▶️ Mi-a atras în mod deosebit atenția sondajul din cadrul „Barometrului” de opinie publică realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) din Chișinău și publicat joi, 25 septembrie 2025, cu trei zile înainte de alegerile parlamentare de duminică.

„Barometrul” este un proiect finanțat de Uniunea Europeană și IPP este un institut apropiat de actuala putere din Republica Moldova. Deci din punct de vedere politic și al intențiilor sondajul este deasupra suspiciunior de dezinformare sau element de război hibrid din partea unui „actor statal străin”. Adică din partea Rusiei, mai pe scurt.

❗️Sondajul arată o anomalie, un fenomen sociologic rar întâlnit și anume dimensiunea incredibilă a „spiralei tăcerii”. Sociologii numesc Spirala tăcerii teama oamenilor de a-și declara opțiunile.
În sondajul IPP, din totalul de 100% răspunsuri la întrebarea „Cu ce partid ați vota dacă mâine ar fi alegeri?” un procent incredibil de 42,3% au preferat să nu răspundă cu cine ar vota. Au răspuns „nu știu” – 27,8%, „nu răspund” – 8,1% și „nu aș vota” – 5,4%! (Vezi graficul din foto).

În realitate Spirala tăcerii este mult mai mare. IPP a măsurat-o doar în cazul minorității celor care au acceptat să participe la sondaj, însă probabil că majoritatea celor abordați de operatori au refuzat să participe.

❗️Este trist și îngrijorător că s-a ajuns aici după atâtea eforturi de democratizare a Republicii Moldova.

Nu indic vinovați pentru această situație, pentru că nu vreau să influențez alegerile de mâine și totodată nici nu a măsurat nimeni care sunt temerile celor care nu răspund. Poate unii se tem de represaliile actualei puteri, alții poate se tem de represaliile actualei opoziții, în caz că va ajunge la putere.

Cert este că într-un asemenea climat cu greu putem vorbi de alegeri corecte și de democrație, care este mai mult formală în asemenea condiții.

❗️A deduce din sondaje de opinie rezultatul alegerilor de mâine ar fi hazardat, chiar dacă am presupune că sondajele sunt făcute cu bună credință. Rezultatul ar fi alterat și de ponderea foarte mare a alegătorilor din diaspora, a dimensiunii Soiralei tăcerii, dar și a greutății de dimensionare a eșantionului. Pe ce date demografice se bazează institutele, când numai anul trecut 24.000 tineri sau 1% din populație au părăsit Reoublica Moldova?

❗️O problemă în relația bilaterală dintre România și Republica Moldova este „oboseala” față de Republica Moldova a multor români, reflectată și în scăderea susținătorilor din România ai Unirii.

O cauză este războiul de agresiune purtat de Rusia împotriva Ucrainei, care i-a făcut pe unii români reticenți față de implicarea României spre Est, peste rîul Prut.

❗️Altă cauză este conduita eronată a conducătorilor României. În primul rând este inacceptabilă lipsa de transparență a ajutoarelor și subvențiilor acordate de România Republicii Moldova, fapt care duce la suspiciuni, mituri și exagerări în această privință. Când Traian Băsescu sau Victor Ponta anunțau exact dimensiunea ajutoarelor nu critica nimeni acordarea lor.

❗️Este eronată și punerea „la pachet” a Republicii Moldova cu Ucraina. Ca să nu credeți că aș fi „inamic al Ucrainei” după cum m-a calomniat cineva, amintesc că însăși Ucraina a obiectat în 2022 când Reoublica Moldova a fost invitată împreună cu Ucraina să adere la UE. Oficialii ucraineni au declarat atunci că Reoublica Moldova profită de sacrificiul Ucrainei și este „vagonul atașat la trenul ucrainean”.

Revenind, obsesia sterilă a formatelor manifestată de diplomația românească, în acest caz „trilaterala” România-Republica Moldova-Ucraina, a dus la ostilitatea multor români față de „ajutoarele pentru Republica Moldova și Ucraina”, mai ales ca și în privința ajutorului acordat Ucrainei se manifestă lipsă de transparență.

❗️Cel mai grav fenomen este ura nemaiîntâlnită în rândul multor români față de Republica Moldova, de moldoveni. Așa ceva nu s-a mai pomenit niciodată în România!

Cauza este decizia funestă a conducerilor de la București și Chișinău de a politiza relația bilaterală. Așa ceva nu se face. Este o crimă împotriva interesului național.

Din fericire asemenea răni sunt superficiale și se vor cicatriza mai devreme sau mai târziu, în funcție și de context.

❗️Un fenomen sinistru este stigmatizarea recentă a unioniștilor, denunțați de anumite rețele de influență ca fiind „proruși”. Este o abominație, desigur. Este totodată și o lipsă de logică, având în vedere că vrând, nevrând, unionismul este cel mai periculos pentru interesele Rusiei în regiune. Simplificând, prezumtiva aderare a Reoublicii Moldova la Uniunea Europeană nu modifică identitatea națională a românilor/moldoveni și nici nu aduce NATO pe Nistru, pe când Unirea cu România le aduce pe amândouă; spre oroarea Rusiei.

Stigmatizarea unioniștilor a fost inițiată de moldoveniștii stataliști cu mască europeană, care spuneau cu jumătate de gură că unionismul ar perturba „parcursul european”. O prostie în fond, din moment ce România este în Uniunea Europeană.

Însă acum abominația este pe față: „unionist = putinist”, ceea ce nu poate fi acceptat. Este criminalizat astfel poporul român, din moment ce înainte de evenimentele nefaste din 2022-2025 în mod constant 65% dintre români erau de acord cu Unirea și ar fi fost și mai mulți dacă chestiunea ar fi fost cu adevărat pe agenda clasei conducătoare.

Sunt criminalizați și frații din Basarabia, din moment ce acolo procentul unioniștilor este de 35%. Ca să punem cifra în context, în Republica Moldova sunt 20% alogeni și 10% moldoveni rusificați. Ca atare, 35% unioniști înseamnă cam jumătate dintre etnicii români/moldoveni și țineți cont că nici peste Prut chestiunea Unirii nu este pe agendă, pentru ca altfel ar crește substanțial procentul unioniștilor.

❗️Indiferent de ce va fi de duminică încolo, după alegeri, România ar trebui să își urmărească în legătură cu Republica Moldova propriul interes, ceea ce nu prea a făcut până acum.

👇 Celor cărora le este indiferentă identitatea națională sau care văd relația bilaterală ca lipsită de orice încărcătură emoțională, le amintesc că în relațiile bilaterale prioritate au relațiile cu vecini și apoi vine restul lumii.

👇 Republica Moldova este un important partener comercial al României, cu schimburi de 3,7 miliarde dolari în 2024, România înregistrând excedent.

Spre comparație, comerțul bilateral al României cu SUA a fost de 7,2 miliarde dolari și cu Marea Britanie de 4,2 miliarde euro.

👇 În Republica Moldova trăiesc. compact peste două milioane de români ca și noi. Nu avem cum să-i părăsim în zona gri, a nimănui, a turbulentelor geopolitice sau și mai rău, dincolo de vreo nouă cortină de fier, în brațele ursului rus. Sângele apă nu se face!

Foto: tineri români basarabeni ortodocși din eparhiile Mitropoliei Basarabiei subordonată Patriarhiei Române la Orhei, în ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ștefan Cel Mare.

Graficul din sondajul IPP unde constatați „Spirala tăcerii”.

A consemnat pentru dumneavoastră George Scarlat.

calin georgescu

În lumina adevărului minciuna se arde singură. Eu vă spun că toată situația de azi va fi dezbătută în manuale la capitolul „Manipularea Justiției” și asta cu siguranță se va întâmpla. Eu nu comentez acest rechizitoriu, pentru că înseamnă că l-aș valida moral. Mă rezum să spun că acest rechizitoriu este o rușine juridică, o insultă la adresa Justiției și este o execuție publică aidoma anilor 48-50 a dictaturii cominternist-troțkiste în care adversarii politici erau trimiși în judecată pentru uneltire împotriva regimului.

Același regim care ne-a terorizat nu doar 40 de ani, ci 80 de ani până în ziua de azi, și spun asta pentru că sistemul oligarhic globalist-sorișist este continuatorul dictatiurii și ai grupării cominterne-troskiste.

Am spus cuvântul teroare, teroare reprezintă ceea ce se vrea împotriva mea. Eu prefer să fiu prigonit pentru credință și nu o să mă lepăd niciodată de Hristos, pentru că știu că prin Iisus Hristos vom fi mereu biruitori. Și mai știu că Dumnezeu este totul, este familie, este țară, este demnitate și nimic din toate acestea nu poate fi negociat.

Sigur, cine dorește să citească rechizitoriul probabil că va crede în Scufița Roșie, nu găsesc o altă comparație. Nu o spun doar eu asta, o spun în toată media specialiști de prestigiu. Eu ce pot să vă spun, cred că nu există nicio clipă din viața mea pe care acest regim dictatorial să nu îl fi exploatat.

M-ați întrebat pentru ce sunt acuzat, vă răspund: Sunt acuzat pentru că exist și pentru că împreună cu poporul român, adică unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu, am ânvins sistemul și am câștigat alegerile prezidențiale de anul trecut. Categoric că ce a făcut sistemul este altă treabă. Treaba mea este să vă spun că are ură, are invidie, are viclenie, dar nu are putere, putere o are Dumnezeu.

Acest fapt a fost înnobilat de lecția de creștinism dată de națiunea americană la funeraliile lui Charlie Kirk, care este un martir nu doar al lumii. El nu a vrut să îngenuncheze în fața urii și este erou pentru că a iubit continuu. Iar națiunea americană prin președintele Trump și vicepreședintele Vance au avut discursuri apostolice cu privire la viziunea americană pentru lume, o viziune creștină bazată pe iubire hristică și peste toate, ceea ce am fost extrem de impresionat personal, a fost iertarea. Adică s-au adresat asiasinilor politici ai lui Charlie Kirk cu: Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!

De aceea, națiunea americană este o națiune măreață, curajoasă și demnă să fie urmată, demnă de a fi luată ca exemplu. Personal, mi-aș fi dorit ca poporul român să înțeleagă că această corabie numită România se scufundă și se scufundă nu doar datorită celor care trădează și au puterea, ci și datorită nepăsării multora. Dacă nu ai curaj înseamnă că nu ai credință multă.

Cred că a venit vremea să înțelegem greșelile noastre, să le regretăm profund cu mare onestitate și practic acest lucru să ne facă să înșelegem că „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!” este extrem de esențial pentru noi ca oameni și iartă-ne nouă păcatele noastre precum și noi iertăm păcatele dușmanului nostru, greșiților noștri, este mai mult decât important pentru că asta înseamnă că vrășmașii pot fi prietenii noștrii cei mai severi care ne apropie de Dumnezeu.

Sub acest aspect nu pot ca român creștin și patriot decât să îmbrățișez cuvintele lui Goga care spunea că o țară nu trăiește doar prin hotarele ei, ci prin iubirea celor ce o iubesc și prin inima lor.

De prea mult timp, establishment-ul politicii externe americane este obsedat de menținerea în viață a alianțelor vechi și obosite din Europa de Vest – chiar și atunci când acești aliați subminează interesele americane, se supun dictatelor Bruxelles-ului și îmbrățișează ideologii globaliste care slăbesc atât națiunile, cât și familiile. În același timp, Statele Unite ar putea să treacă cu vederea singura națiune europeană care ar putea deveni unul dintre cei mai puternici parteneri ai săi, cel mai loial prieten și cel mai important atu strategic în secolul XXI: România.

Nu vorbesc în calitate de lobbyist sau birocrat, ci în calitate de președinte ales al României, a cărui victorie a fost furată de aceleași rețele susținute de Soros care au încercat să anuleze alegerile din 2020 din America și care acum încearcă să șteargă suveranitatea de pe glob. Mesajul meu către America este simplu: cu România ca aliat de încredere, Statele Unite pot asigura o poziție dominantă în Europa – din punct de vedere economic, militar și cultural – fără a vărsa sânge sau a provoca războaie.

Constanța: portul natural al Americii la Marea Neagră

În centrul acestei oportunități se află Constanța, portul românesc de la Marea Neagră – cel mai adânc și cel mai strategic amplasat din regiune. Cine controlează Constanța controlează poarta de est a Europei. Pentru Statele Unite, acest port nu este doar un atu naval, ci și o arteră comercială vitală: nodul perfect pentru asigurarea rutelor comerciale, a fluxurilor energetice și a coridoarelor logistice care leagă Mediterana, Orientul Mijlociu și Europa Centrală.

Legat de Constanța este Canalul Dunăre-Marea Neagră, o arteră artificială care poate fi modernizată cu expertiza SUA într-o superautostradă comercială a secolului XXI. Imaginați-vă companiile americane jucând un rol decisiv în dirijarea fluxului de mărfuri din Asia – nu prin luptă directă cu China sau Rusia, ci prin controlul infrastructurii prin care aceste mărfuri ajung pe piețele europene. Aceasta este o pârghie fără război.

Nicio altă țară din UE nu oferă o astfel de oportunitate. Germania nu poate. Franța nu poate. Doar România.

Un stabilizator în Balcani

Balcanii sunt butoiul cu pulbere al Europei. De la Kosovo la Bosnia, instabilitatea persistă, așteptând să fie exploatată de puterile străine. România este singura națiune din această regiune care are atât credibilitatea, cât și puterea de a acționa ca un stabilizator.

Istoria noastră în lumea bizantină, tradițiile noastre ortodoxe și legăturile noastre culturale ne permit să conducem o „zonă de co-prosperitate” împreună cu vecinii noștri – una care asigură pacea și combate ideologiile radicale, mișcările extremiste și manipularea străină. America ar trebui să vadă România nu ca pe un stat client, ci ca pe un pilon al ordinii într-o vecinătate instabilă.

Energie, agricultură și economie reală

Spre deosebire de economiile goale care prosperă doar pe speculații financiare, România poate avea o economie reală cu un potențial neexploatat. Suntem printre cei mai vechi producători de petrol din lume, cu expertiză în extracție și rafinare care poate completa interesele energetice americane. Terenurile noastre fertile pot contribui la hrănirea Europei, reducând dependența de furnizori instabili și consolidând securitatea alimentară într-un moment în care aceasta este folosită ca armă de puterile globale.

Cu sprijinul SUA, România poate adopta un model de dezvoltare hamiltonian – acordând prioritate infrastructurii, agriculturii și industriei în detrimentul controalelor birocratice de la Bruxelles. Acest lucru se aliniază perfect cu doctrina „America First” a președintelui Trump: construirea de bogăție reală, locuri de muncă reale și prosperitate reală.

Un aliat cultural, nu un pion al globalismului

Spre deosebire de majoritatea țărilor din Europa de Vest, românii nu sunt pierduți în confuzia și relativismul postmodern. Suntem un popor tradiționalist, patriotic, ancorat în credință, familie și națiune. Poporul nostru nu dorește să fie condus de ONG-uri finanțate de Soros sau de birocrați nealeși de la Bruxelles. Dorim suveranitate, demnitate și parteneriat cu națiuni care împărtășesc aceleași valori.

Asta ne face aliați naturali ai administrației Trump. România va sta alături de Statele Unite împotriva cartelurilor globaliste, ideologiilor radicale și extremei stângi care caută să șteargă granițele și tradițiile. În timp ce alții se înclină în fața Bruxelles-ului și Berlinului, România este gata să stea alături de Washington.

O poveste de succes în politica externă care așteaptă să se întâmple

Decidenții politici de la Washington se întreabă adesea: unde poate America să facă o investiție strategică care să dea rezultate durabile? Răspunsul este România. Prin sprijinirea suveranității noastre, prin investiții în infrastructura noastră și prin ridicarea României la rangul de partener principal al SUA în Europa, America poate obține:

  • O poziție dominantă asupra fluxurilor comerciale eurasiatice prin Marea Neagră și Dunăre.
  • Un punct de sprijin sigur pe flancul estic al NATO, orientat atât către Rusia, cât și către Orientul Mijlociu.
  • Balcani prosperi și stabili, eliminând una dintre cele mai periculoase surse de instabilitate din lume.
  • Un aliat cultural și civilizațional, ancorat în aceleași valori care au construit America însăși.

Nu este vorba de caritate. Este realpolitik, în stilul America First.

Concluzie: România, aliatul pe care America îl merită

Statul profund va continua să susțină alianțe vechi și obosite, care aduc puține beneficii, dar costă mult. Însă președintele Trump și vicepreședintele Vance au dat dovadă de curaj să gândească diferit – să acorde prioritate suveranității, tradiției și prosperității în detrimentul birocrației și ideologiei.

În acest spirit, România oferă Statelor Unite ceva unic: un parteneriat al destinului. O națiune gata să colaboreze cu America, nu împotriva ei. Un popor gata să lupte pentru credință, familie și libertate. O poziție strategică pe care niciun alt aliat nu o poate egala.

Secolul XXI se conturează la răscruce de drumuri în Eurasia. Statele Unite nu își pot permite să lase această oportunitate să treacă. Cu România ca cel mai apropiat aliat în Europa, America nu va apăra doar interesele sale – își va multiplica puterea, în mod pașnic și decisiv, chiar la porțile Orientului.

A consemnat pentru dumneavoastră Călin Georgescu

Traducere și adaptare după thegatewaypundit.com.

Propaganda globalistă a atins apogeul absurdului. Oriunde întorci capul, dai peste o mână de influensări, jurnaliști ai sistemului și politicieni-marionetă care au jurat credință eternă Bruxelles-ului, imperiului Soros și oricărei adieri de vânt străin ce miroase a fonduri nerambursabile.

Tot ce-i românesc a ajuns „prăfuit”, „ceaușist” sau, și mai bine, „extremist”. Cumperi produse românești? Ești un idiot, clar. Un naționalist de grotă. Susții afacerile locale? Ești un dinozaur care n-a citit ”manualul progresului” scris la Davos. Îndrăznești să pui sub semnul întrebării dogmele UE și războiul cu rușii? Blasfemie! Pregătește-te să fii excomunicat din biserica multiculturalismului și aruncat în groapa cu lei a fascismului.

„Pecunia non olet”, sau „Banii nu au miros” spunea împăratul Vespasian. Apostoli ai globalismului precum C.T. Popescu, Andrei Caramitru sau Lucian Mîndruță, par a fi descoperit elixirul veșnicei supuneri: banul străin. Ei sunt gardienii narativului în care Ursula von der Leyen revarsă râuri de prosperitate în România, iar birocrații de la Bruxelles aduc lumină în casele românilor (evident, doar dacă îți permiți factura la curent). În schimb, politicienii locali din opoziție, cei ca Simion sau Georgescu, sunt diavolii perfizi care ne trag înapoi în Evul Mediu al patriotismului.

Ceea ce se vede cu ochiul liber este că propagandă globalistă, unsă cu alifiile multiculturalismului și cetățeniei universale, devine tot mai caraghioasă. „Fără frontiere, fără rădăcini, fără identitate!” sună ca un slogan de agenție de turism pentru nomazi cu conturi în Insulele Caiman. Multiculturalismul a fost ridicat la rang de religie, în timp ce tradițiile românești sunt aruncate la coș, ca niște cioburi dintr-o oală spartă.

Cetățeanul român trebuie să se simtă musai inferior. Un sălbatic analfabet, pierdut undeva în junglă, care n-a învățat încă să fie „universal”. Adică astăzi la București, mâine la Londra, poimâine la Tokyo, dar fără să se întrebe cine plătește biletul sau ce se întâmplă cu locurile de muncă de acasă.

Schizofrenia ideologică alimentează polarizarea societății românești. Pe de o parte avem pseudo-elita globalistă, care cântă osanale neomarxiștilor de la vârful UE și demonizează orice urmă de suveranism ca pe un păcat capital. Pe de altă parte, valul suveranist crește, hrănit de frustrarea simplilor cetățeni. Ei văd cum țara lor (re)devine o colonie cu Wi-Fi, unde multinaționalele dictează, iar politicienii locali sunt doar niște marionete. „Libertatea este sclavie”, scria Orwell în 1984, și parcă n-a existat vreodată o descriere mai potrivită pentru discursul globalist.

Argumentele lor devin tot mai necredibile, ba chiar bizare: să crezi că UE reprezintă soluția magică pentru sărăcia românească, în vreme ce fabricile se închid și tinerii pleacă la căpșuni în Spania, e ca și cum ai crede că bunăstarea fiecăruia dintre noi vine direct din pixul unui birocrat de la Bruxelles.

Cauza polarizării este simplă: ipocrizia. Când influensări și politicieni-marionetă ridică în slăvi virtuțile globalismului, dar trăiesc din fonduri obscure (aka „străine”), românii simt mirosul trădării. Justiția și securiștii joacă în aceeași piesă absurdă, protejând interesele ambasadelor sub pretextul „statului de drept”. În timp ce poporul e îndemnat să-și șteargă identitatea, liderii suveraniști câștigă teren nu pentru că ar fi perfecți, ci pentru că vorbesc pe limba celor sătui de atâtea minciuni. Românii încep să vadă dincolo de cortina propagandei.

În fond, ce vor acești ”nomazi” globaliști? O Românie fără suflet, o haltă pe harta corporațiilor, unde identitatea devine un moft, iar patriotismul un delict major. Valul suveranist crește nu din tendița unora către extremism, ci din dorința de a nu fi doar un chiriaș în propria țară.

Ni se tot spune că mulți români sunt prea proști ca să înțeleagă. Fals! În realitate, minciuna globalistă a devenit prea evidentă. Când ți se predă la tablă că „migrația înseamnă bogăție”, dar vezi spitale fără medici și școli închise; când ți se spune că „nu există națiuni”, dar toți birocrații de la Bruxelles trăiesc în cartiere sigure, cu grădinițe de stat și poliție locală – atunci, dragă propagandistule, minciuna îți cade pe cap ca un pian de la etajul 10.

Mișcarea suveranistă crește, dar nu din pricina populismului unor politicieni. Este reacția naturală a unui organism care respinge virusul. Când argumentele globaliștilor devin „dacă nu vrei migranți, ești rasist”, iar soluția lor rămâne „să dai banii tăi la alții ca să-ți rezolve problema”, atunci chiar și cel mai tolerant pensionar începe să-și amintească de Simion și de Georgescu. Nu pentru că cei doi ar fi extremiști, ci pentru că sunt singurii care spun ceea ce ce gândesc milioane de cetățeni: „România este a noastră, nu a voastră.”

Așadar, dragi apologeti ai colonizării blânde, continuați să vă bateți joc de tradiții, de țărani, de limba română, de biserică, de familie. Continuați să numiți „progres” ceea ce de fapt este un regres. Regresul spre o lume fără rădăcini, fără memorie, fără demnitate. Dar nu vă mirați când oamenii se răscoală. Căci, după cum spunea Cioran (pe care, evident, îl citiți doar ca să impresionați la cocktail-uri), „Un popor fără patrie e ca un copil fără mamă – nu moare, dar trăiește cu o rană deschisă”.

Iar rana României sângerează. Și vindecarea începe atunci când încetăm să-i mai ascultăm pe cei care ne-au vândut ca pe niște cărămizi și ne reamintim că suntem oameni. Cu istorie. Cu suflet. Cu patrie.

A consemnat pentru dumneavoastră Adrian Onciu via OPOZIȚIA.

Rechizitoriul de ieri este un discurs. Atât. Dosarul e o copie la indigo a dosarului din 2016 al președintelui Trump, cu aceleași acuze, dar s-au schimbat actorii. Așa cum a arătat adevărul în cazul lui Trump, așa se va arăta adevărul aici. Vinovăția creează minciuna, iar minciuna creează șantajul, care conduce această țară.

Pentru America greu încercată, vă amintesc anul 2000 – 11 septembrie: ideologia globalistă a înlocuit argumentul cu teroarea. Anul acesta, în 2025, pe 10 septembrie, oligarhia globalist-sorosistă a înlocuit argumentul cu glonțul.

Charlie Kirk este un erou nu doar al națiunii americane, ci al întregii lumi. Este un martir pentru că el a fost ucis printr-o execuție a ideologiei urii față de om, de adevăr, de libertatea de conștiință și de exprimare, și față de Dumnezeu. Este rezultanta acțiunii oligarhiei globalist-sorosiste care a dezlănțuit dezumanizarea lumii cu un sigur scop – controlul ei. Deocamdată, în România, oligarhia globalist-sorosiste recurge la justiție pe care o instrumentalizează asemenea unui glonț cu scopul înlăturării mele de a reda poporului român țara înapoi. Să fie România românilor.

De ce se dorește înlăturarea mea?

1. Pentru că doresc fericirea, prosperitatea și demnitatea poporului meu. Iar ei știu că vreau și că pot face asta.

2. Pentru că eu vreau ca România să devină ceea ce merită: placa turnantă a Europei, centrul deciziilor, nu periferia slugilor. Și ei știu că vreau și că pot face asta.

3. Eu doresc scoaterea României din această mizerie economică în care a fost adusă de această oligarhiei globalist-sorosiste, împreună cu slugile lor de la București. Noi suntem stăpâni pe pământul nostru, pe destinul nostru.

4. Eu vreau reforma morală a națiunii române și vreau ca cele două Românii, cea din interiorul graniței și cea din interiorul ei, să devină una. Azi, românii sunt pribegi în țara lor și trebuie să devină stăpâni în țara lor. Viața nu e despre bani, ci despre respectul statului ce-l datorează fiecărui cetățean plătitor de taxe și impozite. Dar este și reprezentativitatea. Statul trebuie să reprezinte poporul, nu o clică de oligarhi și în niciun caz o clică de combinatori dâmboviței. Acesta este steagul democrației și libertății pe care l-am ridicat.

5. Poporul român s-a trezit și refuză să mai fie mințiți, furați și umiliți. Motivul este sprijinul pe care mi l-a acordat poporul român și cum m-au onorat cu încrederea și cu votul lor. Ei știu asta și mai știu că nu sunt dispus să negociez conștiința mea și adevărul. Să fie foarte clar!

Eu nu renunț la adevăr, nu voi renunța la adevăr, indiferent cu ce preț îl voi plăti – chiar și glonțul. Nu renunț la adevăr! Trăim niște momente foarte frumoase, foarte bune. Totul este spre binele nostru suprem, al celor care înțelegem că am trăit în minciună. Dacă înțelegeți acest lucru este foarte bine.

Adriana Stoicescu

Dumnezeu a creat șarpele.

Dumnezeu a creat omul.

Lipsit de inspirație, dar dornic de afirmare, Diavolul și-a spus că musai trebuie să fie și el creator, să nu rămână mai prejos.

Și a creat oamenii-șerpi.

Ce deliciu… Ce copleșitor… Ce miraculos sentiment, să creezi ființe după chipul și asemănarea ta…

Oamenii șerpi sunt senzaționali.

Te înconjoară cu atenție și te copleșesc cu grijă. Sunt atenți, sunt empatici, sunt mereu prezenți.

Generoși în gesturi calde și plini ochi de preocupare pentru binele tău, se insinuează și te îmbrățișează.

Sunt calzi și senini.

Și iubitori.

Apoi, îți dau sărutul lui Iuda.

Apoi te vând pe 30 de arginți, doar pentru că le place.

Trăim într-o lume a șerpilor cu care bei o cafea, liniștită și senină, crezând că ești cu un prieten.

Trăim într-o lume a șerpilor care, pentru a fi pe placul stăpânilor, își vând ultima brumă de demnitate.

Trăim în lumea lor, dar cu principiile noastre, iar asta ei nu o pot înțelege.

Ne pot hăitui, ne pot vâna, ne pot pune sub lupă și analiza, ca pe niște mici creaturi lipsite de apărare.

Pot spune minciuni despre noi.

Pot inventa povești.

Iar și iar.

Dar, conștiința curată nu o vor putea niciodată sugruma.

Sau încătușa.

Verticalitatea, onestitatea și adevărul nu le vor putea niciodată ucide.

Pot doar încerca.

P.S.: Acum înțelegeți de ce nu avem voie să tăcem?

Mulțumesc celor au fost alături de mine.

Mulțumesc pentru eleganță și profesionalism celor cu care m-am intersectat.

Rămân în profesie pentru a mă asigura că NICIODATĂ nu ne vom întoarce la anii de glorie ai hăiturii magistraților.

Mulțumesc avocaților.

Singurii care au luat atitudine, alături de ziariștii care mă cunosc.

Să auzim de bine!

A consemnat pentru dumneavoastră Adriana Stoicescu. 

Atacul permanent asupra științei din occident nu subminează doar cunoașterea, subminează și democrația. Într-o democrație sănătoasă, ideală, politicile publice sunt ghidate de dovezi, iar adevărul este fundamentul comun pentru luarea deciziilor colective cat si pentru stiintă. Atunci când expertiza științifică este respinsă sau ascunsă în favoarea ideologiei, mascat democratice, devine mai greu pentru cetățeni să delibereze, să rezolve problemele și să-i tragă la răspundere pe lideri. Diminuarea și marginalizarea științei sunt, așadar, părți centrale ale erodării democrației în sine.

Această eroziune nu este ipotetică sau doar aparentă. Politologii și organismele de supraveghere globală au avertizat că democrația este în declin. Proiectul Varieties of Democracy, cu sediul în Suedia, descrie SUA ca trecând printr-o perioadă de „autocratizare substanțială”.

Subminarea alegerilor corecte, polarizarea sporită și restricțiile privind libertatea de exprimare, dreptul la viață privată și respectarea garanțiilor procesuale sunt toate simptome ale declinului, care se vad si se simt si in Romania.

Deși poate părea că deteriorarea a început abia recent, normele democratice au scăzut treptat de o vreme, deși cu accelerări bruște în momente cheie. De exemplu, polarizarea a crescut constant încă din anii 1990, iar influența exagerată in SUA a persoanelor bogate asupra politicii datează de mulți ani și a fost legitimată în urmă cu 15 ani în decizia Curții Supreme în cazul Citizens United.

Într-adevăr, Freedom House, care a urmărit libertatea politică globală încă din anii 1970, a retrogradat constant SUA în ultimul deceniu.

Este posibil ca cetățenii să se trezească într-o zi și să se regăsească într-o națiune autoritară. O parte a motivului, credem noi, nu constă în politică, ci în neuroștiințe.
În general, oamenii sunt mai puțin predispuși să reacționeze, sau chiar să observe, schimbările treptate. Acest lucru se datorează în mare măsură obișnuinței, care este tendința creierului de a reacționa din ce în ce mai puțin la lucruri care sunt constante sau care se schimbă lent .

Vă mai amintiți de fabula cu broaștele puse la fiert în cazanul cu apă fierbinte, broaștele au sărit imediat din cazan. Dar când au fost puse în cazanul cu apă rece si incalzită treptat spre fierbere, broastele nu au mai reactionat si au fost fierte.

Acesta este motivul pentru care, la 20 de minute după ce intri într-o cameră plină de fum de țigară, nu mai poți percepe mirosul și de aceea nu mai observi zumzetul constant al unui aparat de aer condiționat sau zumzetul traficului urban. Creierul tău filtrează si elimină aceste zgomote de fundal. Chiar și un zgomot relativ puternic ar putea fi trecut cu vederea dacă este precedat de unul puțin mai mic, care, la randul lui este precedat de unul și mai mic.

Mai general, modul în care apreciezi și percepi evenimentele, obiectele și conceptele, inclusiv dezinformarea, încălcarea drepturilor civile și restricțiile privind intimitatea, chiar dacă le observi depinde de ce alte obiecte sau evenimente experimentezi în același timp și pe care le-ai experimentat în trecut.

Evaluarea și percepția depind de ceea ce este predominant, așa că, dacă diferite lucruri devin predominante, percepția ta se va schimba, la fel și opiniile tale despre ceea ce este bine și rău.

În politică, ceea ce este predominant contează și el. Atunci când normele democratice sunt încălcate în mod repetat, oamenii încep să se adapteze. Prima dată când un candidat este eliminat din cursa pemtru președintie fiind scos de pe listele electorale este o criză. A doua oară, cu un alt candidat este doar o controversă. A treia oară, cand alegerile sunt anulate deja poate fi doar un alt titlu de ziar.

Fiecare nouă încălcare a principiilor democratice – atacarea jurnaliștilor, penalizarea firmelor, respingerea științei, definanțarea universităților, politizarea sistemului judiciar, ignorarea hotărârilor judecătorești – pare mai puțin scandaloasă decât precedenta. Tocmai această scalare treptată a declinului democrației, pas cu pas, este cheia „succesului” transformării. O scădere treptată face mai dificil pentru oameni să observe ce se întâmplă în jurul lor, ceea ce înseamnă că sunt mult mai puțin predispuși să se opună.

Ca dovadă, să luăm în considerare o tendință remarcabilă. Românii acceptă mai bine sau mai mult minciunile astăzi decât erau dispusi acum doar câțiva ani.

În 2006, un sondaj realizat de Associated Press și Ipsos a constatat că mai puțin de jumătate dintre cetateni (44%) credeau că este în regulă să exagereze faptele pentru a face o poveste mai interesantă.

Însă, până în 2018, după ce au trăit ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „era post-adevăr”, acest număr a crescut la un uimitor număr de două treimi (66%).

Marele risc este să ajungem să acceptăm absența democrației așa cum acceptăm zgomotul de fundal: ca fiind neplăcut, poate, dar nu mai este urgent. După cum spunea H. G. Wells:

„O mie de lucruri care păreau nefirești și respingătoare mi-au devenit rapid naturale și obișnuite. Presupun că tot ce există își ia culoarea din nuanța medie a împrejurimilor noastre.”

Pe măsură ce încălcările libertății de exprimare, încălcările procedurilor legale, încălcările vieții private și intruziunile asupra drepturilor civile devin din ce în ce mai frecvente, este posibil ca acestea să fie filtrate, făcându-ne mai puțin atenți sau chiar neatenți la ceea ce se întâmplă. Și odată ce așteptările democratice sunt reduse, reconstruirea lor devine exponențial mai dificilă.

Când autoguvernarea este în pericol, cel mai bun remediu este dezobișnuirea – a vedea lucrurile nu în lumina deteriorării din ultimii ani, ci în lumina celor mai bune practici istorice, a idealurilor noastre cele mai mari și a aspirațiilor noastre cele mai înalte. Ne putem dezobișnui dacă păstrăm aceste practici, idealuri și aspirații ferm în vedere și dacă comparăm ceea ce se întâmplă astăzi nu cu ceea ce s-a întâmplat ieri sau alaltăieri, ci cu ceea ce sperăm că se va întâmpla mâine.

O reintoarcere la clasicii filozofiei antice grecesti ce aveau o experinta superbă privind Democratia, ne ar ajuta să pricepem că de fapt Democratia este doar un concept ideal ce ni se flutură pe la ochi si niciodată implementat in viata cu adevăratele valori morale pe care le pretinde.

Democratia este un concept prea predispus coruptiei si libertinajului scăpat din limitele moralei sănătoase.

Atlanta 03/08/2025

calin georgescu, elena lasconi

Circulă pe net o desecretizare a raportului DGIA 00778639, cel care, se spune că a stat la baza anulării alegerilor. A apărut de câteva zile și am așteptat să citesc vreun comunicat al respectivei instituții în care să se afirme că raportul nu e real. Nu, nu s-a dat niciun comunicat și, mai mult, s-a încercat acoperirea prin clasica tactică a punerii batistei pe țambal. Motiv suficient pentru a-l prezenta și a trage câteva concluzii. Nu înainte însă de a răsfoi cu ochii de acum documentele CSAT desecretizate de Plăvan (le găsiți aici, la sursă). E o chestiune care se cere cu urgență anchetată. Să o luăm cu începutul!

SRI, în raportul său, a descoperit 797 de conturi TikTok deschise în… 2016, adică înainte de existența TikTok! Bă, vă dați seama cât de tari au fost ăștia? Niște unii s-au pus să-și facă TikTok înainte să apară rețeaua, ca să-i prindă ăștia de la SRI sprijinindu-l pe Georgescu. În direcția asta, cred că SRI se va apuca inclusiv să provoace avorturi unor femei întrucât identifică ei că ălea sigur urmează să nască „dujmani dă țară” (sic!). Apoi, SRI „a găsit” un cont Telegram denumit @propagatorCG având… țineți-vă bine!, 5005 abonați. Vă dați seama ce cifre au băgat ăștia? 25 000 de conturi TikTok dintre care 797 de dinainte de a exista TikTok-ul și un cont Telegram cu 5000 de abonați. Partea de-a dreptul hazlie – care ne arată ce pafariști au putut scrie acel raport – vine abia acum:

Reprezentanții TikTok au mai precizat că @propagatorcg a fost creat în data de 15 iunie 2024 și avea, la 20.011.2024, 3755 de abonați care erau instruiți prinind distribuirea de clipuri și postări
Wow, e de-a dreptul halucinant! Deci reprezentanții TikTok i-au informat pe securiștii noștri despre data la care a fost înființat un canal… Telegram! Băi, sunteți nebuni? Voi nu v-ați prins că sunt două rețele diferite, cu proprietari diferiți??? Sau vreți să susțineți că ăia de la TikTok urmăreau așa-zisul canal al lui Georgescu? O asemenea prostie e impardonabilă! Dar nu e singura. Canalul Telegram incriminat de securiști a fost făcut în data de 6 decembrie 2024 (nu 15 iunie cum se scrie în raport) și pare a fi fost făcut… chiar de ei! Acest canal a mimat o campanie pro-Călin Georgescu, doar că disperarea maximă a securiștilor de a-l scoate pe mucușor președinte s-a văzut în data de… 15 mai 2025, când pe canal a apărut postarea atașată articolului în care se indica ieșirea la vot pro-Mukușor. Așadar, tovarășii de la SRI ar face bine să spună care sergent de pe la ei se află în spatele canalului incriminat și cum stau ei cu activitatea politică despre care spun că e absolut neutră.

Din primul raport înaintat de SRI este de reținut însă ultima parte, cea în care se vorbește despre „utilizarea unei rețele extinse de persoane publice cu notorietate ridicată la nivelul platformei TikTok (influenceri)”. E vorba despre punctul 1.3 al raportului pe care-l vom discuta puțin mai târziu.

SRI însă nu s-a mulțumit să dea un singur raport, revenind cu o notă, la fel de halucinantă (veți vedea imediat de ce). În notă se vorbește despre „Acțiuni ale unui actor cibernetic statal”, concretizat prin 85000 de atacuri cibernetice realizate din peste 33 de state. Aceste atacuri ar fi vizat… infrastructura critică a STS. OK, le-am putea da crezare, dar e o problemă, anume… Raportul STS, prezentat în același CSAT.

Din modul de întocmire, raportul STS pare făcut strict pentru a prezenta ceva, adică pentru a nu merge cu foile goale. E vorba de o poliloghie în care se înșiră atribuțiuni legale ale STS și modul în care a fost organizată infrastructura electorală. Practic, în întreg raportul nu se precizează absolut nimic. E de reținut însă concluzia care spune negru pe alb: „nu au fost identificate vulnerabilități sau disfuncționalități care să determine un impact în ceea ce privește furnizarea în condiții legale, optime și de securitate a serviciilor de comunicații și tehnologia informației asumate de STS”. Cu alte cuvinte, prin intermediul raportului, STS le dă cu flit ălora de la SRI care descoperiseră ei o multitudine de atacuri. Cel mai probabil, pe la SRI le-a bârâit galena în timp ce ascultau telefoanele și de-aici au dedus că-i atacă „actorul statal”.

Raportul SIE pare o compunere făcută de un elev de gimnaziu cam de nota 5 asupra amenințării Rusiei, pe baza unor spicuiri din presă. Ce spune raportul? Că Rusia are o istorie în ceea ce privește interferența în procesele electorale ale altor țări, dând ca exemplu… interferența din alegerile prezidențiale din SUA, despre care toată lumea știa că a fost un fake, iar acum este dovedit cu acte, cei implicați fiind cercetați penal! Ăia de la SIE însă nu aflaseră? Următorul punct e devastator întrucât SIE dezvăluie că… „în acest an (2024) în Occident au avut loc mai multe scrutine, inclusiv europarlamentare”. Wow, m-am crăcănat sub greutatea dezvăluirii! Apoi totul se zbate sub platitudini absolut jenante. Și asta pentru că, în mod normal, nota SIE trebuia să conțină o singură frază: „SIE nu are competențe în ceea ce privește activitățile desfășurate pe teritoriul României”. S-a preferat însă, din slugărnicie, să se facă o compunere jenantă.

Și-acum bomboana de pe colivă, anume nota Ministerului de Interne prezentată de Pledoiu. Citez din raport partea esențială:

Datele analizate au relevat aproximativ 130 de conturi TikTok prin intermediul cărora au fost diseminate video-uri (ce exprimare de melițieni!) cu un astfel de conținut, promovând hashtag-urile #echilibrtusiverticalitate #prezidentiale2024, #unliderpotrivitpentrumine.

Citatul este suficient întrucât întreg raportul descrie ceea ce „observă” SRI în punctul 1.3 al primei note înaintate CSAT, anume că în favoarea lui Călin Georgescu s-a desfășurat o campanie similară celei din Republica Moldova, „Frate pentru frate”. Iar campania din Republica Moldova, spuneau cei de la SRI și de la MAI, că ar fi fost finanțată de… Rusia. Și uite-așa se leagă treburile. Doar că, în data de 20.12.2024, site-ul snoop.ro dezvăluie că finanțatorul campaniei incriminate a fost PNL, subliniind următoarele:

Snoop a aflat că ANAF a descoperit în aceste zile că „acțiunea de campanie Echilibru și Verticalitate, de pe pe TikTok, a fost plătită din banii Partidului Național Liberal”, conform unei surse confidențiale, la curent cu rezultatul cercetării ANAF.

Informația a fost confirmată pentru Snoop din discuțiile și corespondența purtată chiar cu firma angajată de PNL, Kensington Communication, care a gândit campania.

Firma a plătit 130 de influenceri cooptați pe platforma FameUp, dar susține că „forma generată de Kensington Communication a suportat unele modificări, care nu aparțin echipei noastre și nici nu avem cunoștință să fi fost solicitate de către reprezentanți ai partidului”.

Kensington spune că „hashtag-ul ales de compania noastră a fost #echilibrusiseriozitate, acesta fiind schimbat în platforma FameUp, fără implicarea noastră, în #echilibrusiverticalitate”.
Numai că, în integralitatea ei, campania #EchilibrușiVerticalitate a fost creată pentru Călin Georgescu, se susține într-un document desecretizat al CSAT și într-un raport al Expert Forum.
Campania a adunat 2,4 milioane vizualizări, „unde influenceri îl descriu după un script copy-paste pe Călin Georgescu, fără a-l nominaliza, dar folosind caracterizările pe care și le face chiar el”, susține Expert Forum.

De asemenea, o analiză a Snoop, realizată chiar pe brief-ul trimis redacției de firma angajată de liberali arată că influencerii au respectat indicațiile prestabilite de către PNL.

Cu aceeași platformă a fost realizată campania de TikTok pentru cartea președintelui PNL de la acea oră, Nicolae Ciucă.

Iar de-aici vin consecințele penale. Ce înțelegem de acolo? Că PNL-ul, intern, a schimbat destinația campaniei făcând-o pro-Georgescu. Pledoiu se afla și atunci, ca și acum, la vârful PNL, deci era implicat în campania electorală, știind exact de această poveste întrucât era vorba despre strategia electorală a partidului. Și, cu toate că știa că e un fake, pus la cale de partidul său, a mers cu raportul întocmit de MAI în CSAT în care se susține că ar fi vorba de actori statali străini. Asta e gravă, tovarășul Pledoiu!

Dacă ăia de la SRI pot s-o dea la întors cum că nu s-au prins, Pledoiu e prins ca într-un clește și nu are cum să nege, iar din punct de vedere legal trebuie inculpat. El știa cu exactitate cine a făcut campania deoarece partidul său a plătit-o, el fiind implicat în campania electorală. Iar faptele sale sunt incriminate de articolul 321 din Codul Penal, în care se spune negru pe alb că:

Art. 321: Falsul intelectual

(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Cu alte cuvinte, legea nu lasă nicio portiță de scăpare pentru unealta peltică Pledoiu. Și, cu toate acestea, absolut niciunul dintre procurorii-Elodiu ai României nu s-au sesizat, cu toate că întregul circ ne-a costat jumătate de miliard de EUR și destabilizarea țării. Mai mult, nulitatea este încă în funcția de Ministru de Interne, în sfidarea oricărei legalități.

Și-acum, după ce am analizat ceea ce a fost desecretizat, să dăm cu ochii peste renumitul raport întocmit de DGIA. S-a spus și v-am spus-o inclusiv eu că documentul fundamental care ar fi stat la baza anulării alegerilor ar fi fost acest material. Repet, am tot căutat pe site-ul Ministerului Apărării să găsesc vreun comunicat de negare. Canci. Așadar, să-i dăm bice cu materialul găsit pe net:

1. Risc geopolitic major

Pozițiile publice ale lui Călin Georgescu privind încheierea rapidă a conflictului din Ucraina „contravin angajamentelor României în cadrul NATO”.

Retragerea sprijinului militar și logistic pentru Kiev „creează o breșă strategică în flancul estic al Alianței” și ar vulnerabiliza România în fața „expansionismului Federației Ruse”.

2. Subminarea parteneriatului strategic cu SUA și UE

O președinție Georgescu ar duce la „slăbirea ireversibilă a parteneriatului strategic cu Statele Unite”, prin blocarea contractelor militare, energetice și de reconstrucție.

Riscul ca România să fie „reclasificată ca stat nesigur pentru investiții occidentale”, ceea ce ar afecta direct economia națională.

3. Risc de destabilizare internă

„Polarizare socială și radicalizare” în cazul câștigării alegerilor de către Georgescu, cu referiri la manifestațiile de stradă pe care suveraniștii le-ar putea genera (n.n. în sprijinul măsurilor anti-sistem pe care le-ar lua Călin Georgescu).

„Izolarea internațională” va aduce sancțiuni sau blocaje europene, cu consecințe directe asupra populației, ceea ce ar putea genera „tensiuni interne greu de gestionat”.

Ce-ai făcut, frate? Ce-avem noi aici? Compunerea liberă a unor moș Teacă, aflați probabil în comă alcoolică de la atâta luptă cu sticlele de votcă. Oameni bun, vă dați seama de ce s-au anulat alegerile? Din cauză că niște bețivi notorii s-au strâns și și-au pus pe hârtie viziunile lor halucinogene. Brava armată română, care la fiecare conflict major s-a făcut de râs, care o obținut victorii zdrobitoare doar împotriva bietului popor român(vezi 1907) și, trebuie s-o recunoaștem, împotriva tuturor bateriilor de vin care i-au intrat în raza de acțiune, instituția aia care la Revoluție a tras ba în oamenii simpli, ba s-au împușcat, din prostie, ei între ei, ei bine, ăștia s-au găsit să anuleze alegerile cu o compunere de doi bani. Dacă raportul e real rezultă că ăștia nici măcar n-au avut bunul simț să sugereze vreo activitate de intelligence. Mă rog, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.

Vă întrebați de ce se amână la infinit desecretizarea materialelor? Pentru că sunt compuse în cvasi-totalitatea lor din astfel de alegații inepte. Autistul din vârful țării a promis că va desecretiza „pe la sfârșitul lunii”, după ce promisese că „imediat după alegeri”. Ce să-i ceri? Un nătâng bolnav, pus în fruntea țării de o gașcă disperată să-și acopere urmele. Posibil ca „scăparea” acestor spicuiri să se fi făcut pentru a se testa opinia publică.

Chestiunea însă devine, pe zi ce trece, mai acută: ăștia care au furat alegerile au făcut-o pentru că, în realitate, ei au furat o țară întreagă. Le-a fost frică, ăsta e adevărul. Și le e frică și-acum, de-aceea e disperarea atât de mare să nu se dărâme coverga, Însă sfârșitul vostru, tovarăși, e cât se poate de cert! Oricât ați mai conspira, veți ajunge să plătiți. O să vedeți că am dreptate!

De ce spun asta? Nu pentru că aș fi optimist, ci pentru că, din prostie, nu aveți habar ce-ați generat. Încercați să scăpați plătind cu disperare orice oricui, doar pentru a păstra secretul asupra micilor voastre mizerii. Știți ce bănuiesc eu? Că ajutorul către Ucraina nu poate fi suspendat din cauză că ăia vă au la mână și vă șantajează. La fel cum bănuiesc că, după ce se vor fi terminat alegerile din Moldova, indiferent de rezultat, veți opri ajutorul de acolo pentru a le arăta românilor că „tăiați și de la moldoveni”. Dar de la Ucraina nu. Pentru că s-ar putea ca ăia care vă țin în laț ca pe cățeluși să spună multe chestii urâte.

Însă treburile ăstea nu pot merge la infinit. Țara se prăbușește. Idiotul de Bolojan va reuși performanța să încheie anul de austeritate mai prost decât „anul de fericire” al Covrigarului. De ce? Pentru că e prost, un prost notoriu, care nu are nici cele mai elementare noțiuni de economie. Are doar o îndărătnicie care, în civilie, e stopată doar de pușcărie sau de amenințarea ei. E vorba de psihologia sa de borfaș.

Și curând veți constata că totul s-a dus de râpă și că „era mai bine s-o fi lăsat așa cum a ieșit”. Pe Georgescu l-ați fi putut izola, i-ați fi putut răsturna masa, așa cum i-ați făcut-o lui Constantinescu. Faza nasoală e că acum, împotriva voastră nu joacă vreun „actor statal”, ci realitatea. Realitatea care vă va face să constatați pe propria piele cât de proști ați fost. Credeți că veți mai scăpa cu „am fost un dobitoc”?

P.S.: Există un mesaj care s-a viralizat pe net, conform căruia raportul DGIA 00778639 care circulă pe net ar fi un fake, fiind înb realitate un extras din raportul. Ei b ine, chestia asta este complet falsă deoarece nu există nici măcar o firimitură din notele SRI desecretizate în acel raport al DGIA. Chestiune care îmi ridică semne de întrebare în ceea ce privește „contrarea” documentelor care au răsuflat.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

Senzorii pe care-i am plasați în social media din Serbia îmi indică o creștere exponențială a atacurilor împotriva conducerii de acolo. Scopul „dezvăluirilor”, textelor injurioase și a exploziei de șabloane propagandistice este unul singur: dărâmarea statului sârb. Nu vă lăsați cuprinși de fentele pe care le știm după ce am experimentat atâtea valuri de false revoluții! Scopul nu e Vučić, nu e corupția, nu e vreo problemă reală a statului sârb, ci este, pur și simplu, statul în ansamblul său de valori și idealuri.

Infiltrarea și otrăvirea unui stat țintă se face prin metode care sunt deja cunoscute. Se stabilește un nucleu dur (infecția inițială), format din intelectuali de marcă (sau fabricați și promovați ca fiind „de marcă”). Acest nucleu trasează liniile generale ale unei așa-numite reforme a statului care ar conduce la o bunăstare teribilă a cetățenilor săi. Ceea ce trebuie înțeles este că „trasarea liniilor generale” nu se face după gândirea independentă a acelui nucleu dur, ci este o transcriere a ideologiei livrate, transcrierea fiind menită strict a adapta mai ușor limbajul pentru oamenii din țara țintă. Cu alte cuvinte, așa-zișii intelectuali nu au voie să se lege de milestone-urile trasate sau de pașii intermediari din programul livrat, ci doar să personalizeze elementele, să le facă să sune ca fiind parte a națiunii respective.

Pasul doi este reprezentat de răspândirea infecției. Așa cum un virus atacă uniform țintele, la fel și „programul” este răspândit pentru a ataca uniform societatea-țintă. Pentru ca infecția să aibă succes se stabilesc într-un mod extrem de elaborat nișele pe care trebuie lucrat și, prin proceduri lente și sigure, se produce „otrăvirea cu lingurița”. De exemplu, dacă într-o zonă este șomaj masiv cauzat de falimentul unei întreprinderi, oamenii de bine raportând către nucleul dur vin cu soluția: „Dacă societatea ar fi fost liberă, niște investitori străini, potenți financiar, ar fi preluat fabrica falimentară transformând-o într-o perlă a economiei și dublând locurile de muncă”. Așadar, fabrica lor nu a picat din cauza contracției piețelor sau, pur și simplu, din cauza lipsei cererii pentru acel produs, ci deoarece un bau-bau din vârful statului nu vrea să le fie bine oamenilor. Când un om se va plânge că e mizerie în orașul său, i se va spune că „în orașele occidentale este ordine pentru că firme private au interesul să mențină o curățenie exemplară întrucât altfel își pierd contractul cu primăria”. Nici vorbă despre mafiile gunoaielor, despre prețurile obscene și despre restul problemelor generate de sisteme care, pur și simplu, sunt organizate pentru furt instituționalizat! În pasul de infecție, totul este prezentat cu „noi proștii, ceilalți deștepții, eficienții ș.a.m.d.”. Iar vina este a aceluiași bau-bau situat undeva în vârful statului și care este vinovat pentru absolut toate problemele. Inclusiv dacă nu-ți funcționează flotorul.

Pasul trei este momentul în care, de obicei, conducerile statelor țintă înțeleg că e ceva în neregulă. Semințele otrăvite ale pașilor anteriori încep să germineze și apar buruienile propagandiste. Aceste buruieni sunt îngrășate cu fonduri direcționate pe diverse proiecte. Spre exemplu se fac programe de educare a societății în direcția toleranței. Buruiana propagandistă înțelege exact despre ce e vorba și începe să meargă pe șabloanele descrise de proiect. Urlă în stânga și-n dreapta că societatea nu e tolerantă și se tăvălește de zici că acolo-și dă duhul. Însă buruiana știe că e plătită în funcție de amploarea tăvălelii. De aceea ajunge inclusiv să se confrunte cu autoritățile pentru a-și fabrica „disidența” și astfel să-și crească veniturile.

Efectul pasului trei este unul sistemic. Tinerii – segmentul cel mai fragil în fața unor astfel de atacuri – se radicalizează. Alături de ei apar și „bătrânii tineri”, adică cei care preferă să-și „uite vârsta dând în mintea copiilor” crezând că un asemenea downgrade îi va întineri de-a binelea. Segmentul „bătrânilor tineri” este unul esențial deoarece aceștia știu să vorbească generației lor și repetă la infinit șabloanele propagandei.

În acest moment încep să se formeze mișcări politice radicale, luptând pe față împotriva conducerii încetățenite. Și-aici conducerile sunt extrem de nepregătite deoarece „senzorii” lor le spun altceva, anume că întreaga nebunie e generată de o minoritate absolută. Și fix așa e. Când se organizează sesiuni de alegeri, noile formațiuni obțin scoruri mici deoarece întreaga lor „tracțiune” vine de la minoritatea radicalizată. Asta însă nu-i descurajează pe îndrăciți. Din contră, le dă aripi: spun că au fost votați de elitele țării, că ei sunt niște elite, că ceilalți sunt proști și, iată, prostia e vinovată pentru menținerea „regimului corupt”.

Viermele implantat în societate continuă să crească. Revoltații se consideră „cool”, au parte de propagandă în presa internațională, iar astfel reușesc să infecteze inclusiv membri ai structurilor politice tradiționale. În special în rândul tinerilor din acele structuri apar „idei novatoare”, de „reformă” și astfel structurile tradiționale încep să se îndoiască de propriul program politic. De obicei, în acest moment de confuzie se instrumentează „bomba”. Un accident în care au murit mai mulți oameni se transformă în elementul declanșator al luptei pe față. Respectivul accident nu a fost cauzat de prostia unui șofer care s-a urcat beat la volan, provocând un carnagiu sau de incompetența vreunui factor local, adică de cauza reală a accidentului, ci, spun ei, de ceva mai mult, „care nu se spune”, „care e ascuns publicului” ș.a.m.d. Acel accident banal este cauzat „de corupția statului”, de reprezentanții săi, care se țin cu mâinile de scaune prin intermediul corupției. Se rostogolesc la vale tot felul de teorii ale conspirației, se fac tot felul de scenarii terifiante, unele de-a dreptul ridicole. Totul e întreținut de social media, rostogolit pe nișele pe care se lucrează personalizat, astfel încât să prindă de la proști până la oamenii cei mai inteligenți.

Și, desigur, totul culminează cu ieșitul în stradă. Nucleul dur știe cum să se organizeze, cum să „ocupe spațiul”, cum să reacționeze și cum să conducă mulțimea. Nu-i vei vedea înghesuindu-se unii în alții, ci păstrând o distanță între ei de 1-1,5 metri pentru a acoperi spațiul și a da impresia că manifestația a ocupat bulevardele și străzile limitrofe locului inițial. Distribuirea agitatorilor din nucleu se face științific, astfel încât să se strige sloganele care le sosesc prin grupurile de coordonare de pe WhatsApp. Cel mai important element este provocarea forțelor de ordine, astfel încât să se obțină o victimă și astfel să se formeze combustibilul pentru viitoarele manifestații.

Mașinăria pusă în mișcare pentru aceste manifestații este una gigantică și bine finanțată. Într-adevăr, e un număr imens de radicalizați, însă toți acești radicalizați sunt manevrați de profesioniști, care știu exact ce fac și care controlează manifestațiile. De exemplu, la celebra manifestație din 10 august de la noi, elementele violente au fost masate în rândurile 3-6 ale manifestanților și de acolo atacau jandarmii pentru a-i transforma pe proștii din primele rânduri în victime. Sunt tehnici exersate și eficiente, aplicate perfect.

Scopul manifestațiilor este acela de a forța demisia conducerii, chiar dacă aceasta are sprijinul popular. Prin amploarea manifestațiilor se încearcă mistificarea realității, spunându-se că „acela e poporul”, iar cei care privesc din case devenind din ce în ce mai convinși că ei sunt în minoritate, cu toate că realitatea e diametral opusă.

Ultimul stadiu este cel de provocare a demisiei oficialilor, de stabilire a unei mari dezordini în urma căreia să se stabilească o conducere interimară, „emanată” dintre manifestanți și care pregătește alegeri mistificate. În mod evident, după stabilirea conducerii interimare, aceasta pune mâna pe „butoanele” statului, transformând societatea într-una eminamente ocupată. Cei care vin la putere sunt marionete ale stăpânilor care-au generat întreaga nebunie și răspund instantaneu cererilor sau comenzilor acestora. Și uite-așa te trezești că șef de serviciu secret ajunge un necunoscut, din serviciul respectiv, dar pe care nimeni nu-l considera a fi cineva, iar perplexitatea e și mai mare când acel nimeni are inclusiv o structură de conducere în interiorul serviciului, gata să preia posturile! La fel în ceea ce privește Justiția, „oamenii de bine”, intens pregătiți prin burse acordate cu cântec, ajung la vârful sistemului, promițând rezolvarea „marii corupții”. Care mare corupție chiar nu există. Aveți spectacolul macabru în care l-au dus pe Mubarak pe targă în instanță. Chestiuni menite a arăta „poporului” că justiția are ceva, în condițiile în care nu are absolut nimic.

Sper că ați înțeles exact cum funcționează fenomenul. Acum trebuie să înțelegem ce e cu Serbia. Țara se află de o lungă perioadă de timp în zona manifestațiilor. Este interesant de observat cum s-a ajuns acolo. Inițial, „proiectul Serbia” s-a desfășurat prin intermediul Fundației Soros și al Departamentului de Stat. Pentru cei care nu știu, Fundația Soros a fost o organizație care s-a sincronizat permanent cu Departamentul de Stat. Cea de-a doua venire a lui Trump la putere a tăiat multe din rădăcini, inclusiv prin închiderea robinetului USAID. În acel moment, întreg efortul care ține de interesele Uniunii Europene a fost preluat de Comisia Europeană, care și-a mărit bugetul astfel încât să suplinească tăierea operată de Trump. Și, cu toate că Soros este blocat în cercetări serioase ale întregii sale activități infracționale, UE a preluat rapid proiectele „în lucru”, Serbia fiind unul dintre ele.

Culmea e că UE, care nu mai are nimic de oferit nimănui, continuă proiectele de destabilizare a țărilor pe care vrea să le acapareze. Există o activitate intensă în Balcani, dar și în zona Caucazului. Serbia este o țintă pe care vrea să o destabilizeze deoarece țara are o relație bună cu Rusia și, în perspectiva capitulării Ucrainei, Serbia se poate transforma într-un centru de atracție. Motivul? Poziția sa excelentă, care o poate transforma într-un punct nodal al distribuției hidrocarburilor rusești. Pe termen lung, o Serbie protejată de Moscova și în parteneriat cu China s-ar putea transforma într-un punct de atracție capabil să construiască o piață unică în Balcani, ceea ce ar destructura puterea UE în zonă. Iată de ce interesul imediat al Uniunii Europene este distrugerea din temelii a Serbiei. Inclusiv proiectul de aderare a țării la UE este unul menit să se bușească, dar, în același timp, să poată menține presiunea asupra țării. Nu, UE nu vrea integrarea Serbiei, ci dărâmarea sa, menținerea țării într-o perpetuă zonă gri! E un element pe care populația țării, îndrăcită de-a dreptul, nu are cum să-l înțeleagă.

Singura soluție viabilă a factorilor politici din Serbia este aceea de a apela la cei care au know-how-ul destrămării mecanismelor infernale ale Occidentului și dezvrăjirii societății. Există? Da, e vorba de Rusia, cea care a dovedit atât în Belarus cât și-n Kazahstan că are antidotul. Vučić însă este într-o stare confuză și are anumite rezerve care s-ar putea să-l coste nu doar postul, ci și viața. Și, desigur, întreaga Serbie!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

calin georgescu

Prosperitatea și fericirea nu pot fi privilegii, ci dreptul fiecărui român.

Tăcerea Adevărului este mai grea decât țipătul minciunii. Oligarhia și sorosismul bancar au înțeles arta înrobirii fără lanțuri: au semănat sărăcie și minciună, pentru a culege supunere și control. Stăpânesc prin minciună, intrigă și dezbinare, punând frate contra frate și făcând din neputință și prostie virtuți.

Într-o țară care trăiește pe aur, a spune că nu sunt bani înseamnă a condamna oamenii la neputință.

Dar poporul român nu mai poate fi manipulat, dezbinat sau controlat.

Este 1 septembrie – Începutul Anului Bisericesc: doresc poporului român să fie împuternicit cu armonie și bună-înțelegere, pace, să primească înțelepciunea care să-l lumineze că viața adevărată înseamnă credință în Dumnezeu, Cel la care ne rugăm să coboare Harul Său peste poporul român, să îndepărteze spinii urii și să aducă iubirea atotziditoare.