Lucian Ciuchiță – Manipularea Sistemului: de la frică inventată la vot dirijat

Motto: Într-o democrație simulată, frica nu e un accident — e o unealtă. Iar votul nu e alegere — e confirmarea unui scenariu scris dinainte. Bine ați venit în laboratorul de manipulare al Sistemului.

Așa cum Joseph Goebbels a învățat omenirea cea mai sinistră lecție a secolului XX — că masele pot fi convinse de orice minciună, atâta vreme cât aceasta este repetată suficient și sprijinită de o frică artificială — urmașii săi ideologici au perfecționat mecanismul. Azi, pericolul invaziei rusești a devenit mitul fondator al unei noi ordini manipulative, invocat obsesiv ca un argument care justifică orice abuz, orice obediență, orice trădare. Dacă nu ar fi existat „rușii”, ar fi fost inventați, după modelul fantasmei din romanul Deșertul tătarilor al lui Dino Buzzati — o amenințare mereu iminentă, dar niciodată concretă, care justifică stagnarea, frica, servilismul și dictatura subtilă a unei clase conducătoare decrepite moral.

Această mitologie modernă nu e doar un exercițiu de imaginație politică. Este o armă psihologică. Sub pretextul binelui suprem — apartenența la Occident, la NATO și la UE — sistemul construiește o falsă dihotomie: ești cu noi sau ești împotriva noastră. Oricine nu se aliniază necondiționat este imediat catalogat: rusofil, extremist, incult, retrograd. Nu mai există loc pentru reflecție, pentru nuanță, pentru patriotism lucid. S-a reinstaurat maniheismul — alb sau negru, lumină sau întuneric, prost sau deștept, „noi” (sistemul) sau „ei”. Iar „ei” sunt oricine îndrăznește să gândească liber.

În realitate, cei doi candidați rămași în cursă — și nu le voi da numele — se declară proeuropeni, pronato. Diferența esențială nu constă în ideologie, ci în caracter: unul este, evident, o unealtă a sistemului, un om fără coloană vertebrală, promovat de rețelele de interese pentru că va executa orice i se cere. Celălalt, cu toate limitele sale, ar putea măcar să negocieze o poziție de demnitate pentru România. Nu să se prosterneze la prima comandă, nu să transforme țara într-o garnizoană străină sau într-o colonie fără drept la replică.

A ne opune acestei manipulări nu înseamnă a fi antioccidental. Din contră, înseamnă a apăra exact valorile autentice ale Europei: democrația, dezbaterea, dreptul la opinie, suveranitatea națională. A spune că președintele ales ar putea scoate România din UE fără referendum este o aberație juridică, o insultă adusă inteligenței oricărui cetățean. Dar sistemul mizează tocmai pe frică și ignoranță. Așa funcționează propaganda: prin deformarea realității până când minciuna devine adevăr colectiv.

Și astfel, poporul nu mai alege. Este împins să confirme o alegere deja făcută de alții, într-un simulacru democratic în care alternativa reală este sistematic demonizată. Nu avem nevoie de o nouă fantoșă în fruntea statului, ci de un om — imperfect poate, dar viu, prezent, capabil să spună „nu” atunci când interesele națiunii o cer.

România nu trebuie să-și piardă nici demnitatea, nici dreptul la pace. Dar dacă vom continua să tăcem, să înghițim minciuni servite pe post de adevăr și să tresărim la fiecare bau-bau geopolitic inventat de propagandă, atunci nu vom mai fi cetățeni, ci supuși. Supuși ai unui Sistem care ne vrea docili, spălați pe creier și mereu „alături” de el — în colonie, nu în țară. Iar când în fruntea statului va fi din nou o marionetă cu sforile trase din umbră, să nu ne mai întrebăm de ce nu avem patrie, ci doar o colonie…

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.