Lucian Ciuchiță: Democrația – Iluzia Libertății sau Noua Formă de Sclavie?

Democrație! Cuvânt măreț, încărcat de speranță și de promisiunea unei lumi în care poporul, acest suveran colectiv, își exercită puterea și își hotărăște destinul. Un ideal născut din revoluții, clădit pe sacrificii, apărat cu sânge și lacrimi de-a lungul secolelor.

Dar ce se întâmplă când acest ideal se prăbușește sub greutatea propriilor contradicții? Ce facem când, în loc de guvernarea poporului, descoperim că am fost prinși într-o pânză de minciuni, într-un sistem unde libertatea este doar o iluzie atent dozată?

Și dacă această democrație, atât de mult cântată, a degenerat într-o democrație sclavagistă? Oximoron? Nu chiar.

Gândiți-vă la marile imperii ale trecutului, la Roma, la Atena, acele leagăne ale democrației care își permiteau luxul unei elite libere doar datorită milioanelor de sclavi care le susțineau civilizația.

Să fie oare acesta modelul nevăzut al lumii moderne? Nu mai avem lanțuri de fier, dar avem datorii, dependență, propagandă și un sistem economic care ne ține captivi într-o roată care nu se oprește niciodată. Să fie aceasta libertatea promisă?

Vi se pare o comparație prea abruptă? Atunci luați în considerare alternativa: și dacă democrația nu mai există deloc, iar în locul ei domnește o dictatură bine camuflată?

Un regim unde puterea nu mai aparține poporului, ci unui grup restrâns, unde deciziile nu mai sunt luate prin consens, ci impuse prin forță, prin manipulare, prin frică.

O dictatură fără uniformă militară, dar cu costume elegante și cu lozinci despre „binele comun”. O tiranie care nu mai are nevoie de cenzori oficiali, pentru că fiecare cetățean a fost transformat, prin antrenament psihologic, în propriul său supraveghetor.

Și atunci, unde este democrația? Unde este acea fundație pe care s-a consolidat Uniunea Europeană, unde sunt principiile ce ar trebui să guverneze lumea civilizată?

Nu cumva trăim într-o epocă a măștilor, în care ideologiile sunt răstălmăcite, iar libertatea devine un simplu slogan gol de conținut?

Ne îndreptăm oare spre o nouă ordine mondială, una în care omul nu mai este decât o larvă, un element insignifiant într-un mecanism global, lipsit de putere de decizie?

Suntem doar pioni pe tabla de șah a unor forțe pe care nici măcar nu le vedem?

Și, mai ales, avem curajul să punem aceste întrebări sau ne mulțumim cu rolul nostru de spectatori tăcuți?

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.