„Reforma” statului sau „reforma” administrației este mai mult o temă ideologică, fără legătură cu eficiența.
Unul dintre scopurile „reformei” este desființarea județelor și înlocuirea lor cu unități administrativ-teritoriale mai mari, numite regiuni.
Stalin și poporul rus regiuni ne-au adus
Argumente fără legătură cu eficiența administrativă sunt că organizarea pe județe ar fi depășită, fiind veche și că împărțirea pe regiuni ar fi o modernizare. Se omite însă că România a mai fost organizată pe regiuni, la ordinul ocupanților sovietici, în 1952, însă în 1968 s-a revenit la organizarea românească de județe.
Desființarea județelor și împărțirea pe regiuni este anticonstituțională
„Reformatorii” ignoră că măsura înlocuirii județelor cu regiuni ar fi anticonstituțională. Este adevărat că în România constituția este suspendată de facto, nu se mai ține cont de ea, dar e bine de reținut, totuși.
La articolul 120 se prevede că „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”.
Așadar, comasarea județelor în regiuni ar fi o centralizare de la județe la regiune, precum și o concentrare a serviciilor publice în același sens, deci contrar art 120 din constituție.
La art 122 se prevede că “Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Deci pentru a desființa consiliile județene și a se transfera serviciile de interes județean la regiuni ar trebui modificată constituția.
Nu se economisește nimic prin desființarea județelor
Argumentele „economisirii” ar fi reducerea cheltuielilor cu personalul și cu consumul acestuia pe lângă salarii și anume cheltuieli de întreținere a sediilor, pentru mașini, consumabile, telefoane etc.
Aparent sună bine, adică de ce să avem 41 de consilii județene când putem avea doar 8 consilii regionale?
Nimeni nu a realizat însă un studiu sau o simulare, pentru a se vedea dacă și cât s-ar economisi efectiv prin înlocuirea a 41 județe cu 8 regiuni.
Din bugetul administrației locale ar trebui luate doar cheltuielile cu funcționarea consiliilor județene. Cheltuielile de dezvoltare nu intră în calcul, deoarece regiunea va continua să facă investiții la fel ca județul în prezent, ba poate mai abitir, că doar ni se spune că vor umbla câinii cu covrigi în coadă după regionalizare.
Apoi din aceste cheltuieli de funcționare s-ar scădea 19,5%, cât reprezintă 8 regiuni rămase din 41 județe. Această sumă ar trebui apoi înmulțită cu 2 sau chiar cu 4, pentru că sunt mai mari cheltuielile de funcționare pentru o regiune de 4-5 județe decât pentru un singur județ.
De exemplu mașinile consiliului regional vor circula în interes de serviciu în 4-5 județe în loc de unul singur.
Nici cheltuielile cu personalul nu se vor reduce. A crede așa ceva ar însemna nu că habar nu ai despre administrație, ci că nu ai gândire logică. De exemplu un funcționar de la CJ Argeș, după transformarea în Consiliu Regional, în loc să facă referate de necesitate pentru efectuarea investițiilor într-un singur județ, ar trebui să facă referatele pentru investiții din toate cele 7 județe ale regiunii Muntenia și anume AG, DB, PH, TR, GR, CL, IL, ceea ce este imposibil, așa că funcționarii vor rămâne cu toții pe loc, indiferent cum se va face organigrama după regionalizare.
S-ar putea ca la final să vedem că ce luăm pe mere dăm pe pere și că nu se vor economisi bani de la cheltuielile de funcționare ale Consiliilor Județene și totul va fi fost în zadar.
Să se descentralizeze guvernul mai întâi
Instituțiile centrale nu au decât să-și comaseze deconcentratele dacă guvernul dorește așa ceva, dar să lase județele tradiționale românești să existe. Deja de mai mulți ani ANAF Constanța este la Galați, Antifrauda de la Argeș este la Alexandria, Teleorman și așa mai departe. Începând din 2019 SRI a renunțat la organizarea pe direcții județene, trecând la formatul regional.
Birocrația este „europeană”, nu județeană
Aparatul administrativ este umflat nu din cauza județelor românești ci din cauza UE, care ne-a impus înființarea de agenții, autorități și oficii, multe inutile, multe cu competențe care se suprapun, proces care s-a petrecut mai mult în perioada de după aderare, pe vremea guvernării Tăriceanu. Aici ar trebui făcute reforme, adică reduceri, în locul desființării județelor strămoșești.
Minciuna fondurilor europene
Un alt argument ar fi atragerea sau absorbția de fonduri europene, de care nu ar fi apte județele, în schimb regiunile ar putea obține finanțările respective.
Este un mit că ar crește gradul de absorbție al finanțărilor din fonduri europene prin înlocuirea județelor cu regiuni. Acest lucru se face deja.
Prin OUG Guvernul a atribuit Agențiilor de Dezvoltare Regională din cele 8 regiuni de dezvoltare competențele de autorități de management pentru finanțările din Programe Operaționale Regionale (POR) ale Uniunii Europene.
Gradul scăzut de absorbție, de sub 10% pe exercițiul financiar 2021 – 2027 se datorează altor cauze decât că nu avem regiuni în locul județelor. De exemplu ghidurile sunt prost scrise samd.
Este o idee nefastă să bulversăm țara și administrația, să distrugem identități locale și să știrbim suveranitatea națională prin spargerea României în regiuni doar cu riscul de a provoca pierderi irepetabile, nicidecum pentru a câștiga ceva. Și totul pe vorbe, pe baza unor mituri, fără niciun studiu.
Apropo, legea impune să faci studiu de fezabilitate și pentru construcția unui podeț peste un șanț și noi spargem România fără niciun studiu și fără nicio reală dezbatere?
Bine, acum sper că nu am dat idei „reformatorilor”, să facă un studiu cum știu ei, cu metoda antiștiințifică, mai întâi să pună concluzia la coada studiului și apoi să sugă din deget argumente care ar susține concluzia.
A consemnat pentru dumneavoastră George Scarlat.



