„O, ticăloșie, tu iute intri în gândurile oamenilor disperați!”
– Romeo și Julieta , actul 5, scena 1
Prin aceste cuvinte, William Shakespeare, bardul nemuritor, surprinde psihologia bărbaților care, crezând că se confruntă cu o situație din care nu există nicio speranță de rezolvare, întreprind acțiuni care îi vor duce inevitabil la moarte. (În șah această mutare poartă numele de zugzwang, în germană, însemnând „obligație de a muta”, o situație în care un jucător este dezavantajat din cauza obligației sale de a face o mișcare, de cele mai multe ori fatală – n.red.)
Deși a fost plasată în Mantua, Italia, în secolul al XIV-lea, tragedia lui Shakespeare ar fi putut fi ușor transportată în timp în Franța zilelor noastre, unde președintele francez Emmanuel Macron, în rolul unui Romeo al zilelor noastre, după ce a aflat de dispariția adevăratei sale iubiri, Ucraina, decide să se sinucidă încurajând trimiterea de trupe NATO în Ucraina pentru a înfrunta militar Rusia.
Săptămâna trecută, Macron a organizat o reuniune de criză pentru a discuta despre deteriorarea condițiilor de pe câmpul de luptă din Ucraina, în urma cuceririi de către Rusia a cetății Adviivka.
La reuniune au participat reprezentanți de rang înalt ai statelor membre NATO, inclusiv Statele Unite și Canada.
„Nu trebuie să excludem posibilitatea că ar putea exista o nevoie de securitate care să justifice atunci anumite elemente de desfășurare”, a declarat Macron într-o conferință de presă după reuniune. „Dar v-am spus foarte clar care rămâne poziția Franței, este o ambiguitate strategică.”
Ceilalți participanți la reuniune s-au grăbit imediat să anunțe că, din punctul lor de vedere, nu există nicio „ambiguitate strategică”: trimiterea de forțe NATO în Ucraina nu era în discuție.
Cancelarul german Olaf Scholz, care a participat la discuțiile de la Paris, a respins din start propunerea lui Macron. „Ceea ce s-a convenit între noi și între noi de la început este valabil și pentru viitor”, a declarat Scholz, „că nu vor exista soldați pe teritoriul ucrainean trimiși de statele europene sau NATO”.
Declarația lui Scholz a fost reluată de alți lideri NATO, lăsând Franța să suporte singură consecințele „ambiguității strategice” a lui Macron.
Chiar și în timp ce NATO se străduia să clarifice poziția lui Macron, Rusia a precizat clar care ar fi consecințele unei desfășurări pripite a forțelor NATO în Ucraina.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că, în cazul unei desfășurări NATO în Ucraina, „nu ar trebui să vorbim despre probabilitate, ci despre inevitabilitate [a unui război direct cu NATO]. Acesta este modul în care o evaluăm”.
Peskov a precizat că majoritatea țărilor NATO care participă la conferința de la Paris „mențin o evaluare destul de sobră a pericolelor potențiale ale unei astfel de acțiuni și a pericolului potențial de a fi implicate direct într-un conflict fierbinte, care să le implice pe câmpul de luptă”.
El a subliniat, de asemenea, poziția lui Macron privind „necesitatea de a provoca o înfrângere strategică a Rusiei”, un obiectiv împărtășit de Statele Unite și de secretarul general al NATO.
Putin răspunde
În discursul său anual în fața Parlamentului rus, rostit la câteva zile după conferința de presă a lui Macron, președintele rus Vladimir Putin a eliminat orice ambiguitate cu privire la consecințele unei eventuale intervenții NATO în Ucraina.
„Ne amintim de soarta celor care și-au trimis cândva contingentele pe teritoriul țării noastre”, a spus Putin, referindu-se la invaziile din trecut ale Rusiei de către Hitler și Napoleon. „Dar, de acum înainte, consecințele pentru orice intervenționist vor fi mult mai tragice.”
Și, pentru a accentua ideea, Putin a continuat să descrie cele mai recente progrese ale Rusiei în domeniul armelor nucleare strategice: o nouă rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, Burevestnik, care se află în stadiul final de dezvoltare, și desfășurarea rachetelor balistice intercontinentale grele Sarmat și a focoaselor hipersonice Avangard, imune la sistemele de apărare antirachetă occidentale.
Putin a precizat că două dintre aceste noi arme rusești – Zircon și Kinzhal – au fost folosite în luptă în conflictul ucrainean.
Liderii NATO „trebuie să înțeleagă că și noi avem arme capabile să lovească ținte de pe teritoriul lor”, a spus Putin. „Tot ceea ce inventează ei acum, speriind lumea cu amenințarea unui conflict care implică arme nucleare, ar putea însemna sfârșitul civilizației, nu-și dau seama de asta?”.
Cea mai clară dovadă că liderii NATO nu realizează consecințele acțiunilor lor vine sub forma transcrierii unei conversații, publicată de redactorul-șef al RT, Margarita Simonyan, pe pagina sa de pe rețeaua de socializare VK, în care patru ofițeri superiori ai armatei germane discută despre modul în care intenționează să pună în aplicare instrucțiunile primite de la ministrul german al apărării, Boris Pistorius, cu privire la livrarea rachetei de croazieră Taurus către Ucraina.
Putin îi înmânează un premiu lui Simonyan de la RT în mai 2019. (Kremlin.ru, Wikimedia Commons, CC BY 4.0)
După cum arată transcrierea, asigurările cancelarului german Scholz că Germania nu se va implica direct în conflictul ucrainean au fost puțin mai mult decât o minciună.
Pe lângă faptul că au discutat despre logistica transferului acestor arme, ofițerii germani au discutat despre posibila lor utilizare, în special despre modul în care acestea ar putea fi folosite pentru a ataca podul din Crimeea care leagă peninsula Crimeea de sudul Rusiei.
„Podul [din Crimeea] spre est este dificil de lovit, deoarece este o țintă destul de îngustă, dar Taurus poate face acest lucru și poate lovi și depozitele de muniții”, a remarcat unul dintre ofițerii germani, ceea ce a determinat un răspuns din partea celuilalt, care a spus că „există o opinie conform căreia Taurus va reuși (să lovească podul din Crimeea) dacă se va folosi avionul de vânătoare francez Dassault Rafale”.
Podul Crimeei sau podul din strâmtoarea Kerch, care leagă peninsula Taman din regiunea Krasnodar din Rusia de peninsula Kerch din Crimeea. (Rosavtodor.ru, Wikimedia Commons, CC BY 4.0)
Scholz a fost reticent să se alăture Marii Britanii și Franței, care au transferat Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune Storm Shadow și, respectiv, Scalp.
„Ceea ce fac britanicii și francezii în ceea ce privește controlul țintelor și controlul concomitent al țintelor nu poate fi făcut în Germania”, a declarat Scholz după întâlnirea de la Paris, referindu-se la rolul indirect jucat de Marea Britanie și Franța în a permite piloților ucraineni să lanseze rachete Storm Shadow și Scalp de pe un avion SU-24 modificat.
„Oricine a avut de-a face cu acest sistem știe acest lucru”, a precizat Scholz, deoarece implică un rol direct al personalului militar german în țintirea și operarea rachetei Taurus.
„Soldații germani nu trebuie să fie în niciun moment și în niciun loc legați de țintele lovite de acest sistem (Taurus)”, a mai spus Scholz, adăugând „nici în Germania”.
Scholz pare să înțeleagă consecințele potențiale ale implicării Germaniei în țintirea și operarea oricărei rachete Taurus folosite de Ucraina împotriva Rusiei.
„Această clarificare este necesară”, a spus Scholz. „Sunt surprins că acest lucru nu îi mișcă pe unii oameni, că nici măcar nu se întreabă dacă, să spunem așa, participarea la război ar putea rezulta din ceea ce facem.”
Există în mod clar o deconectare între cancelarul german și ministrul său al apărării.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și Pistorius în iunie 2023. (NATO, Flickr, CC BY-NC-ND 2.0)
În cazul în care ofițerii germani și ministrul lor nu s-au „trezit” la potențialele consecințe ale acțiunilor lor, la o zi după discursul lui Putin în Parlamentul rus, armata rusă a efectuat ceea ce a numit „o lansare de antrenament de luptă a unui mobil solid”, este vorba despre o rachetă balistică intercontinentală PGRK Yars echipată cu mai multe focoase.
Racheta Yars, lansată de la centrul de testare de la Plesetsk, la sud de Sankt Petersburg, poate transporta între trei și șase focoase nucleare care pot fi țintite independent.
Potrivit Ministerului rus al Apărării, „focoasele de antrenament au ajuns în zona desemnată a terenului de antrenament Kura din peninsula Kamchatka”, după ce au parcurs o distanță de aproape 6.700 de km.
Când eram inspector de armament în 1988-1990, lucrând la uzina de producție de rachete din Votkinsk, am inspectat racheta balistică intercontinentală SS-25 „Topol”, predecesoarea rachetei „Yars”, testată recent de Rusia.
Când primele trei rachete inspectate au părăsit fabrica, inspectorii americani au decis să le numească după orașe americane care, aparent, ar putea fi țintele lor: Pittsburgh, Des Moines și Chicago. Puterile de la Washington DC au descurajat rapid această practică, având în vedere sensibilitatea crescândă a problemei războiului termonuclear.
Trebuie să ne întrebăm dacă soldații ruși responsabili de lansarea rachetei Yars au avut timp să numească focoasele lor și, dacă au făcut-o, ce orașe ar fi fost alese pentru a le denumi.
Nu există nicio îndoială că, dacă soldații ruși ar fi cerut sfatul fostului președinte Dmitri Medvedev după ce au primit știrea despre conversația interceptată, probabil că focoasele ar fi fost denumite după orașe germane: München, Berlin, Frankfurt, Hamburg, Nürnberg, Düsseldorf.
„Dușmanii noștri eterni, germanii, au devenit din nou dușmanii noștri jurați”, a răbufnit Medvedev într-un mesaj pe canalul său Telegram.
Germanii ar face bine să se gândească bine la acțiunile lor, care ar putea să precipite un conflict care, după cum a remarcat Putin, „ar putea însemna sfârșitul civilizației – nu-și dau seama de asta?”
Nu-i așa?
„O, ticăloșie, tu iute intri în gândurile oamenilor disperați!”
Scott Ritter este un fost ofițer de informații al Corpului de Infanterie Marină al SUA, care a servit în fosta Uniune Sovietică pentru a pune în aplicare tratatele de control al armelor, în Golful Persic în timpul Operațiunii Furtuna în Deșert și în Irak pentru a supraveghea dezarmarea armelor de distrugere în masă. Cea mai recentă carte a sa este Dezarmarea în Epoca Perestroikăi, publicată de Clarity Press.
Traducere și adaptare după brunobertez.com
