Aflu stupefiat că ICCJ a eliberat 2843 de mandate de ascultare pe „securitate națională” doar din ziua primului tur al alegerilor anulate și până la trimiterea abuzivă în judecată a lui Georgescu. Poate că nu vi se pare mult, dar 2843 de mandate echivalează cu aproape 60 000 de persoane urmărite și asta doar în București! Este ceva absolut înfiorător care face ca fosta Securitate să pară doar o biată jucărie față de sistemul represiv pus la cale de puterea „pro-ioropiană” din România.

Știți ce înseamnă un mandat de acest tip? E ceva înfiorător întrucât securiștii primesc dreptul de a intra cu bocancii în viața ta. Au voie să te asculte pe toate canalele, să te fileze, să-ți pătrundă în casă unde să-ți instaleze dispozitive de ascultare/înregistrare și chiar să extragă obiecte de-acolo. Nu mai vorbesc de posibilitatea ca în lipsa ta să planteze probe, care, la o percheziție ulterioară, să „dovedească” ticăloșia ta, a „dujmanului poporului”.

Ceea ce se întâmplă în România e de neimaginat. Dacă doar în București, începând din decembrie anul trecut, s-au dat mandate de ascultare pentru 60 000 de oameni, e ceva absolut înfiorător. Trebuie să înțelegeți că aceste mandate le exclud pe cele care deja erau date, pentru același infam motiv, anume „securitatea națională”. E posibil ca numărul total al celor aflați sub urmărire să depășească 1 milion de persoane la nivel național! Mandatele sunt solicitate de securiști și trec prin „filtrul” Parchetului. Adică a instituției aceleia aberante care-l are la cârmă pe ferchezuitul de Florența, căruia i-ar sta mai bine la „Clubul cititorilor de SF sub influența substanțelor psihotrope”. Vă dați seama, după hălci întregi de ascultări, nulitatea aia a pus la punct o nuvelă de doi bani, fără cap și fără coadă, în care „rușii ie (sic!) în tot și-n toate”.

Stau și mă întreb CARE ESTE DIMENSIUNEA REALĂ A APARATULUI SECURISTIC REPRESIV DIN ROMÂNIA? Cât de mulți securiști există, totuși, în această țară? Dacă doar în București, într-un interval relativ scurt de timp, au intrat în furcile caudine ale sistemului 60 000 de oameni, câți naiba sunt la capătul celălalt al firului? Dacă pentru fiecare ascultat ai nevoie de 2-3 oameni, rezultă că, la minim, doar în București e vorba de peste 120 000 de angajați în serviciile Securității! Și uite-așa te întrebi înfiorat care-i procentul real de securiști din totalul angajaților statului? Ceaușescu se răsucește în mormânt întrucât Securitatea sa era, așa cum am mai spus-o, mic copil pe lângă ceea ce se întâmplă acum.

Vă imaginați, totuși, ce instrument represiv este pus în joc de puterea ilegitimă de-aici? Într-un fel e logic: pentru a ține în fruntea statului niște nulități nevotate de nimeni, pentru a aduce nebunul direct din „salonul de furioși” la Cotroceni, pentru a pune toate fufele în funcții cheie, astfel încât manipulatorii din spate să se poată fura în voie cam 25% din PIB anual, ei bine, pentru toate acestea ai nevoie de o poliție politică extinsă, care să urmărească și să penalizeze tot ce mișcă-n front. Ideea e că, spre disperarea lor, nulitățile care au pus la cale întregul sistem represiv, nu prea au ce să penalizeze întrucât, deh!, e o problemă: nu există în legislație „delictul de opinie”. Astfel, dacă în vremea comunismului te lua duba neagră pentru că „ai spus bancuri cu tovarășu’” (bancuri pe care tot ei le lansau pentru mai agăța câte-un fraier), acum, pur și simplu, nu mai pot face asta. Dar faultează pe lângă lege oameni nevinovați, răspândind teroarea umbrei lor insalubre.

Ce-i de făcut? – vă veți întreba. Greu de răspuns. Ceea ce e clar și se vede de la o poștă este că desființarea acestui sistem de teroare e mult prea puțin. Tot ceea ce s-a întâmplat de la venirea netrebnicului băsescu (de fapt chiar mai devreme, de pe la prostovanul de Năstase) și până azi este ceva atât de monstruos încât întrece în oroare mult din ceea ce s-a văzut până acum. Poate sunteți nedumeriți: cum oare să depășească în oroare ceea ce s-a întâmplat în beciurile bolșevismului de la noi sau în gulagul sovietic? Depășește deoarece acum e ceva mult mai monstruos, anume o forțare a transformării omului prin mijloace așa-zis soft, dar care sunt mult mai intruzive decât acele brutale metode de teroare! Sistemul, pur și simplu, nu poate pune la punct mecanisme de tortură fizică în masă, dar ceea ce a făcut la noi a fost instaurarea unui sistem de tortură psihică greu de înțeles de cei care nu cunosc domeniul. E un sistem vast, în care nemernicii cu mandatul sunt doar vârful aisbergului.

Asta-i imaginea pe care trebuie să o înțelegeți: indiferent cât de independenți v-ați crede, cât de liberi v-ați dori să fiți, realitatea din spatele scenei e cu totul alta. Băieții ăștia v-au înregistrat într-un server, pe fiecare în parte, știu exact la ce stimuli răspundeți, știu exact până unde pot întinde coarda cu fiecare. De-aici vine ingineria socială: sunt formate segmente similare cărora li se aplică stimulii necesari astfel încât răspunsul să fie cel dorit. Credeți că ați scăpat prin anonimitate? Vă înșelați: atâta timp cât purtați peste tot pe unde mergeți un telefon mobil, cât accesați internetul și serviciile de așa-zisă socializare, sunteți mâncați! Și nu e nevoie s-o faceți mult, nu e nevoie s-o faceți des. O singură sesiune este suficientă pentru a fi încadrat într-un segment și a intra astfel în tagma robilor. Asta e realitatea pe care vor s-o țină departe de conștiința omului.

Mașinăria pusă la punct de așa-zisul Sistem este una cvasi-ilegală, iar ei știu asta. Știu că dacă se dărâmă ceva din construcția lor infernală sunt terminați, iar tot ceea ce au făcut se poate transforma într-un proces atât de dramatic și de radical încât le e frică. De aceea spun că desființarea e prea puțin! Aici e vorba de teroare în stare pură care, iar pedeapsa pentru așa ceva e greu de imaginat întrucât, așa cum am mai spus, întrece în nemernicie tot ceea ce s-a întâmplat până acum în istoria omenirii.

Și, ca să avem inclusiv perspectiva bomboanei de pe colivă, trebuie să reținem că nimic din ceea ce s-a pus aici la cale nu era posibil fără implicarea așa-zișilor parteneri internaționali, NATO și UE. Trump se comportă acum ca fata mare, diverși indivizi din anturajul său arătând cu degetul la „ceea ce se petrece în România”, doar că uită esențialul, anume că România a fost condusă de câțiva ticăloși din serviciile lor secrete. Tot sistemul de teroare de-aici a fost pus la punct de o mână de securiști americani, alături de partenerii lor din Europa, Franța și Germania. De jigodiile de la Bruxelles nici nu merită să amintesc întrucât întotdeauna au fost la butoane. Dovadă că au numit-o pe rapandula aia obeză, diformă și șleampătă porcuror ioropian(sic!). Și uite-așa înțelegem că avem de-a face cu un rahat imens și puturos. Dar oare mai e vreo ieșire?

Istoria ne spune că da. Astfel de sisteme, de obicei, pică din cauza propriei greutăți. La fel se va întâmplă inclusiv în cazul de față. Dacă 25% din PIB e furat anual de tâlharii care sunt protejați de sistem, dacă vreo 10%-15% din PIB se duce înarmare și ajutorarea Ucrainei, de unde naiba să mai rămână bani să faci ceva? Să vă fac un calcul sumar.

10% sunt banii pe care-i cheltuiește armata(am luat la minim ceea ce înseamnă ajutoare date Ucrainei și înarmare), 10% sunt pensiile, 7% sunt salariile. Luăm doar aceste capitole și ajungem la 27% din PIB. Știți ce reprezintă cifra de 27% din PIB? Rata de colectare a statului român, adică totalul veniturilor statului din impozite, taxe, dividente ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, doar din 3 capitole s-a epuizat bugetul! Dar tu mai ai și Educatie (4.5%) sau Sănătate (6%). De unde le mai finanțezi? Din împrumuturi care, însă, au ajuns la aproape 60% din PIB. Asta înseamnă că destul de repede se va da peste cap și „fântâna cu leac” a împrumuturilor, iar Sistemul din nou se va clătina.

Iată și motivul aducerii la putere a unui prost precum Bolojan. Speră ei ca prin tăieri să cosmetizeze situația, astfel încât Sistemul să se poată perpetua. Doar că sunt atât de proști încât nu înțeleg aritmetica de bază: NU AI CE SĂ FACI CU TĂIERILE! După cum se vede, au obținut o anulare a creșterii economice, iar deficitul bugetar de la final de an îl va depăși pe cel de anul trecut. De ce? Pentru că „așa merg lucrurile” și vor merge din ce în ce mai prost până când inclusiv ei vor vrea să iasă din labirintul infernal pe care l-au desenat singuri și care, iată, îi prinde în capcana lui.

E tragic ceea ce se întâmplă, va fi din ce în ce mai rău, din ce în ce mai tiranic, exact ca într-o poveste în care conspiratorul e prins, absurd, în propria-i conspirație. Dar asta e moneda amară pe care trebuie s-o plătim atât noi, cei prea lipsiți de curaj, cât și ei, cei prea plini de ticăloșie.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

Cea mai importantă știre de ieri, în afară de Acordul de Pace din Orientul Mijlociu, pentru mine este cea despre „educarea” celor mici în spiritul „libertății de gen”.

Copil fiind nu ai capacitate de exercițiu până la 18 ani. În situații reglementate de lege, poate exista o capacitate de exercitiu restrânsă între 14 și 18 ani. Asta zice legea! Dar ce mai contează ce zice legea într-un stat în care dik.tatura este instaurată de cinci ani?! Pe cale de consecință nu mai există nici o lege. Fiecare face ce vrea, atât timp cât o coaliție care-și zice că e aflată la putere e condusă de un ins fără cetățenie română. Cetățean german cu jurământ de credință față de Germania. Doar că mai nou, România e condusă din umbra pe care o vedem toți,de persoane cu jurăminte de credință depuse față de state străine de România.

„Oastea” supusă acestora ne explică că un minor de 6 ani poate alege să fie ce vrea. Ca gen! Eventual binar, fluid și alte sminteli progresiste. La 6 ani! Are minorul capacitate de exercițiu în cazul ăsta la 6 ani? Vrem să vedem legea! În baza căreia se dau astfel de indicații prețioase. Unde sunt părinții? Tac! De ce tac? Este o mare uimire pentru mulți dintre noi. Dar după cum știm, se pare că lumea s-a obișnuit cu răul. În apariție pură.

Și acceptă tot ce i se bagă pe gât. Indiferent ce ar fi. Cu orice preț. În cazul de față viitorul copiilor.

Sfinții Părinți ne-au învățat că Răul este vechi și este de la începutul lumii. Creat, nu Creator. E vechi, e viclean, știe teologie mai bine decât orice om, își cunoaște Stăpânul, are niște limite și livrează minciuna drept Adevăr. Viclenia este atributul suprem.

Diferența dintre Bine și Rău, dacă este să luăm exemplu o axă verticală, ar fi de UN GRAD. Un grad poate face schimbarea. Pentru a reuși să înțelegem gradul acesta este nevoie de Discernământ! Să vezi lucrurile așa cum sunt, nu cum vrei tu să fie.

În ultimii ani, minciuna ridicată la rang de Adevăr, nu a avut nevoie de argumente, de dezbatere. În state, între state și în relațiile de orice fel. Nu a mai fost voie de la „stăpânire”. Acestea fiind autoritățile oficiale cu ale lor surse oficiale. Tot ce era în neconcordanță cu „sursa oficială” automat era fake news.

Minciuna nu are nevoie de argumente, în schimb Adevărul trebuie să aducă sute de dovezi. Minciuna este conformă și este în general calea de confort. S-a dovedit a fi acceptată tacit.

Capacitatea de a discerne între Bine și rău face diferența. Cei care încă mai au rădăcini bine înfipte în strămoși, în credință, au bun simț și nu negociază principii văd diferența oriunde ar fi ea. Restul nu sunt capabili. Și nu sunt decât niște marionete în mâna răului. Care face ce vrea cu ei. Unii au ajuns chiar să creadă în ceea ce scriu, susțin și afirmă cu putere de lege. Aici este marea dramă. Când oamenii ăștia chiar cred în rău. Nu se mai prefac. Gradul acela care face diferența nu există pentru ei. Drama pe care o trăim cu toții, este întărită de unii intelectualii care nu mai au discernământ. Vanitatea a devenit atât de puternică încât a îmbrăcat forme de neconceput. Spui pace, ei văd înarmare, spui credință ei văd retrograzi și pupători de moaște, spui faliment, ei văd reforme și tot așa. Sunt mult prea multe pentru a fi enumerate aici.

Lipsa reacțiilor este considerată acceptare. Acceptarea este considerată implementare. Implementarea acestei măsuri ne va trimite într-un iad, căruia noi, cei care tăcem vom deschide pe termen lung ușile răului pe care cu greu îl va mai putea cineva stăvili.

Așa a început totul. Lumea a spus că nu se poate încălca Constituția. S-a putut și voi ați tăcut în mare majoritate. V-ați supus! Ați fost ascultători și nu ați cârmit. Cei care au vorbit au devenit ținte vii pentru armata răului. Și totuși mulți dintre ei vorbesc și acum. În ciuda autorităților oficiale care-i dorește anihilați. Pentru că discern și văd firul acela extrem de subțire dintre Bine și rău.

Unii nu au înțeles că cu cât deții mai multe, cu atât te deține răul mai mult. Tu nu mai ești un om liber. Nu mai ai cum.

Tăcerea în cazul de față ne face părtași pe toți la „crima” ce se pune la cale prin viclenie, împotriva copiilor. Nu mă interesează dacă un adult alege să aibă o altă orientare de gen. Este fix treaba lui. Dar când e vorba de minori, noi toți ar trebui să ne gândim de mai multe ori și să vorbim. În cor! Cu orice preț!

Nimeni nu e fără de păcat. Toți ne luptăm cu patimile noastre. Fiecare după putiință și după măsură. Lipsa de măsură în cazul celor ce vor sa implementeze astfel de orori, ar trebui să ne înfricoșeze. Pe toți!

Suntem cu toții în același joc. Dar la nivele diferite. Toți ne confruntam cu același iad. Doar că demonii sunt diferiți. Nimeni nu scapă fără să-și ducă bătălia cu proprii demoni.

Noi, adulții o merităm! Cu vârf și îndesat.

Dar pruncii?!

Pe ei cine îi apără de rău? Și răul devine pe zi ce trece mai vizibil. Nu mai are nici coarne și nici coadă. Se ascunde în litera legii, și poartă masca libertății și a binelui făcut cu forța. Fără discernământ!

Poți avea multe cunoștințe, dar înțelepciunea face diferența. Înțelepciunea nu înseamnă să ai toate răspunsurile ci doar să știi utilizarea cunoștințelor în modul corect. Este doar alegerea Binelui în momentul corect. Cunoașterea te poate face inteligent, dar Înțelepciunea te face drept.

Acest moment este aici și acum. Și privește viitorul unei nații. Al nostru, al tuturor! Alegeți să fiți drepți și aparați-vă pruncii. Măcar acum, în ultima clipă! Îndrăzniți!

Domnul să vă miluiască!

A consemnat pentru dumneavoastră Zoe Dantes.

L-am văzut pe securistul nemernic la TV și nu mi-a venit a crede. Aveai impresia că e în vremurile sale bune, în care-și aliniase Securitatea în spate și dădea verdicte. Mi s-a părut incredibil să constat că azi imbecilul mai are loc în grilele TV. E doar un bețiv eșuat, căruia ticăloșia-i iese din el precum un abur pestilențial. Iar singurul loc unde ar mai avea dreptul să apară este la pușcărie. Nu e posibil ca un imbecil care-a furat la modul strigător la cer, a cărui familie e penală aproape în totalitate și care ar fi trebuit judecat pentru înaltă trădare, să mai aibă tupeul acum să apară precum o fecioară neprihănită.

Dar de ce scriu articolul de față? Pentru că, dincolo de fitilele de prost gust menite a-i apăra poziția și a-i justifica ticăloșia, am rămas profund marcat de absoluta incapacitate a jurnalistei Realitatea TV de a-l pune la colț pe netrebnic. Dincolo de faptul că părea total nepregătită, a picat inclusiv în capcanele de rahat ale lui băsescu. Păi cum să-i permiți imbecilului ăluia să-și susțină teza conform căreia „jurnaliștii sunt de vină pentru spectacolele DNA”? Cum așa ceva?

Orice jurnalist debutant i-ar fi întors-o imediat: „Cum adică jurnaliștii sunt de vină? Când statul tău de căcat organizează circ ‘pe surse’, cum să lipsească jurnaliștii de-acolo? Păi din ce trăiesc, nu din spectacol? În mod cât se poate de logic, atunci când diverșii Elodii și securiștii trimiteau ‘ponturi’ era obligatoriu să meargă! Face parte din cartea de vizită. Un jurnalist nu poate ignora o informație, scopul său nu e acela de a ‘protesta’, ci de a livra știrea”. După chestia asta putea inclusiv să-i dea palmă pe chelie sau o riglă la palmă. Nu se poate să fii atât de slab ca ziarist încât să nu-l pui la colț atunci când deviază.

Nu s-a spus nimic despre scandaloasa șpagă luată de la Alro, despre cedările de suveranitate către SUA – când a transformat țara într-un departament coordonat de securiștii americani – despre șpaga încasată de fie-sa de la Gazprom s.a.m.d. Erau atâtea subiecte încă fierbinți încât, să te lași cuprins de apatie în fața poveștilor bășinoase pe care le-a aruncat, cu ocazia „marii împăcări” cu Coldea, reprezintă o formă gravă de incompetență jurnalistică.

Dacă stai să-l asculți pe ticălosul prost și ticălos, ai impresia că el era un mielușel ignorat de „sistem”, în condițiile în care sistemul era el. A uitat oare cum dădea semnale spre Procuratură și DNA să-l paradească pe Voiculescu? A uitat că inclusiv campania electorală și-a făcut-o pe dosare? A uitat cum scotea „informații pe surse” și cum Udrea planifica lansarea bombelor „pornind de la un blog”. A uitat?

Orice jurnalist cu o minimă pregătire l-ar fi făcut pardaf pe băsescu. Nu și fătuca aia de la Realitatea. băsescu a jucat țonțoroiu pe ea. A fost blat sau prostie? Nu știu și, probabil, nici nu contează.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.