare nedumerire pentru noi. Lucrurile nu stau deloc aşa.

Despre declarațiile lui Călin Georgescu care coincid cu cele ale Rusiei: „Fiecare candidat face declaraţii pe care le aşteaptă de la el alegătorii lui”.

– Călin Georgescu spune că Ucraina este un stat inventat, că scutul antirachetă de la Deveselu este o ruşine a diplomaţiei, că Vladimir Putin este un om care-şi iubeşte ţara, un patriot. Auzim aceste lucruri şi din direcţia dumneavoastră…

– Faptul că Vladimir Putin este un patriot puteţi să auziţi din partea noastră. În ceea ce priveşte celelalte afirmaţii, în România se aşteaptă o tentativă de a organiza alegeri prezidenţiale.

Fiecare candidat face declaraţii pe care le aşteaptă de la el alegătorii lui. Eu bănuiesc că ceea ce spune domnul Georgescu are un anumit ecou în electoratul din România. Iar asta trezeşte anumite simpatii în rândul votanţilor lui, care consideră ceea ce spune e interesant, corect. E dreptul lui să folosească în lupta electorală aceste aspecte pentru a câştiga simpatia alegătorilor.

marco rubio

Marco Rubio este alesul lui Trump ca șef al diplomației – secretar de stat, echivalentul ministrului de externe în guvernele europene. El anunță o schimbare de direcție în politica externă a Americii. Care constă în implementarea programului președintelui-ales, Donald Trump, legat de „întâietatea Americii”, el afirmând că viitoarea administrație va pune interesele Americii „înaintea oricăror alte interese”.

What? Ce-nseamnă asta? Cum se cheamă? Nu cumva SUVERANISM? Ba da. Deci America îmbracă haina SUVERANISMULUI, doctrină considerată periculoasă, anacronică, detestată de creierele spălate din România. Și de elita bruxelleză. E un adevărat pericol pentru viitorul omenirii.

Audiat de comisia senatorială pentru politică externă, Rubio a declarat însă că INTERESELE NAȚIONALE ale SUA nu reprezintă o abordare depășită, ci O SCHIMBARE NECESARĂ a politicii externe, el stabilind astfel registrul principiilor călăuzitoare în calitate de șef al diplomației. În 2016, el și Trump au fost rivali în cursa prezidențială. Dar, în cursul campaniei vizând realegerea lui Trump, au trecut de la adversari de neîmpăcat la aliați politici.

Și-a schimbat viziunea cu privire la imigrație. La început milita pentru acordarea cetățeniei imigranților fără acte, el însuși fiind fiul unor imigranți cubanezi. Apoi, a lăsat locul unei linii mai dure, în concordanță cu opiniile lui Trump despre controlul frontierelor și despre deportări, el devenind astfel un susținător de prim ordin al platormei politice a președintelui-ales.

În audierea din Senat, a declarat că intenționează să acuze China că exploatează ordinea mondială în avantajul propriilor interese, avertizând că aceasta și-a croit „prin minciună, înșelăciune, piraterie și furt” calea spre statutul de superputere, în detrimentul Statelor Unite. Idee are aparține, de asemenea, lui Trump, care spunea că nu Rusia reprezintă un pericol pentru USA, ci China.

Senatorul democrat din Hawaii, Warren Schatz, fost coleg cu Rubio în comisia pentru politică externă: „Cred că Marco este un dur, dar el este totodată ȘI UN INTERNAȚIONALIST și cred că principala sa problemă va fi aceea de a păstra îndelungata tradiție americană bipartizană, indispensabilă în politica mondială”.

Cum adică „bipartizană”? Adică un suveranism în cadrul INTERNAȚIONALISMULUI. America își va păstra parteneriatele politicii externe, dar SUVERANISMUL va prima. Păi ce altceva susține, domne, și Călin Georgescu? Nu același lucru? Și nu este logic? Fiindcă fiecare stat din UE tot aceeași prioritate o are, fără să o declare, însă.

Exact ceea ce tot susțin: poți fi pro-UE, pro-NATO fără a renunța la suveranism. Dimpotrivă, tocmai el trebuie să fie firul călăuzitor al politicii externe și MOTIVUL, de fapt, pentru care am hotărât să intrăm în aceste parteneriate. Suveranismul ne face să fim parte din aceste două mega-structuri, interesul național, nu abandonarea lui.

Nu cum susțin dobitocii al căror creier e virusat de ideologia soroșist-progresist-globalistă, cum că suveranismul este desuet, obsolet, un adevărat pericol în calea funcționării relațiilor/tratatelor internaționale și trebuie renunțat definitiv la suveranitatea națională în favoarea unui centralism care devine pe zi ce trece tot mai TOTALITAR.

Deci iată că ceea ce pentru sorosiștii români e reprobabil, damnabil, detestabil, devine firul roșu al noii diplomații americane. Iar cine susține suveranismul în țara asta este declarat „pleava societății”. Vă dați seama cum a îmbolnăvit mintea, discernământul unei mari părți a societății noastre ideologia patologică a globalismului soroșist promovat de rețeaua lui în cei 35 de ani?

Nu, băi, spălaților pe creier, pleava societății nu sunt suveraniștii, ci globaliștii trădători ai suveranismului care urmărește în primul rând interesul național, cum o face și America, iată.

De-aia spune Trump: Vreți să fiți apărați? Cotizați, nu mai merge s-o facem pe banii noștri, cum a fost zeci de ani. Vreți imigrație? Treaba voastră, noi nu mai vrem să hrănim, să ținem pe ajutoare sociale milioane care vin aici. Luați-i voi! Avem un interes național care va fi primordial. În timp ce menținem parteneriatele.

E, cum e, pleavă? Oricâte argumente le-ai aduce, din hipnoză nu-i scoți. Cică dacă ești suveranist ești anti-UE, anti-NATO și pro-Rusia. Tot pro-Rusia o fi și administrația Trump?

A consemnat pentru dumneavoastră Angelo Davidescu.

calin georgescu, ccr, csat

Sunt unul dintre cei care au lucrat acum trei ani la un proiect împreună cu Călin Georgescu. I-am cunoscut inteligenţa şi viziunea pe care o are despre România. Au fost şi nişte acţiuni de-ale lui pe care le-am criticat dur, critici de care nu mă distanțez nici astăzi. De exemplu, am considerat că plecarea lui din Asociaţia Pământul Strămoşesc ca să se înscrie în partidul AAA a fost o dubla greşeală.

Important este însă altceva. Fie că şi-a dat seama de greşelile pe care le-a făcut, sau poate că aceste greşeli au fost doar în mintea mea, cert este că a reuşit imposibilul şi a devenit omul în care poporul român şi-a văzut conductorul. Şi în faţa deciziei luată de popor, trebuie să te înclini cu respect.

Cu toate astea, sunt mulţi pe toate platformele sociale, care îl contestă pe Călin Georgescu cu vehemenţă: s-au adunat pe acest tărâm toţi cei lipsiţi de o minimă judecată, sau cei care au un interes profund ca C.G. să nu iasă preşedinte. Şi fiindcă nu pot să spună că doresc ca România să fie jefuită mai departe, fiindcă şi ei sunt profitori şi părtaşi la acest jaf, încearcă să-şi răspândească otrava dezinformărilor, doar-doar vor reuşi până în mai, să mai rupă din electoratul lui Georgescu.

E o misiune imposibilă, pentru că la ei este o criză cumplită de argumente. Un cretin spunea că la 20 de milioane de români, l-au ales pe Georgescu doar 2 milioane, deci e vorba de doar 10% din populaţie. Măi băieţaş cu apă-n creier, mai întâi, dacă faci o socoteală irelevantă, măcar fă-o corect. De ce socoteşti la cele 20 de milioane şi pe cei nevârstnici, care n-au drept de vot?

Nota redacției: Cei care au mers la vot reprezintă puțin peste 50% din acel număr de votanți români. La începutul turului 2 întrerupt ilegal și neconstituțional de infractorii de la CCR s-a ajuns la un procent de ~77-80% voturi pentru Călin Georgescu, iar conform legilor electorale, dacă trece de 50% este deja considerat președintele ales. Așadar, tot o majoritate copleșitoare a votat pentru dl. Călin Georgescu, nu o minoritate, conform calculalor corecte. Are fi câteva milioane de români care au votat pentru dânsul. De ce nu au fost prezenți la vot toți votanții români? Nu mai contează. Calculele se fac din numărul celor prezenți la vot, nu în mod imbecil din toți votanții. Cine nu-și exprimă votul în scrutin, nu este luat în calcul, este simplu.

Nu mă apuc aici să dezmembrez toate inepţiile cu citate din Biblie despre profeţii mincinoşi şi alte năzbâtii ce cad la prima cercetare, chiar sumară. Sunt sigur că aceste atacuri nu au cum să prindă la cei care au trăit pe pielea lor nişte adevăruri ce nu pot fi uitate:

De 35 de ani sunt la putere nişte impotenţi când e vorba de ţară şi neam, dar al naibii de inventivi, când e vorba de buzunarul propriu. Nu le-a păsat nici o clipă de neamul acesta şi nici de ţara pe care au vândut-o şi înglodat-o în datorii, iar pe copii de liceu i-a pus să înveţe istoria evreilor. Ce era dacă la aceste presiuni anormale, politicienii noştri le-ar fi răspus: „E o idee foarte bună, dar în şcolile noastre se va învăţa istoria voastră, când o veţi învăţa şi voi pe a noastră.”? Aveau nevoie doar de puţină demnitate.

Nivelul de trai scade continuu, inflaţia creşte, sărcia ia amploare, datoria ţării devine mai mult decât îngrijorătoare. Politicienii actuali nu au soluţii, nu sunt capabili să ia decizii curajoase, necesare pentru a redresa situaţia. Există sute de mii de bugetari incapabili, care au pus mâna pe posturi călduţe şi bine plătite, de unde nu se lasă duşi nici morţi. Mai sunt cei cu pensii speciale, mai sunt cei din justiţie care judecă după cum li se ordonă, mai sunt serviciile speciale care îşi văd de interesele proprii, nu de ale ţării.

Şi apare un om, care le ameninţă toate aceste privilegii. Nu credeţi că toţi aceşti impostori şi puşcăriabili vor sări cu mic cu mare ca să-l nimicească pe intrus? Nu e normală, din punctul lor de vedere de trădători, reacţia lor de a apăra „democraţia”?

Recomandarea mea este să fiţi vigilenţi, comentaţi la toate inepţiile anti-Georgescu nu fiindcă doriţi să-i convingeţi pe nemernici să-şi schimbe atitudinea, ci ca să-i împiedicaţi pe cei de bună credinţă ca să-i creadă.

Lupta va fi grea, să nu vă culcaţi pe o ureche că e deja câştigată. Nu este, deşi Crin Antonescu este doar o caricatură pe care n-o poate lua în seamă nici un om serios. Dar mai au guvernul, preşedenţia cu serviciile, mai pot manevra urnele, ehe, ce nu face omul ajuns la disperare.

Strângeţi deci rândurile, ca să facem o revoluţie de catifea, ca să-i măturăm cu totul de la putere cu mijloace legale. Şi dacă vor îndrăzni să continue cu ilegalităţie, s-ar putea să ne reconsiderăm şi noi poziţia.

Concluzia mea este una singură: Cine vrea o schimbare reală, ca ţara noastră să ajungă frumoasă ca soarele de pe cer, nu are altă opţiune decât Călin Georgescu.

A consemnat pentru dumneavoastră Călin Kasper.

Mulți nu înțeleg esența mișcării istorice la care asistăm. Inclusiv imbecilii care, la noi, s-au legat de scaunele puterii. În scurt timp vor regreta. De altfel, nici acum nu le e foarte bine. În afara Plăvanului care, suferind de nesimțire cronică, efectiv n-are nicio emoție, restul celor de pe eșichierul politic au destule îndoieli, cenzurate însă de prostia care-i caracterizează. Poate credeți că sunt simple considerații personale. Să vedem.

Controversa dintre SUA și puterile renăscute – China și Rusia – a fost în esență una legată de modul de gestionare a lumii. SUA susținea unipolaritatea, în timp ce restul puterilor reactive susțineau că lumea a devenit multipolară, astfel încât absolut totul trebuie negociat. Refuzând perspectiva multipolară, SUA a consumat o grămadă de resurse pe probleme absolut inutile pentru propriul destin. Ultimele și cele mai stringente sunt Ucraina și  Israelul.

Din atitudinea belicoasă a lui Trump, dar și din sloganul „America first”, mulți au înțeles că președintele american ar fi un continuator al politicii unipolare, poate chiar unul mai radical. Așa e? Văzând acțiunile sale în forță mulți ar putea crede asta. Ba cere Canada, ba Groenlanda, ba tună și fulgeră împotriva unora sau a altora. O asemenea proiectare vocală a forței parcă nu s-a mai văzut de multă vreme. Însă, după cum știm bine din popor, câinele care latră nu mușcă.

OK, gata cu intiuițiile, probabil îmi veți cere să vă dau și ceva concret. Ce poate fi mai concred decât o declarație de-a lui Marco Rubio, urmașiul lui Blinken la cârma politicii externe americane. Într-un interviu acordat lui Megyn Kelly, pentru The Megyn Kelly Show, Rubio a spus fără nicio jenă următoarele:

„(…) cred că acest lucru s-a pierdut la sfârșitul Războiului Rece (interesul național n.n.), pentru că eram singura putere din lume, și astfel ne-am asumat această responsabilitate de a deveni, în multe cazuri, guvernul global, încercând să rezolvăm toate problemele. Și se întâmplă lucruri teribile în lume. Există unele care n-ar trebui să ne preocupe, dar și alte lucruri teribile care au un impact direct asupra interesului nostru național, iar noi trebuie să le prioritizăm din nou.  Deci nu este normal ca lumea să aibă pur și simplu o putere unipolară. Asta nu a fost normal, a fost o anomalie. A fost un produs al sfârșitului Războiului Rece, dar, în cele din urmă, se va ajunge înapoi la un punct în care vom avea o lume multipolară, mai multe mari puteri în diferite părți ale planetei. Ne confruntăm cu acest lucru acum, cu China și, într-o oarecare măsură, cu Rusia, iar apoi trebuie să avem de-a face cu state necinstite precum Iranul și Coreea de Nord.”

Sublinierile îmi aparțin, iar pentru interviul complet puteți studia link-ul spre site-ul oficial al administrației americane. După cum simplu puteți remarca, SUA deja își acceptă destinul multipolar, politica lui Trump concentrându-se acum către crearea unei „carapace” care să sprijine SUA în noua perspectivă globală. Când spune că vrea să integreze Canada sau Groenlanda, Trump se gândește la politica strategică a SUA în noua perspectivă. Mandatul dezastruos al lui Biden, în loc să pregătească țara pentru realitate care se vede cu ochiul liber, de fapt nu a făcut altceva decât să adâncească și mai mult gaura, lăsând țara pe o fundație efectiv slăbită.

Dacă vreți, SUA de acum este exact așa cum era URSS-ul lăsat de Cernenko lui Gorbaciov: un stat puternic doar cu numele, având însă ample dezechilibre interne. Dezechilibre care se vor vedea din ce în ce mai ușor. Trump încearcă acum să-și proiecteze puterea cât mai poate, în vederea stabilirii unui teritoriu ceva mai generos, care să-i ofere posibilitatea(și justificarea) începerii restructurării societății americane. Restructurare înseamnă cam ceea ce ați văzut în URSS, adică dărâmarea urmată de reconstrucție de la bază. „Solve et coagula”, dacă vreți.

Într-un sens mai larg, asta înseamnă inclusiv abandonări masive de poziții. Poate n-ați prins informația: Trump a vrut să trimită 10 000 de militari la granița cu Mexicul și s-a trezit că … nu găsește atâția militari în SUA. Soldații americani sunt răspândiți peste tot prin lume, dar acolo unde e nevoie de ei nu sunt. De mai mult timp, Trump a înțeles o chestie cât se poate de limpede: e greu să fii jandarm mondial. Trebuie să asiguri căile comerciale, să te amesteci între toți golanii planetei care se bat între ei, să impui doctrine și, în general, să pierz timp aiurea pe afară, în timp ce  la tine în ogradă penuria se vede din ce în ce mai limpede. Nu e oare mai înțelept modul în care se comportă China? Imperiul Celest nu are treabă cu regimul din vreo țară, pornind de la ideea că fiecare țară are regimul pe care și-l dorește. De aceea, când face legăturile cu acea țară, vorbește doar limbajul afacerilor: ce-ți dăm noi, ce ne dai tu. Atât.

Esta așadar de așteptat ca Trump să se apuce să-și relocheze din bazele militare, în prima fază prin restructurarea prezenței SUA la nivel mondial. Posibil va crea o osatură pe Commonwealth, retrăgându-se de peste tot de unde nu este interesat. Posibil ca întreaga prezență din Orientul Apropiat să se restructureze doar în bazele din Iordania, Kuweit și Arabia Saudită. În Europa, e posibil să retragă tot în fosta RFG sau, într-o perspectivă chiar mai sumbră, în Anglia. Când veți vedea începând asemenea mișcări, să știți că s-a dat startul „misiunii scapă cine poate” sau, diplomatic spus, „nu ești țară dacă nu poți demonstra că poți trăi pe propriile picioare”. Ce vor zice marii lingători de clanțe atunci când vor constata că pe la Kogălniceanu nici câinii nu se mai aciuează? Dar când vor vedea cum bate vântul Olteniei peste Deveselu, la fel de pustiu cum a fost toată istoria?

Avem oameni pregătiți pentru lumea care vine? Avem, cel puțin, strategi care să înțeleagă ce înseamnă zonele de influență și care să constate că iar suntem în zona de confluență a mai multor astfel de centre de putere (n-avem cum altfel!) și că, din nou, a sări în oricare dintre bărcile pe care le vedem înseamnă dezastru? Vede cineva asta? Sau abia ieșiți din sesiunea lingerii labelor băloase ale americanilor, se vor înghesui care spre nemți, care spre turci, care spre ruși? Iar vom vedea spectacole macabre de-ale lingăilor?

Mă opresc aici în ceea ce ne privește, pentru a re-panorama ceea ce deja se vede limpede: SUA intră în lumea multipolară, iar pasul pe care-l face ne spune că de-aici înainte fiecare e „pe barba sa”. Înțelegeți noul joc mondial de putere?

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.