„Reforma” statului sau „reforma” administrației este mai mult o temă ideologică, fără legătură cu eficiența.

Unul dintre scopurile „reformei” este desființarea județelor și înlocuirea lor cu unități administrativ-teritoriale mai mari, numite regiuni.

Stalin și poporul rus regiuni ne-au adus

Argumente fără legătură cu eficiența administrativă sunt că organizarea pe județe ar fi depășită, fiind veche și că împărțirea pe regiuni ar fi o modernizare. Se omite însă că România a mai fost organizată pe regiuni, la ordinul ocupanților sovietici, în 1952, însă în 1968 s-a revenit la organizarea românească de județe.

Desființarea județelor și împărțirea pe regiuni este anticonstituțională

„Reformatorii” ignoră că măsura înlocuirii județelor cu regiuni ar fi anticonstituțională. Este adevărat că în România constituția este suspendată de facto, nu se mai ține cont de ea, dar e bine de reținut, totuși.

La articolul 120 se prevede că „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”.

Așadar, comasarea județelor în regiuni ar fi o centralizare de la județe la regiune, precum și o concentrare a serviciilor publice în același sens, deci contrar art 120 din constituție.

La art 122 se prevede că “Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

Deci pentru a desființa consiliile județene și a se transfera serviciile de interes județean la regiuni ar trebui modificată constituția.

Nu se economisește nimic prin desființarea județelor

Argumentele „economisirii” ar fi reducerea cheltuielilor cu personalul și cu consumul acestuia pe lângă salarii și anume cheltuieli de întreținere a sediilor, pentru mașini, consumabile, telefoane etc.

Aparent sună bine, adică de ce să avem 41 de consilii județene când putem avea doar 8 consilii regionale?

Nimeni nu a realizat însă un studiu sau o simulare, pentru a se vedea dacă și cât s-ar economisi efectiv prin înlocuirea a 41 județe cu 8 regiuni.

Din bugetul administrației locale ar trebui luate doar cheltuielile cu funcționarea consiliilor județene. Cheltuielile de dezvoltare nu intră în calcul, deoarece regiunea va continua să facă investiții la fel ca județul în prezent, ba poate mai abitir, că doar ni se spune că vor umbla câinii cu covrigi în coadă după regionalizare.

Apoi din aceste cheltuieli de funcționare s-ar scădea 19,5%, cât reprezintă 8 regiuni rămase din 41 județe. Această sumă ar trebui apoi înmulțită cu 2 sau chiar cu 4, pentru că sunt mai mari cheltuielile de funcționare pentru o regiune de 4-5 județe decât pentru un singur județ.

De exemplu mașinile consiliului regional vor circula în interes de serviciu în 4-5 județe în loc de unul singur.

Nici cheltuielile cu personalul nu se vor reduce. A crede așa ceva ar însemna nu că habar nu ai despre administrație, ci că nu ai gândire logică. De exemplu un funcționar de la CJ Argeș, după transformarea în Consiliu Regional, în loc să facă referate de necesitate pentru efectuarea investițiilor într-un singur județ, ar trebui să facă referatele pentru investiții din toate cele 7 județe ale regiunii Muntenia și anume AG, DB, PH, TR, GR, CL, IL, ceea ce este imposibil, așa că funcționarii vor rămâne cu toții pe loc, indiferent cum se va face organigrama după regionalizare.

S-ar putea ca la final să vedem că ce luăm pe mere dăm pe pere și că nu se vor economisi bani de la cheltuielile de funcționare ale Consiliilor Județene și totul va fi fost în zadar.

Să se descentralizeze guvernul mai întâi

Instituțiile centrale nu au decât să-și comaseze deconcentratele dacă guvernul dorește așa ceva, dar să lase județele tradiționale românești să existe. Deja de mai mulți ani ANAF Constanța este la Galați, Antifrauda de la Argeș este la Alexandria, Teleorman și așa mai departe. Începând din 2019 SRI a renunțat la organizarea pe direcții județene, trecând la formatul regional.

Birocrația este „europeană”, nu județeană

Aparatul administrativ este umflat nu din cauza județelor românești ci din cauza UE, care ne-a impus înființarea de agenții, autorități și oficii, multe inutile, multe cu competențe care se suprapun, proces care s-a petrecut mai mult în perioada de după aderare, pe vremea guvernării Tăriceanu. Aici ar trebui făcute reforme, adică reduceri, în locul desființării județelor strămoșești.

Minciuna fondurilor europene

Un alt argument ar fi atragerea sau absorbția de fonduri europene, de care nu ar fi apte județele, în schimb regiunile ar putea obține finanțările respective.

Este un mit că ar crește gradul de absorbție al finanțărilor din fonduri europene prin înlocuirea județelor cu regiuni. Acest lucru se face deja.

Prin OUG Guvernul a atribuit Agențiilor de Dezvoltare Regională din cele 8 regiuni de dezvoltare competențele de autorități de management pentru finanțările din Programe Operaționale Regionale (POR) ale Uniunii Europene.

Gradul scăzut de absorbție, de sub 10% pe exercițiul financiar 2021 – 2027 se datorează altor cauze decât că nu avem regiuni în locul județelor. De exemplu ghidurile sunt prost scrise samd.

Este o idee nefastă să bulversăm țara și administrația, să distrugem identități locale și să știrbim suveranitatea națională prin spargerea României în regiuni doar cu riscul de a provoca pierderi irepetabile, nicidecum pentru a câștiga ceva. Și totul pe vorbe, pe baza unor mituri, fără niciun studiu.

Apropo, legea impune să faci studiu de fezabilitate și pentru construcția unui podeț peste un șanț și noi spargem România fără niciun studiu și fără nicio reală dezbatere?

Bine, acum sper că nu am dat idei „reformatorilor”, să facă un studiu cum știu ei, cu metoda antiștiințifică, mai întâi să pună concluzia la coada studiului și apoi să sugă din deget argumente care ar susține concluzia.

A consemnat pentru dumneavoastră George Scarlat.

Oare cine sunt „pro-occidentalii”? 90% dintre români susțin apartenența la NATO și UE a României, așa că majoritatea românilor sunt pro-occidentali. Mă refer în acest text la cei care își asumă în plan identitar această orientare și care mai sunt și militanți, indiferent de temă, de la susținerea suprapopulării cu urși, la vaccinarea obligatorie sau la alegerea lui Nicușor Dan.

Acești „pro-occidentali” au devenit o adevărată „clasă pentru sine”, cum teoretiza Karl Marx. Ei se definesc inclusiv prin presupusa superioritate morală, culturală, socială, față de majoritatea românilor, adică „pleava”, cum îi numesc cu dispreț.

Metropolele europene au încurajat în coloniile lor africane crearea unei pături subțiri de băștinași care să fie dezrădăcinați și care să își asume elemente din cultura și modul de viață al europenilor. În schimbul acestei renegări, dezrădăcinatii primeau unele avantaje de la caz la caz, în funcție de fiecare imperiu colonial, de exemplu primeau statutul de cetățeni ai metropolei sau putea lucra în administrația colonială.

Aceștia se numeau:

– Emancipados (emancipații) în Guineea spaniolă.

– Assimilados (asimilații) în coloniile portugheze Angola, Mozambic, Guineea Bissao s.a.

– Evolues (evoluații) în imperiul colonial francez din Africa de Vest și Centrală, precum și în coloniile belgiene Congo, Rwanda.

Assimilados de România de obicei se exprimă în „corporateză” sau „romgleză”, transformând jargonul unor profesii în limba de comunicare al grupului lor social. Limba română este demnă de dispreț pentru ei.

Odată cu aculturația, Assimilados de România au dobândit un dispreț suveran față de tot ceea ce este românesc. Ei consideră credința ortodoxă ca o sursă a înapoierii României și ca o colecție de superstiții bizare ale „pupătorilor de moaște”.

De fapt ei disprețuiesc creștinismul în general, nu doar credința ortodoxă și îi numesc pe creștini cu termenul „creștinopați”, de parcă ar fi vorba de o boală mintală.

Istoria românilor li se pare demnă de dispreț. Orice referire la antichitate și la originea românilor li se pare „dacopatie”, adică tot o boală mintală.

Assimilados sunt ostili oricăror elemente de identitate națională și consideră portul popular ca o manifestare a pășunismului, ceaușismului, legionarismului samd.

Convingerea acestei pături de Assimilados, emancipados și evolues de România este că românii sunt cumva defecți și că singura posibilitate este să fie conduși din străinătate. Desigur că d.p.d.v. sociologic este o stupiditate, pentru că nu există națiuni predispuse subdezvoltarii. Presupusa înapoiere istorică sau chiar genetică a poporului român este o prostie la fel de mare ca și ideea că Ortodoxia ar fi una dintre cauzele subdezvoltării. În altă postare v-am prezentat o cercetare a Pew Research Center privind clasamentul comunităților religioase din SUA, după nivelul veniturilor. Cred că ortodocșii erau pe locul 3 după japonezi și evrei, dacă țin bine minte.

După criteriul lipsei de loialitate față de țară, „pro-occidentalii” noștri care pot fi considerați „assimilados” ar putea fi 10%, maxim 15% din populație.

Să luăm sondajul INSCOP făcut la comanda patronatului Concordia. Sondajul este efectuat în aprilie 2025 și a cercetat atitudinea față de patriotismul economic.

– 80.7% dintre români cred că, pentru a-și proteja interesele economice, România ar trebui să negocieze condiții mai favorabile în cadrul Uniunii Europene, însă un nucleu dur, de 10% consideră că România ar trebui să nu facă nimic pentru a-și promova interesele economice în cadrul UE.

– 9,1% consideră că este suficient ca o companie să aibă sediul în România ca să fie considerată companie românească.

– 19% se opun ca statul să sprijine companii românești care vor să achiziționeze companii străine în România, în timp ce 77% consideră contrariul.

– 15% consideră că România are control deplin asupra deciziilor politice și 11% cred că România are control deplin asupra deciziilor economice. Cu alte cuvinte, acest nucleu dur consideră că România nu trebuie să aibă mai multă independență politică și economică.

– 18,1% consideră că alegerile prezidențiale din România sunt influențate puțin sau deloc de alte state.

– 8,4% dintre români sunt în favoarea unei recunoașteri complete a căsătoriilor între persoane de același sex conform altui sondaj INSCOP, din februarie 2025.

– 20% dinte români sunt de acord ca România să trimită trupe de menținere a păcii în Ucraina, în timp ce 78% se opun, conform sondajului IRSOP din martie 2025.

La alegerile prezidențiale „pro-occidentalii” aculturati, să zicem 15% – 20% au fost doar nucleul dur al „nicușoristilor”. În rest, Nicușor Dan a obținut voturi de la multe alte categorii sociale care nu împărtășesc asemenea idei, ci au votat pentru status quo, de exemplu funcționarii publici și pensionarii, sau pur și simplu l-au votat pe câștigător ca o reacție de respingere față de contracandidatul acestuia.

Problema este că regimul vrea să promoveze în România o agendă despre care știe foarte bine că are doar susținerea nucleului dur de „pro-occidentali”, de 10-15%, maxim 20%, în funcție de subiect. Aceasta însă este deja altă discuție.

A consemnat pentru dumneavoastră George Scarlat.

Grupul pentru România a luat act cu profund dezacord de adoptarea de către Senatul României, în data 26 mai 2025, a modificărilor și completărilor aduse Ordonanței de Urgență 31/2002 și, implicit, Legii nr. 217/2015, prin adăugarea de noi interdicții antidemocratice și antiromânești și, astfel, introducerea în Parlament a unui nou proiect legislativ de restricționare a libertății de exprimare și de manifestare a patriotismului românesc.

Este absolut evident că sub oblăduirea trădătorilor din actuala conducere politică a României, din serviciile secrete aservite colonialiștilor străini și a trădătorilor de la Curtea Constituțională, dreptul cetățenesc privind libertatea de exprimare prevăzut și garantat de art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin Legea nr. 79 din 6 iulie 1995,  publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995, dar și art. 30 din Constituția României, nu numai că sunt ignorate, dar sunt anihilate prin acte normative potrivnice prevederilor europene și constituționale prevalente.

Deși este stabilit că „Cenzura de orice fel este interzisă” (art. 30 alin. 2 din Constituția României) și „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere…” (art. 10 pct.1 din Convenție), în condițiile actualei legislații și a prigoanei declanșate de statul iudeo-globalist din România aceste deziderate rămân doar simple idealuri.

În baza recentelor modificări adoptate deja de Senatul României și transmise spre aprobare Camerei Deputaților ca și cameră decizională, la propunerea deputatului antiromân de etnie evreiască Silviu Wexler, erijat în adevărat conducător al României, orice discurs patriotic românesc, evidențierea unor momente fundamentale din istoria României, referirile la marii savanți și patrioți români din diverse perioade ale istoriei contemporane pot fi cu mare ușurință etichetate ca fiind „discursuri extremiste”, sau „discursuri de sorginte legionară”, declarate infracțiune și pedepsite cu până la 10 ani de închisoare!! Chiar și citatele din istorie sunt astăzi incriminate. Chiar și banalele întâlniri ale unor prieteni, într-un număr de cel puțin trei persoane, care pot aborda subiecte pe care actualul stat opresiv le consideră ca fiind subiecte interzise, pot fi interpretate ca fiind o „constituire de grup infracțional” în baza definițiilor ambigue, lacunare și, prin urmare, pot cădea astfel sub incidența legii penale, fiind aspru pedepsite cu închisoarea. Grupul pentru România este un grup de reflexie care a promovat mereu patriotismul românesc și spiritualitatea națională românească, a combătut trădătorii României, inclusiv trădătorii care se află la conducerea țării și, pentru considerentele expuse mai sus, este conștient că, printr-un abuz de interpretare, oricare dintre proiectele și reflecțiile sale transmise opiniei publice, poate fi asimilat „discursurilor extremiste” sau discursurilor de sorginte legionară”.

Grupul pentru România nu are nici cea mai mică îndoială că și în Camera Deputaților, camera decizională, majoritatea deputaților, aleși pe sprânceană ca să slujească antiromânismul, care au acceptat și arborat deja steagul Israelului în plen (!), vor vota și acest act normativ, fără nicio problemă de conștiință.

Concomitent, Grupul pentru România a luat act și de existența unui alt nou proiect legislativ, inițiat în ziua următoare, 27 mai 2025, de un agent al sistemului, senator USR, care a propus un proiect de lege prin care să fie socotite infracțiuni și pedepsite cu până la 10 ani de închisoare transmiterea de mesaje neconvenabile sistemului, sau chiar și doar confirmarea unor mesaje prin postarea unor „like”-uri la adresa unor asemenea mesaje pe internet. Pedepsele reținute prin recentele propuneri adoptate sunt aproape mai mari decât pedepsele prevăzute de legislația penală pentru trădarea de țară, traficul de droguri, traficul de persoane sau pentru infracțiunile contra vieții.

În aceste condiții, reunit în ședință, Grupul pentru România consideră că dictatura iudeo-euro-atlantică din România a ajuns într-un stadiu atât de ridicat, încât nu mai face posibilă în aceste condiții continuarea activității grupului nostru. În același timp, s-a văzut că marea majoritate a poporului român a putut fi învinsă prin fraudă în alegerile din 18 mai 2025.

Grupul pentru România recomandă românilor să rămână cu credință în Dumnezeu, în așteptarea unui viitor moment istoric favorabil eliberării românilor din regimul iudeo-colonial în care sunt ținuți cu sprijinul trădătorilor dintre noi și a majorității minorităților naționale, ostile unei Românii libere și suverane.

Grupul pentru România

30 mai 2025