Ieșirea lui Enache, dincolo de modul halucinant în care-și demonstrează neroziile, este o declarație de război împotriva noastră. Idiotul nu face altceva decât să pună cărbuni pe foc. Ceea ce e de-a dreptul de neînțeles este strategia pe care o urmărește statul subteran autohton. Acum, prin acest interviu, Enache ne spune următoarele:

– că-l doare în spate de concluziile raportului Comisiei de la Veneția;
– că CCR are dreptul să anuleze de câte ori vrea scrutinul prezidențial și în orice mod;
– că CCR nu are nevoie de probe (Dumnezeule mare!) deoarece ei sunt instanță constituțională și nu trebuie să judece ca o instanță normală;
– că CCR este depozitarul „interesul național” și al „suveranității țării”, astfel încât, dacă lor li se pare că un candidat s-ar constitui într-o amenințare la adresa vreunui element asupra căruia au monopolul, îl pot elimina fără probleme (după cum, de altfel, s-a și văzut).

Sunt doar câteva aspecte. Ceea ce trebuie reținut e că, prin acest interviu, CCR se instituie drept dictator suprem al țării, iar asta ne indică un eșec terminal al statului român. Practic, după astfel de afirmații, statul român trebuie desființat și reluat totul de la zero, pentru că, de facto, nu mai există. Ăștia au ajuns mai rău decât ăia care apărau „justiția statului” în timpul comunismului de la noi.

Pe de altă parte, în ciuda tonului categoric, părerea mea este că le e frică. Nu știu dacă lui Enache personal, întrucât mie omul mi se pare efectiv nul, arhetip al paiaței supreme. În schimb, celor din spatele său, cred că le este teribil de frică. De aceea l-au scos pe întunericitul ăsta în față, pe principiul „arată-te tare când ești slab”. Dar oare se vor mai lăsa oamenii păcăliți? Asta e întrebarea.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

Odată ce discuțiile dintre Trump și Putin au demarat și se va dispune încheierea războiului din Ucraina, asistăm la actul de deces al Uniunii Europene, ultimul bastion globalist al lumii.

În acest context, pe care l-am anunțat de multă vreme împreună cu oamenii care înțeleg ce se întâmplă în lume – e vorba de prăbușirea Ucrainei după ce a fost condusă spre dezastru de SUA și UE – România are nevoie urgentă de oameni de stat care să fie parte la deciziile care se iau în privința statului vecin.

Falimentul UE duce după sine la trecerea în irelevanță a clasei politice actuale, setată mental pentru satisfacerea ordinelor trasate de Bruxelles. Le va fi imposibil să se adapteze noilor direcții geopolitice întrucât sunt prestatori de servicii, păpuși gonflabile acefale, cărora le este imposibil să aibă inițiative.

În acest moment suntem în aer, mai ales că idioții și trădătorii au dat o lovitură de stat exact în momentul cel mai nefericit cu putință.

România este acum unul dintre cele mai soroșizate state din regiune: presa, serviciile secrete, partidele mainstream, oameni aflați în punctele cheie din Procuratură, Justiție, Academia Română (comunicatul de după primul tur e o rușine), BOR (idem ca la Academie), lumea academică, influenceri de „stânga” sau „dreapta” (ultimul articol al istoricului Marius Oprea, prin care cere Parchet Militar în anchetarea lui Georgescu, preluat abundent de presa securistă, denotă doar un discernământ grav alterat), funcționari în ministere cheie, în fine, aproape că nu există domeniu societal care să nu fi fost setat în parametri globaliști. Iar unul dintre parametri importanți, care dovedește doar imbecilitatea globalistă, este „lupta cu influența rusească”, care a avut un rol important în timpul primei administrații Trump iar la noi este definiția mono-temei, a paradigmei asimptotice a imbecilității pseudo-elitelor, deversată în spațiul public de decenii.

Chiar și lupta împotriva lui Călin Georgescu tot în exact aceiași parametri se duce.

Ce face România acum, când nu mai are practic Minister de Externe și a trecut de la un președinte retard, fără nici măcar o preocupare marginală pentru țară, la unul interimar care a demolat statuia lui Mihai Viteazul și a ridicat în locul ei pe cea a unui rege maghiar, iar când Viktor Orban a scos Universitatea Soros din Budapesta, acest individ cu trăsături de tractorist făcea eforturi ca fabrica de globalism să fie mutată la Oradea?

Verdictul este grav: România este, la nivel instituțional, ca o găină decapitată care se zbate haotic în curte până când o părăsește vlaga.

Cert este un lucru: de frică să nu-și piardă privilegiile sociale, inclusiv influența la nivel simbolic, aceste dejecții moșite de turnătorul Petrov, cel care a distrus orice prezent național întrucât avea ca proiect nu România, ci edificarea Statelor Unite ale Europei, vor prefera să dea foc la toată armătura instituțională. Pentru ei nu contează lupta de supraviețuire a statului, ci au ca scop supraviețuirea personală și de gașcă, cea care-i legitimează.

Tot ce are țara acum de valoare este o masă de oameni care cred cu toată ființa lor în Dumnezeu, o armată de suflete vii care gândesc și făptuiesc ce pot ca în jurul lor să înmulțească binele.

Care vor să smulgă Țara dintr-un turbion care o trage în marasm. Pentru că toată tectonica geopolitică se schimbă sub ochii noștri.

Iar în aceste momente de cutremur, viteza de reacție este esențială; face diferența dintre un actor politic și un saltimbanc pierdut în masa de figuranți.

A consemnat pentru dumneavoastră Iulian Capsali.

Astăzi este ziua în care părăsește tronul cel mai gol și, în același timp, cel mai parșiv tiran pe care l-a avut România. Când a plecat băsescu ne-am bucurat întrucât scăpaserăm de o pecingine. De unde să știm că, forțele externe, în complicitate cu factorii interni de forță, ne vor aduce o catastrofă chiar mai mare decât bețivul corupt până-n măduva oaselor? Azi e ziua în care scăpăm și de Plăvan, motiv pentru care o recapitulare este mai mult decât necesară.

Încă de când l-am văzut am spus că e prost, gângav, cu mintea înceată, dar ticălos până-n măduva oaselor. Asemeni unui animal carnivor lent, Plăvanul știe să mimeze orice, inclusiv blândețea, pentru a face ca prada să se apropie de fălcile-i nemâncate. Și, din nefericire pentru noi, prada lui a fost România.

Plăvanul era un corupt patentat. Transformase Sibiul în feuda sa. Năstase îi dăduse banii pentru renovarea centrului Sibiului, dar de profitat a profitat doar Plăvanul. „Vai, ce primar, vai, ce oraș!” – auzeai prin toate mediile de propagandă. Doar că Sibiul era un rahat poleit. Imediat ce depășeai centrul, începeau să apară străzi pline de gropi, infrastructură rudimentară, clădiri coșcovite. Între timp s-a mai îndreptat, dar asta cu efortul unor fonduri direcționate într-acolo, cu care, probabil, ai fi putut reconstrui de la zero trei orașe.

A existat un singur ziarist care s-a ținut de matrapazlâcurile Plăvanului, Marius Albin Marinescu. Încă de dinainte de a ajunge la Cotroceni, Marius Albin Marinescu documentase toate potlogăriile sale imobiliare de la Sibiu. Doar că vocea propagandei a fost mult mai puternică, astfel încât prostului suprem i s-a dat postul de rege.

Poate vă întrebați de ce a fost ales? Pentru că era prost și, în ochii sforarilor din umbră, era ușor de manipulat. Numai că nu trebuie să te pui cu prostul! Odată cocoțat la Cotroceni a început să-și instaureze propria agendă, una a dezastrului. Dacă mai țineți minte, prima lege pe care a întors-o a fost Codul Forestier. De ce? Pentru că nu convenea firmei Holz Schweighofer (rebotezată acum HS Timber Group), austriecii care au făcut praf pădurile României. Culmea, comunicatul de întoarcere a legii conținea exact argumentele pe care austriecii le făcuseră publice, o chestie arătând cât se poate de clar nivelul de corupție al Plăvanului. Atât de corupt încât nici n se sinchisea că se vede transparent traficul de influență!

Cu toate că Parlamentul era dominat de PSD, Plăvanul a făcut toate mașinațiunile posibile pentru a-l da jos pe premierul Ponta. S-a ajuns astfel până la ciudatul eveniment de la Colectiv, niciodată explicat sau elucidat. Acel eveniment susțin în continuare că a fost instrumentat de Plăvan. Efectiv au dat foc unor tineri pentru a genera mișcări de stradă. Modul în care s-au mișcat treburile după Colectiv ne arată clar dimensiunea ocultă a evenimentelor. Demisia lui Ponta a tăiat planul inițial care presupunea să se dea foc țării.

Exact ca un păianjen care-și devorează victimele prinse în pânza sa blestemată, Plăvanul i-a devorat pe toți cei care l-au ajutat să se cațere până la nivelul său maxim de incompetență (cf. Principiului lui Peter). Așa au picat Ponta, Kovesi, Coldea și mulți alții, mai puțin cunoscuți. După ce PSD-ul câștigase cu un scor record, Plăvanul a canalizat toate canalele sorosiste obscure, toți băsiștii reșapați, punându-le în spate puterea ocultă a Securității pentru dărâmarea voinței oamenilor. Și a reușit. Pe Dragnea l-a paradit, băgându-l la pârnaie, pe Viorica a făcut-o praf, după ce avusese grijă s-o frăgezească cu procurorii securiști care i-au dat permanent târcoale. Iar după ce a reușit dărâmarea PSD-ului cu accente naționale (solve), l-a întronizat la butoane pe covrigarul Ciolacu pentru a transforma partidul într-unul anti-național (coagula). Iar ceea ce a urmat după e de coșmar. Călcarea în picioare a drepturilor elementare ale noastre în timpul pandemiei, tentativa de a ne vaccina obligatoriu, ca pe vaci, risipa banului public ș.am.d.

Prostul suprem cocoțat în fruntea țării a produs cea mai mare pagubă. După ce băsescu ne-a sărit graduil de îndatorare la 20% din PIB, Plăvanul ne-a dus spre 55%, asta în condițiile unui PIB substanțial mai mare. Aveți idee cât de mare a fost jaful în timpul ăstuia? S-a ajuns inclusiv la potlogăriile inepte ale lui Cîțu, de a vinde obligațiuni ale României cu dobânzi substanțial mai mari pentru a se încasa comisioane pe diferență. Sub Plăvan România a devenit o țară coruptă în ansamblu, cucerită de o gașcă nemernică a cărei întreținere ne costă anual peste 10% din PIB (fără să punem la socoteală tributul extern care se plătește pentru ca gașca de-aici să-și facă de cap!). Asta e realitatea, ăștia sunt banii furați și nimeni nu zice nimic!

Dacă băsescu a vândut forțelor oculte ale lumii sistemul de securitate a României, Plăvanul ne-a vândut cu totul, oricui cerea asta. Și, mai mult, a găsit metoda de a vinde și viitorul nostru. Potlogăria cu vaccinurile ne-a costat 2 miliarde de dolari. Nimeni n-a răspuns. „Eroii în halate albe” de atunci, care au patronat mizeria cu vaccinarea copiilor și cu pomul de crăciun făcut din doze de vaccin, s-au dus ca șobolanii în găurile lor infecte. Gheorghiță este șef de spiral la SRI și personaj monden. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute! Arafat e în continuare pe postul său. Nemișcabil, ca orice spion.

A plecat regele gol lăsându-ne într-un deșert greu de digerat. Unii abia acum își revin din sevraj și nu le vine a crede. Stați liniștiți, dragii mei, răul e făcut pe mult timp de-acum încolo. Veți plăti pentru tembelismul de a vă lăsa amăgiți de un aparat infect. Aparat care continuă să vă infecteze! Și vă veți merita soarta. Păcat că, alături de voi, proștii reactivi, suferă și oamenii care n-au pus niciodată botul. Dar asta-i legea, a nu pune botul nu e suficient, mai trebuie să pui mâna și pe par dacă ai ADN. Așa cum și proștii înrobiți de propagandă o fac sevrați atunci când puterea ocultă îi scoate-n stradă ca pe vitele duse la păscut.

Pleacă regele gol, dar cea mai crâncenă chestiune abia acum urmează: veți constata în perioada care vine că imbecilul a fost mai ticălos decât v-ați fi imaginat. În toate potlogăriile pe care le-a făcut, el a fost doar instigatorul din umbră. Inclusiv de instigat a instigat prin interpuși. Asta-i cea mai ticăloasă mișcare. S-a umplut de bani și beneficii, dar nu va putea fi tras la răspundere pentru că a găsit proști mai mari decât el care și-au pus pielea la bătaie. Asta-i vestea proastă pentru noi. De altfel ați văzut chestiunea în plenitudinea ei: atunci când a fost întrebat de ce nu există probe pentru anularea alegerilor, a răspuns senin că nu-i treaba sa să arate probe, ci a celor care-au anulat alegerile. Ați văzut cât de elegant aruncă prostul pisica moartă?

Însă, în afară de jaful generalizat, de grumazurile noastre aplatizate de bocancul străin, există și alte elemente ale moștenirii nefaste a Plăvanului: sistemul sanitar distrus din rădăcini – s-a ajuns ca în spitale să mergi să mori! – sistemul de învățământ transformat într-un sistem de prostire în masă, industria inexistentă și resursele cotropite de păduchi străini. Singurul lucru care-a rămas în țară e un popor din ce în ce mai chinuit și mai obidit, așteptând – ca în toată istoria sa – apariția din neant a „îngerului salvator”. Care înger, întotdeauna se dovedește a fi drac gol.

Azi pleacă Plăvanul. Pleacă exact așa cum a venit: după un telefon primit de la Ambasadă. Halal națiune!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

Lăsând între „paranteze” comentariile nepotrivite ale corespondentului site-lui românesc de știri http://HotNews.ro, publicăm principalele fragmente din prima parte a interviului Ambasadorului Federației Ruse în România, Vladimir Lipaev, către această publicație online.

INTERVIU EXCLUSIV

Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, întrebat dacă Putin poate fi numit patriot şi dacă au intervenit în alegerile din România. „Am fi curioşi să ştim cum am procedat. Povestiţi-ne!”

În primul interviu pentru publicul românesc la 8 luni de la instalarea sa la post în România, acordat cititorilor HotNews, ambasadorul Federației Ruse, Vladimir Lipaev, 66 de ani, diplomat de carieră, afirmă că „Rusia nu a influenţat în niciun fel alegerile prezidenţiale din România, iar asta este evident pentru orice om raţional”.

„Din punctul meu de vedere, nu există dovezi ale implicării Rusiei în alegerile României, dar există ale SUA”

– Care a fost influenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale din România?

– La asta se poate da un răspuns foarte concret: Rusia nu a influenţat în niciun fel alegerile prezidenţiale din România, iar asta este evident pentru orice om raţional. Dacă vreţi să dezvoltăm această tematică, sunt dispus să stăm de vorbă despre acest subiect.

Dar, în principiu, Rusia nu se implică niciodată în procesele electorale pe teritoriul altor state şi nu încearcă să influenţeze alegerea unui popor sau a altuia.

O urmă rusească nu există aici şi, sincer vorbind, am fost miraţi de ce în spaţiul media de aici s-a jucat atât de puternic cartea rusească. Dacă aveţi orice bază pentru a face astfel de supoziţii cu privire la influenţa Rusiei asupra proceselor electorale din România, vă rog, sunt dispus să le ascult şi să răspund.

Dar, din punctul meu de vedere, nu există dovezi ale implicării Rusiei în alegerile României. Vedem doar discuţii care sunt menite mai degrabă pentru consum intern. Ele sunt elemente ale unei lupte interne din România, iar asta n-are nicio legătură cu Rusia.

„Ce a avut în vedere preşedintele Iohannis când a afirmat asta?”

– Nu este supoziţia noastră. Preşedintele României a afirmat că Rusia este statul care a fost implicat în alegerile prezidenţiale din România. „Aici a fost Rusia”, a declarat preşedintele României.

– A adus vreun argument pentru a susţine această teorie a implicării Rusiei? Pentru că poţi să spui orice. Dar haideţi să discutăm pe fapte concrete. Ce a avut în vedere preşedintele Iohannis când a afirmat asta? Din câte ştiu, el a afirmat că nu are fapte concrete care să susţină această teză. Poate că mă înşel.

– Nu a afirmat că nu există fapte concrete care să susţină această teză. Dimpotrivă, a susţinut că există dovezi în acest sens.

– Bun, atunci haideţi să discutăm despre astfel de dovezi. Daţi-mi măcar un exemplu de astfel de dovadă.

Ambasadorul spune că a citit rapoartele prezentate de CSAT: „Acolo nu există nimic, în afară de teorii generale”.

– Preşedintele României se bazează pe dovezile care se regăsesc în rapoartele serviciilor. Le-aţi citit?

– Am citit aceste rapoarte, dar nu am descoperit dovezi. Acolo nu există nimic, în afară de teorii generale. Iar, atunci când vii cu asemenea acuzaţii, trebuie să vii cu dovezi.

Dovezile, de exemplu, demonstrează, fără putere de tăgadă, că influenţa în alegerile din România a existat, însă a venit din direcţia unui cu totul alt stat. Şi probabil că aceste întrebări ar trebui să le puneţi unui alt ambasador, nu mie.

Pentru că dovezile implicării Statelor Unite ale Americii în alegerile din România sunt de netăgăduit. Ele sunt cunoscute tuturor! Ştiţi ce s-a întâmplat în ajunul celui de-al doilea tur! Ştiţi ce decizie a luat Curtea Constituţională pe 4 decembrie (privind validarea primului tur al alegerilor prezidenţiale – n.red.).

Ştiţi că pe 5 decembrie a apărut declaraţia Departamentului de Stat din SUA, cu ameninţări directe la adresa României, în cazul în care alegerile vor merge pe un alt scenariu decât cel care este acceptabil pentru SUA.

Şi, a doua zi, CCR a luat decizia opusă celei pe care a luat-o cu două zile înainte şi a anulat alegerile. Dacă consideraţi că asta nu este ingerinţă, atunci probabil evaluăm în mod diferit faptele concrete. Puteţi dumneavoastră să aduceţi o singură astfel de dovadă privind implicarea Rusiei în alegerile din România?

„Dacă domnul Blinken considera că Rusia s-a implicat în alegerile din România, el ar fi spus măcar cum a făcut-o. Pentru că noi nu ştim cum ne-am implicat!”

– Vorbiţi despre „ameninţarea Departamentului de Stat”, la ce vă referiţi?

– Poate că nu aţi citit declaraţia Departamentului de Stat. Dar acolo erau ameninţări directe cu privire la colaborarea economică cu România şi cu privire la încetarea activităţii companiilor americane în România dacă alegerile nu se vor desfăşura aşa cum fusese planificat.

Uitaţi-vă la aceste declaraţii şi veţi găsi acolo întreaga informaţie! Totul este foarte clar prezentat. Să vezi asta drept altceva decât o ameninţare, un şantaj, este imposibil!

– Şeful diplomaţiei SUA a spus că Rusia este statul care s-a implicat în alegerile din România.

– El nu a susţinut afirmaţiile sale cu nicio dovadă. Deocamdată, sunt doar declaraţii, vorbe-n vânt. Şi mi se pare ciudat că discutăm nişte versiuni mitice, vorbim despre nişte concepte general-abstracte, fără să trecem la ceva concret.

Totuşi, dacă domnul Blinken considera că Rusia s-a implicat în alegerile din România, el ar fi spus măcar cum a făcut-o. Pentru că noi nu ştim cum ne-am implicat! Pur şi simplu, am fi curioşi să ştim cum s-a întâmplat asta, cum am procedat. Povestiţi-ne!

„De ce ar trebui să cred într-un raport scris de serviciile româneşti?”

– „Vorbe-n vânt” sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, şi declaraţiile diplomaţiei germane, ale premierului belgian, ale preşedintelui Emmanuel Macron, cele venite din partea Comisiei Europene?

– Eu v-am răspuns deja că nu a existat niciun fel de implicare. În afară de declaraţii, mai există şi altceva? Poţi să declari orice. Şi propaganda occidentală afirmă adesea lucruri complet absurde care n-au nicio legătură cu realitatea.

Noi suntem obişnuiţi cu asta, ne-am obişnuit cu faptul că politicienii occidentali şi mass-media occidentală manipulează în mod activ opinia publică, impun propriile narative, blochează puncte de vedere alternative.

– Ne-am referit la rapoartele serviciilor secrete din România. Aveţi încredere în ele?

– Dumneavoastră trebuie să aveţi încredere în serviciile româneşti. Noi nu trebuie să avem încredere şi nu trebuie să credem în declaraţiile politicienilor unor state care nu sunt prietenoase.

Noi nu suntem obligaţi, mai ales că ştim că majoritatea lucrurilor pe care le spun despre Rusia, probabil 90%, nu corespund realităţii.

Spuneţi-mi de ce ar trebui să cred într-un raport scris de serviciile româneşti? Ei puteau să scrie acolo absolut orice-şi doresc! Dar cum se corelează lucrurile pe care le-au scris cu faptele concrete, asta ar trebui să-mi spuneţi!

„Alegeţi pe cine vreţi! Şi nu aduceţi Rusia în discuţia asta!”

– Atunci, vă rugăm să ne spuneţi dumneavoastră cum aţi înţeles ce s-a întâmplat în România anul trecut. Cum arată informarea pe care aţi trimis-o la centrală? Ce aţi comunicat dumneavoastră la Moscova despre alegerile de anul trecut?

– Mare secret legat de ce s-a întâmplat în alegeri nu există. Eu cred că situaţia este uşor de înţeles pentru toată lumea, inclusiv pentru cetăţenii români. Este o luptă internă politică.

Diferite facţiuni încearcă să-şi promoveze candidatul la funcţia de preşedinte. Evident că acele partide politice care sunt la putere n-ar dori să piardă această putere şi vor lupta în toate felurile cu candidaţii care pun în pericol poziţiile lor. Asta e ceva normal.

Anormal, din punctul nostru de vedere, este faptul că, în acelaşi timp, se foloseşte această carte anti-rusească. Lucrurile despre care vorbiţi sunt, pur şi simplu, elemente ale unei lupte electorale în România. E lupta pentru putere în România.

Evident că urmărim această luptă, evident că pentru noi este important cine va fi preşedinte în România, pentru că trebuie să avem relaţii. Dar întrebarea despre cine va fi ales e o chestiune internă. Alegeţi pe cine vreţi! Şi nu aduceţi Rusia în discuţia asta, în calitate de instrument al luptelor electorale între forţele politice din România.

„România întotdeauna a adoptat aceeaşi poziţie cu birocraţia de la Bruxelles. Nu ne aşteptăm la schimbări esenţiale”

– Susţineţi că Rusia n-are nicio implicare, că instituţiile statului român, diplomația americană şi germană, Comisia Europeană se folosesc de propagandă împotriva Rusiei. Dar, din punctul dumneavoastră de vedere, Călin Georgescu ar putea fi un preşedinte agreat de Moscova, unul care ar face din România o ţară mai puţin „neprietenă”, aşa cum o descrieţi în prezent?

– N-o să zic că ne e indiferent cine e preşedintele României, deşi cred că ăsta ar fi un termen corect. Dar noi înţelegem foarte bine că, indiferent dacă preşedintele României va fi Georgescu sau Antonescu sau Ciolacu sau doamna Lasconi, politica externă a României nu se va schimba.

S-ar schimba peisajul politicii interne din România, s-ar schimba relaţiile dintre partidele politice de aici. În ce fel ar afecta asta relaţia noastră bilaterală rămâne de văzut. România oricum ar rămâne membru al NATO şi UE. România întotdeauna a adoptat aceeaşi poziţie cu birocraţia de la Bruxelles. Nu ne aşteptăm la schimbări esenţiale în cazul victoriei unuia sau a altui candidat.

Sigur, suntem interesaţi de dezvoltarea relaţiilor bilaterale, dar înţelegem foarte bine că asta va fi determinat nu de identitatea viitorului preşedinte al României, ci de politica pe care o va dicta sau determina Bruxelles-ul şi Washington-ul. Iar România va urma această linie indiferent cine va fi preşedinte.

– Când spuneţi „politica dictată de la Bruxelles sau Washington”, presupuneţi vreun soi de coerciţie? Nu credeţi că România este autonomă şi suverană atunci când ia decizii în politica externă?

– Deocamdată, noi vedem că politica României corespunde agendei care se defineşte la Bruxelles şi la Washington. Dacă asta implică şi independenţa despre care vorbiţi nu ştiu ce să spun.
Din punctul nostru de vedere, nu e nicio diferenţă între politica României şi politica UE, în ansamblu. Dacă asta este alegerea României, o alegere intependentă, autonomă, foarte bine. Acceptăm.

„După primul tur al alegerilor, ne-am uitat mai atent la domnul Georgescu”

– Dumneavoastră consideraţi că domnul Georgescu este un filo-rus?

– Eu nu înţeleg de ce în jurul domnului Georgescu s-a creat această aureolă cum că ar fi un candidat pro-rus, că iubeşte Rusia. Ştiţi, poate o iubeşte. Nu ştiu. Poate şi dumneavoastră iubiţi Rusia. Poate vă referiţi la dorinţa sau la intenţia domnului Georgescu de a duce o altă politică acceptabilă şi bine văzută de Rusia.

După primul tur al alegerilor, ne-am uitat mai atent la domnul Georgescu, la promisiunile electorale şi la programul său. Şi n-am descoperit acolo prea multe aspecte care să coincidă cu punctul nostru de vedere.

Mai mult decât atât, unele dintre tezele sale sunt complet divergente cu felul în care vedem noi lumea şi istoria. Atunci când se afirmă că domnul Georgescu transmite agenda Rusiei, asta trezeşte o mare nedumerire pentru noi. Lucrurile nu stau deloc aşa.

Despre declarațiile lui Călin Georgescu care coincid cu cele ale Rusiei: „Fiecare candidat face declaraţii pe care le aşteaptă de la el alegătorii lui”.

– Călin Georgescu spune că Ucraina este un stat inventat, că scutul antirachetă de la Deveselu este o ruşine a diplomaţiei, că Vladimir Putin este un om care-şi iubeşte ţara, un patriot. Auzim aceste lucruri şi din direcţia dumneavoastră…

– Faptul că Vladimir Putin este un patriot puteţi să auziţi din partea noastră. În ceea ce priveşte celelalte afirmaţii, în România se aşteaptă o tentativă de a organiza alegeri prezidenţiale.

Fiecare candidat face declaraţii pe care le aşteaptă de la el alegătorii lui. Eu bănuiesc că ceea ce spune domnul Georgescu are un anumit ecou în electoratul din România. Iar asta trezeşte anumite simpatii în rândul votanţilor lui, care consideră ceea ce spune e interesant, corect. E dreptul lui să folosească în lupta electorală aceste aspecte pentru a câştiga simpatia alegătorilor.