Lucian Ciuchiță – Fuhrerița Ursula von der Leyen: Cum a fost îngenuncheată Europa

Trăim vremuri tulburi, în care obediența a devenit o a doua natură, iar nepăsarea, un mecanism de supraviețuire colectivă. Vremuri în care mici führeri cu ambiții de zei dau directive ce strivesc demnitatea și libertatea. Printre aceștia, Ursula von der Leyen – simbolul unei Comisii Europene tot mai opace, tot mai distante de popoarele cărora le pretinde supunere.

Și totuși, în acest tablou sumbru, apare un om. Un singur om, dar cu vocea limpede și curajul rar al celor care nu acceptă să trăiască în genunchi. Este avocatul Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR, care, în această seară de 7 iulie, la ora 19:00 (ora României), se va ridica în plenul Parlamentului European pentru a susține o moțiune de cenzură împotriva președintei Comisiei Europene.

Nu este o revoltă. Nu este o criză de orgoliu. Este o încercare de a trezi Europa din somnul dogmatic în care a fost împinsă. Este, poate, ultima noastră șansă de a contesta, prin mijloace democratice, o dictatură birocratică acoperită cu dantelă constituțională.

Moțiunea de cenzură nu este un scandal – este o unealtă legitimă a democrației. Este dreptul (și datoria) aleșilor de a trage la răspundere un executiv care, în loc să apere valorile europene, le subminează din interior.

În Franța, 64% dintre cetățeni cer o Uniune a națiunilor suverane. Doar 14% mai cred în mirajul unei federații centralizate. Iar 71% consideră corupția instituțiilor europene o amenințare reală. Ursula von der Leyen nu mai este doar un nume – este, pentru tot mai mulți europeni, emblema unui sistem care a uitat pentru cine există.

Comisiile pe care le-a condus au eșuat. În ultimii șase ani, am asistat la decizii greșite, la politici publice dăunătoare și la un declin constant al libertății de expresie. De la pandemie până la militarizarea subită a bugetelor, Comisia a guvernat prin frică, netransparență și obediență față de interese care nu mai sunt, de mult, ale cetățenilor.

Curtea de Justiție a UE a condamnat Comisia pentru lipsa de transparență. Și totuși, un fel de imunitate mistică s-a așternut deasupra Ursulei von der Leyen. Oamenii simt că nimeni nu răspunde, că nimeni nu plătește, că totul este deja decis în spatele ușilor închise. De aici vine valul de euroscepticism – nu din ignoranță, ci din luciditate.

Bugetul multianual 2027–2034 prevede tăieri dramatice din fondurile pentru combaterea sărăciei și deturnarea banilor către o nouă cursă a înarmării. Este o trădare a misiunii fondatoare a Uniunii Europene: bunăstare prin pace, coeziune prin solidaritate. În locul acestei viziuni, ni se oferă o Europă a fricii și a tunurilor.

Dar nu e totul pierdut. Atâta vreme cât există oameni care se ridică și spun „nu”, există speranță. Gheorghe Piperea a găsit o breșă.

A identificat un punct vulnerabil într-un sistem care părea impenetrabil. A făcut ceea ce puțini au curajul să facă: să acuze cu voce tare mascarada puterii.

Este o lecție de viață – dar și de moarte civică, dacă alegem să rămânem tăcuți. Este timpul ca fiecare dintre noi să decidă: ne sprijinim dreptul de a fi liberi sau ne afundăm în somnul docilității?
Istoria nu are milă de cei care asistă. Dar își amintește mereu de cei care, fie și singuri, au avut îndrăzneala să înfrunte furtuna.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.