Un regim autocratic care își face un stindard din așa-zisa „luptă” contra corupților, a plandemiei, a schimbărilor climatice și a dușmanilor „ordinii mondiale liberale bazată pe reguli” ne transformă pe noi, oamenii normali, în suspecți, păstrând pentru sertar și pentru oportunități securistice dosarele contra adevăraților corupți, hoți și delincvenți. Vedeți și singuri ce se întâmplă – cei care ieri urlau în stradă și în Parlament „fără penali în funcții publice” (unde „penal” are sensul de adversar politic și ideologic, automat vinovat pentru simplul fapt că nu este din „echipa câștigătoare”) sunt acum „dotați” cu dosare penale grele de corupție și furt și, în același timp, sunt pe liste de eligibili la alegerile din 9 iunie, lamentându-se de la înălțimea acelor liste că sunt …persecutați politic.

Ca și pe vremea naziștilor sau a comuniștilor, și acum suntem unei insidioase acuzații colective – omisiunea de neiertat este aceea de a nu-l iubi pe stăpânul Big Brother sau de a-l crede pe cuvânt.

Calitatea de suspect este riscantă în sine, căci poate duce la confiscări de proprietate și libertate, chiar și fără vină.

Ceea ce am dobândit sau am agonisit în ani și ani de zile de muncă și abținere de la consum poate deveni rapid, în mod generic, avere prezumtiv ilicită. Constituția, care spune cu totul altceva, deja nu mai contează. Și atunci, în numele „luptei” salvatorului (auto-mandatat) cu dușmanul (inventat), bunurile, economiile personale și libertățile ni se vor confisca. Pentru așa-numita confiscare extinsă, chiar și bunurile rudelor sau ale companiilor noastre vor putea fi confiscate, iar asta chiar și în cazul în care respectivele rude sau companii vor fi fost găsite complet inocente.

Istoria (încă) ne (mai) învață că, în anul 1948, regimul socialist a confiscat, sub numele de „naționalizare”, toate mijloacele de producție – era titulatura sub care erau atunci cunoscute întreprinderile mici și mijlocii (IMM).

De asemenea, în 1952, regimul socialist a confiscat aproape toate casele agonisite în zeci sau chiar sute de ani de familiile și neamurile din România. Tot „naționalizare” s-a numit.

Cât despre bani, aceștia au fost mătrășiți în anul 1949, odată cu „stabilizarea” monetară, care a însemnat transformarea economiilor populației, peste noapte, în simple hârtii bune de utilizat la toaletă.

Agricultura s-a organizat ca CAP sau IAS până în jurul anului 1960. Puține terenuri arabile sau ferme indiviudale mai existau în 1989.

Cam așa a fost distrusă clasa de mijloc a României. La fel, țăranul român, talpa țării.

Cam asta am cam uitat.

Cam asta este și intenția așa-numitei „culturi a anulării” (cancel culture): să uităm. Acest curent înseamnă, de fapt, anularea istoriei. Ca să fie condamnați să uite, copiii noștri nu mai studiază istoria în școli.

Cine își uită istoria poate fi ușor determinat să o repete. Ba chiar poate fi condamnat să o repete.

Numai naivii pot crede că, dacă este nevinovat, omul de rând nu are a se teme de aceste tipuri de „lupte” ale salvatorilor (auto-mandatați) cu dușmanii (inventați). Suntem, azi, ca într-un glob digital de sticlă. Nu ne mai putem ascunde nici măcar cănd scăpăm o înjurătură la adresa stăpânului Big Brother. Suntem la mâna neo-sekurității.

Cu sau fără vină, bunurile și banii ni se vor putea lua, căci suntem suspecți.

Iar asta li se va întâmpla chiar și sekuristofililor, chiar și aplaudacilor nenumăratelor „lupte” inventate de salvatorii auto-mandatați, chiar și „verificatorilor de fapte” (fact-checkers) și turnătorilor de profesie sau de vocație (whistleblowers).

În România, în conturile bancare ale particularilor se află peste 100 de miliarde de euro – sunt vizați în mod primordial în cazul viitoarelor confiscări, care vor veni mai ales în cazul în care păpușarii vor fi decis că băncile „merită” să fie salvate cu banii noștri din depozitele bancare. După care, la rând, vor veni fondurile de pensii.

Nu va credeți vizați de acest coșmar? Bine, dormiți liniștiți. Alții au decis deja pentru voi.

Când cineva a zis pentru prima dată că proprietatea privată este depășită, că la modă este proprietatea progresistă de grup (și chiar și iubirea în grup), când cineva a spus că drepturile individuale sunt mult mai puțin importante decât drepturile colective și siguranța de turmă, s-a depășit deja linia roșie. Au fost distruse niște cutume bazate pe principii și au renăscut coșmarurile sec XX – fascismul și comunismul.

Cei care v-au interzis de două ori Paștele și de trei ori Crăciunul nu vă vor binele, nu vă vor liberi. Vă vor bunurile agonisite, banii, veniturile viitoare, sufletul chiar. Vă vor supuși. Libertatea voastră este pictată drept sclavie. Vă vor ignoranți – pentru ei, neștiința vostră este putere. Vă vor în mod permanent în războaie. Pacea promisă de ei este războiul.

Năzuința către izbăvire vine cu re-amintirea. Trebuie doar să ne aducem aminte cine suntem. Păpușarii se vor teme de libertatea noastră, așa cum demonii se tem de sfințenie.

Căci cu noi este Eliberatorul!

A consemnat pentru dumneavoastră av. Gheorghe Piperea.

Ca să înțelegi cât de cretină este ideologia progresistă nu este necesar decât să pătrunzi puțin mai mult sub scoarța ei pentru a descoperi penibilitatea și falsitatea sa.

De unde pornește ideologia? De la relativism. Ne spun progresiștii că fiecare are un adevăr al său care este la fel de valid cu adevărurile care înainte erau nemutabile. Postulatul acesta a ajuns să justifice teroarea rasei, a genului ş.a.m.d. De-aceea un negru ajunge să fie „mai egal” decât un alb, o femeie mai egală decât un bărbat ş.a.m.d.

Iată şi câteva exemple:

– Când la formarea Comisiei Europene se clamează că este necesar să fie X% femei, nu e o încălcare a drepturilor bărbaților? Dacă, spre exemplu, bărbații care sunt propuși se dovedesc a fi mult mai competenți decât femeile propuse, acei bărbați eliminați din cauza „corectitudinii politice” n-ar fi firesc să se considere discriminați? Ba da, dar progresiștii spun că nu-i nicio problemă;
– Când anumite firme (chestie foarte la modă în zona nordică a continentului) spun că e nevoie să angajeze X% musulmani, Y% oameni de culoare, Z% minorități sexuale ş.a.m.d. nu putem spune că omul care nu se regăsește în nicio categorie privilegiată este discriminat? Ba da, dar progresiștii spun că nu-i nicio problemă.

Să mergem mai departe. Fiecare are adevărul său, fiecare are „capacitățile sale speciale”. De aceea profesorul nu-i mai poate spune la clasă prostului că-i prost. Cică el nu e prost, doar că are alte calități. Bine, dar dacă spui că are alte calități și școala nu-i zona lui forte, de ce nu-l zbori de acolo pentru a-l trimite în instituții în care toate aceste persoane cu capacități speciale să și le descopere? Cică nu este în regulă pentru că-i discriminezi. Așadar, pe de-o parte spui că au alte capacități, dar pe de altă parte nu faci niciun efort pentru a-i ajuta să și le descopere în instituții de învățământ specializate în care el și cei ca el să se simtă cu adevărat importanți.

S-ar zice că societatea în care fiecare are adevărul său este una liberă. Într-adevăr, conform definiției, mâine mă pot declara Împărat al Universului și nimeni n-are de ce să mă contrazică. Ăla e adevărul meu. Chiar dacă pare de râs, pe această structură s-au dezvoltat toate micro-ideologiile care ne devastează în prezent viața publică și, din ce în ce mai mult și mai agresiv, pe cea privată.

Păi dacă e așa, ce ai cu cei care spun că virusul nu există, așa-zișii negaționiști? Oamenii aceștia, conform ideologiei progresist-neomarxiste, au adevărul lor care nu poate fi contestat de nimeni. Păi și-atunci de ce se fac presiuni pentru punerea pumnului în gura lor? Dacă acum aș scrie un articol în care aș afirma tranșant acest aspect, automat articolul mi-ar fi șters, iar eu aș fi blocat conform algoritmului. Păi de ce se petrece asta? Vă spun tot eu: la presiunea autorităților progresiste.

Mai nou, s-a inventat o altă armă de lichidat adversarii noii lumi, așa zisul „fact-check”. Câteva găști de corect-politici decid dacă o afirmație de-a cuiva este adevărată sau falsă, iar pe baza deciziilor lor, articolul pe care-l publici e blurat sau etichetat într-un anume fel.

Poate veți spune că aceasta se petrece din cauza fenomenului „fake news”. În primul rând v-aș atrage atenția că opinia fiecărei persoane are aceeași valoare de adevăr conform ideologiei. Astfel, dacă eu și cu tine vedem cum Gigel o pocnește pe nevastă-sa în plină stradă, afirmațiile de mai jos au aceeași valoare de adevăr:

a. Gigel a pocnit-o pe nevastă-sa;
b. Nevasta lui Gigel s-a interpus violent pe traiectoria pumnului lui Gigel pentru a fi mutilată.

Ba chiar, pentru a arăta absurdul situației, aș putea spune că mie mi s-a părut că nevastă-sa face tot acest circ pentru a-i face rău lui Gigel. Știu că pare absurd, dar ideologia asta îmi spune.

Să presupunem că nu vrem să ducem lucrurile la absurd și agreăm că un grup de oameni independenți are capacitatea de a prezenta evenimentele așa cum s-au petrecut (cu toate că, din punct de vedere ideologic, așa ceva este interzis). Cum se face că atunci când afirmi că „Trump a câștigat alegerile”, afirmația este considerată fake-news, iar când afirmi contrariul, aceleași instituții spun că e adevărat. Măi să fie! Până în prezent nu s-a anunțat oficial câștigătorul alegerilor, astfel încât cele două afirmații n-au cum să fie nici adevărate și nici false. Păi și-atunci?

Este evident pentru oricine că așa-zisele fact-check-uri nu-s decât cenzurări în cel mai pur stil comunist. Și, ca să înțelegeți situația, vă voi prezenta un material care mi-a fost livrat de un cititor. Aflu așadar că niște unii care se vor cenzorii oficiali ai României m-au declarat element al propagandei rusești în România. Acuza nu e nouă pentru mine, fiind una dintre preferatele neomarxiștilor mioritici. „Dovada” respectivilor care credeți că este? Că mă citează Sputnik. Păi la fel ca Sputnik, m-ar putea cita oricine. De altfel sunt numeroase instituții de presă care-mi preiau materialele, mai ales după ce am permis preluarea liberă a acestora cu citarea sursei.

Dar să trecem la tiriplicii noștri care iată ce spun despre mine. În primul rând că eu sunt un ticălos care mă leg de o chestiune din trecut: „Autorul folosește un punct sensibil din relația româno-americană, performanța nesatisfăcătoare a companiei Bechtel la realizarea autostrăzii A3, pentru a arăta că americanii mint când își asumă construcția unor segmente de autostradă în România”.

Şi continuă prezentând aparent obiectiv situația pentru ca apoi să ne servească „obiectiv” o mostră de servilism faţă de Împărăție:

„Este adevărat că o companie americană, Bechtel, a prejudiciat bugetul statului român cu sute de milioane de euro și nu și-a satisfăcut obligațiunea de a construi peste 400 de kilometri de autostradă, finalizând doar 52. Dar e necesar să se înțeleagă, în primul rând, că autorul asociază în mod nejustificat statul american și intențiile sale cu o companie privată americană, iar în al doilea rând, că pentru situația dezastruoasă a implicării Bechtel în România este responsabilă nu doar respectiva companie, sau statul american, după cum ar vrea autorul să se creadă, ci și autoritățile statului român, care nu au luat măsuri în timp util, permițând tărăgănarea întregii situații timp de peste un deceniu”.

Înțelegeți, așadar? Bechtel n-are nicio treabă cu statul american. Doar de-aia Bombonel a semnat contractul fix după aderarea noastră la NATO. Și doar de-aia era Gitenstein non-stop la Băsescu cu subiectul Bechtel pe masă. Și, desigur, vinovat e păgubitul, adică statul român. Retorică pentru proști.

În final voi afirma doar că este nevoie să fii complet idiot să trăiești în disonanța cognitivă a progresismului. E cât se poate de clar că noua găselniță a neomarxismului e una pusă pe fapte mari: asemeni bolșevicilor din care se trag, vor instaurarea terorii și a cenzurii. Iar dacă vă gândiți că este vorba doar de cei ca noi, vă înșelați. În realitate, boții cei fără de creier ai noii ideologii au ca scop cenzurarea nu doar a prezentului, ci și a istoriei. Iar pentru cei care-și pierd capul în lumea digitală, noua cenzură va face ravagii. Vreți să nu fiți proști? Puneți mâna pe carte până n-or s-o interzică tiranii de mucava ai noii societăți totalitare.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

A fost nevoie doar de un om ca Gorbaciov pentru ca blocul vestic, condus de Statele Unite, să învingă pașnic blocul estic, coordonat de Uniunea Sovietică. Victoria consfințită de reunificarea Germaniei și destrămarea URSS a condus la expansiunea liberalismului în Estul Europei, odată cu extinderea alianței NATO și a Uniunii Europene.

Iată o rețetă de real succes. Cu mulți bani, oameni calificați și perseverență, în 44 de ani globaliștii au făcut un pas important în ideea atingerii scopului final: Guvernul Mondial. În paralel, instituții cu acoperire planetară ca ONU (înființată în octombrie 1945), OMS (aprilie 1948) sau Banca Mondială (iulie 1944) au funcționat fără întrerupere în perioada Războiului Rece, indiferent de cât de proaste au fost relațiile dintre SUA și URSS la un moment dat.

Sigur că imperiul Soros a avut o contribuție importantă la extinderea liberalismului de tip Schwab. Însă au existat și numeroase rateuri ale revoluțiilor colorate ori de-a dreptul sângeroase. Dovadă sancțiunile dure pe care occidentul dirijat de Casa Albă le aplică de mulți ani în diverse colțuri ale lumii. Ordinea internațională bazată pe reguli valorează cât o ceapă degerată în țări ca Iran, Siria, Cuba sau Coreea de Nord.

Tratatul de la Varșovia, alianța militară a țărilor comuniste din Europa de Est, a luat ființă pe 14 mai 1955 ca răspuns la integrarea Germaniei de Vest în NATO. Alianța militară dirijată de Moscova a apărut la 6 ani distanță de Tratatul economic de cooperare între aceleași țări, cunoscut sub numele de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

Ei bine, istoria se repetă. BRICS+ este acum CAER-ul autocrațiilor iliberale. Un grup de state aflate teoretic în competiție cu G7, cu Rusia, China și India drept capete de afiș. Spun „teoretic”, pentru că practic China, India, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Arabia Saudită, Brazilia și Africa de Sud au relații economice foarte strânse cu SUA și partenerii din G7. Până la războiul din Ucraina, inclusiv Rusia se afla în aceeași situație, între timp schimbată prin apariția unor intermediari în comerțul bilateral.

Așadar, deocamdată nu există o ruptură clară între BRICS și G7, similară cu cea dintre CAER și OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, înființată în 1961 ca succesor al Organizației Europene de Cooperare Economică – administratorul Planului Marshall).

Prelungirea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu creează premisele pentru apariția în viitorul apropiat a unei alianțe militare în cadrul BRICS+, similară Pactului de la Varșovia. Astfel, cele două blocuri imense (incomparabil mai mari decât Estul și Vestul din Războiul Rece) se vor ciocni atât pe tărâm economic (vezi dedolarizarea și preconizata monedă BRICS), cât și militar (cu o spirală a înarmării nemaiîntâlnită).

Ceea ce am urmărit în ultimii ani pe micul ecran face parte din scenariu. Politicieni ca Scholz, Macron sau Meloni sunt orice vreți dumneavoastră, dar nu idioți sau naivi. „Vă dăm căști de protecție” a fost reacția firească, cerebrală, a cancelarului Germaniei. Ulterior s-a produs un declic. Liderii liberali (alias politicienii-marionetă) au primit asigurări ferme că războiul va rămâne în Ucraina, iar Putin va evita să folosească armele nucleare. Au urmat vizitele protocolare la Kiev și escaladările bineștiute.

Conflictul va continua cel puțin 10 ani, după cum arată parteneriatul strategic americano-ucrainean (indiferent de cine va veni la Casa Albă). Timp suficient ca autocrații rebeli din întreaga lume să treacă sub umbrela BRICS+ și să formeze alianța militară amintită.

Dacă Războiul Rece a durat 44 de ani, e posibil ca cel în care tocmai ne aflăm să se termine mai repede. Să zicem 25-30 de ani. Un alt Gorbaciov va bate palma cu G7 pentru ca cele două blocuri uriașe să formeze mult-râvnitul Guvern Mondial, cu marile puteri în capul mesei.

P.S.: Scenariul ar putea să rămână doar teoretic, cu condiția ca Rusia și China să denunțe ferm instituțiile globaliste ONU, OMS și Banca Mondială. Pariați pe asta?

A consemnat pentru dumneavoastră Adrian Onciu.

Mișcările aberante ale lui Biden nu aveau cum să rămână fără consecințe. Am spus încă din momentul în care moșul ramolit a decis confiscarea activelor rusești că asta va avea ca efect detonarea încrederii în dolar. De fapt, situația e mult mai adâncă: încrederea în SUA se prăbușește.

Decizia de confiscare a scurtcircuitat întreaga lume deoarece a fost o acțiune fără precedent, fără justificare și la care nu s-ar fi gândit nimeni niciodată că ar fi posibilă. A avea beneficiul tipăririi banilor lumii este, în sine, o putere extraordinară pe care ai primit-o. Însă totul vine la pachet și cu o înaltă responsabilitate deoarece, dacă nu reușești să asiguri neutralitatea banului, înseamnă că acea monedă și-a pierdut capacitatea globală. Fix asta a făcut administrația ramolită de la Casa Albă.

De aceea o serie de țări din Orient și din Africa, într-o mișcare discretă, au solicitat repatrierea rezervelor de aur. Arabia Saudită, Ghana, Camerun, Senegal, Algeria, Egipt, Africa de Sud și Nigeria au decis această mișcare strategică de repoziționare. Și nici nu e de mirare că se întâmplă asta în condițiile în care regimurile acelea sunt printre cele mai grijulii cu banii proprii, care pot oricând să fie blocați din diverse motive (în principal politice).

Cererea de repatriere a aurului este una dintre cele mai radicale cereri deoarece metalul prețios e greu de repatriat. Sunt două motive: pe de o parte necesitatea asigurării transportului, însă, cea mai gravă, lipsa de aur din rezervele americane. Țările care-și trag acum aurul de acolo sunt printre ultimele care probabil vor mai reuși să-și ia ceva, întrucât sunt prea numeroase speculațiile referitoare la manipularea prețului aurului de către SUA prin intermediul aurului care era depozitat de alte state la ei.

Oricum am da-o, mișcarea este una destul de clară. Apele se împart din punct de vedere financiar. Aurul se mișcă cel mai greu, dar moneda are un traseu mult mai rapid. Astfel, cel mai probabil, în viitorul apropiat vom vedea o hemoragia pe piața bondurilor americane în urma căreia, în final, SUA va ajunge să-și cumpere singură propria datorie. Acela va fi momentul în care imensa schemă Ponzi a dolarului va fi expusă. Doar că nimeni nu va băga de seamă decât atunci când dolarul chiar nu va mai valora nimic.

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.

Conflictul din Ucraina este o confruntare între naționaliștii ruși și puterea evreiască de la nivel mondial, cu sediul la Washington. Asta nu ne spune nimeni în mass-media!

Ce s-a petrecut în Ucraina? În contul datoriei foarte mari acumulată de statul ucrainean, președinții evrei-khazari Poroșenko și Zelenski au predat familiei Rothschild toate activele statului ucrainean prin Fondul de investiții Franklin Templenton, fond care aparține familiei Rothschild. Și, ce să vezi? Când a început războiul, armata rusă a bombardat din start, bucată cu bucată, proprietățile familiei Rothschild! Perla familiei Rothschild a fost uzina de avioane Antonov, de lângă Kiev, cea mai mare uzină de avioane (civile și militare) din Europa. În locul ei au rămas în urma bombardamentelor ruse doar niște cratere adânci de 50 de metri. Nu a mai rămas nimic din uzină. De ce? Pentru că erau acolo mari interese strategice ale familiei Rothschild, care este cea mai influentă de pe glob. De altfel este destul de bine cunoscut că această familie îl dirijează și pe actualul președinte al S.U.A., Joe Biden. Să mai înțelegem că în conflictul din Ucraina, liderii S.U.A. nu le dau soldaților care luptă acolo (mulți mercenari străini și soldați din țările N.A.T.O.) doar armament: le dau inclusiv informații strategice, culese de sateliții americani. Informații esențiale despre mișcările trupelor rusești.

Este semnificativ să mai știm un lucru: trei companii americane au cumpărat 17 milioane de hectare de teren agricol în Ucraina. Adică cea mai mare suprafață de teren arabil din Ucraina. Iată de ce se pune atâta accent în mass-media globalistă pe subiectul exportului de cereale din Ucraina, aparent în numele „umanitarismului”. Și chinezii au teren cumpărat acolo, dar observăm că acela nu a fost bombardat de ruși. Mai mult, rușii chiar au intermediat exportul grâului din zonele cumpărate de China. Pentru că acele cereale nu aparțin Ucrainei, ci deținătorilor privați ai respectivelor terenuri. În realitate acele cereale au fost exportate ulterior către statele prietene cu Rusia. De aceea Rusia a făcut acel cordon pentru exportul de cereale.

Foarte important de știut este că nu doar nouă, românilor, ci populației din toată lumea, ni se refuză această informație fundamentală: evreii khazari dețin în mod real și efectiv puterea în sfera euro-atlantistă de influență. Dacă nu luăm în considerare acest element de fundal nu se poate înțelege nimic din istorie și din relațiile internaționale! Evreii controlează Statele Unite de foarte multă vreme. Doar doi președinți nu s-au supus, Lincoln și Kennedy (și parțial Trump). Și am văzut ce au pățit. Evreii khazari sunt așadar elementul trans-național care controlează scena mondială.

Ceea ce s-a produs este că după 24 februarie 2022 Federația Rusă s-a eliberat în mare parte de sub controlul oligarhic evreiesc/globalist. Este adevărat, mai sunt oligarhi și companii oligarhice evreiești în Rusia. Dar să observăm, de exemplu, că în mod „ciudat” unul dintre ei, evreu, a căzut de curând de la etaj, fiind internat în spital. Nu era un oarecare, ci președintele companiei Lukoil.
Să facem în mod necesar precizare, ca să nu se înțeleagă că am fi anti-semiți: cel puțin 80% dintre cei care își asumă astăzi etnia evreiască nu sunt evrei, ci khazari. Deci noi nu spunem ceva împotriva adevăraților evrei. Iar toate afirmațiile făcute aici pot fi dovedite. Khazarii au venit în secolele III-IV din Asia Centrală, s-au așezat în Ucraina de astăzi, în nordul Mării Negre, într-o zonă unde erau și ortodocși, și catolici, și musulmani (mai ales tătari și turci). Au fost alungați de acolo și au ales religia mozaică pentru a-și ascunde identitatea. Apoi s-au infiltrat în toate popoarele pe parcursul Evului Mediu, fiind percepuți ca evrei. Să remarcăm că aproape toți liderii relevanți din Ucraina de astăzi sunt evrei-khazari. Ni se vorbește despre liderii regimului Zelenski ca și cum ar fi naționaliști ucraineni, ceea ce este fals. Ultranaționaliștii lor sunt naziști, au avut grupări cum ar fi cea a lui Stepan Bandera.

În ultimii ani Rusia naționalistă a căutat să își întărească alianțele anti-khazare. Cu câțiva ani în urmă președintele Putin i-a pus în vedere lui Bibi Netanyahu, pe care l-a invitat la Kremlin, că dacă va ataca Iranul, Federația Rusă va oferi Iranului sisteme de apărare S-400, de care Israelul nu se poate apăra. Iranul este un partener de bază al Rusiei și urmărește să scape de presiunea Israelului și a S.U.A., ca să nu calce pe urmele Irakului, Libiei și ale multor altora. Iranul a cerut acum să fie primit în BRICS. La fel și Turcia, care să nu uităm că e membră N.A.T.O. Condiția pe care le-a pus-o Putin a fost ca Iranul să se împace cu Turcia, adică să întărească alianța.

În paralel: de ce se urmărește de-dolarizarea? Pentru că în 1945 dolarii aveau acoperire în aur, bunuri și servicii. Dar din 1971 dolarul este o monedă fiat, adică o abstracțiune bancară ce este transformată în bani prin tipărirea inflaționistă a unor mormane de hârtii. Acum țările care se opun globalismului khazar urmăresc de-dolarizarea, ceea ce pentru SUA înseamnă o înfrângere extraordinară. Ce au făcut ei până acum? Au cumpărat cu bani fără valoare bunuri și valori reale. În ultimii doi ani lucrurile au luat-o de tot razna: „Federal Reserve Bank” a tipărit enorm de mulți bani fără valoare reală, mai exact aproape 40% din toată masa monetară pusă în circulație (cca. 21 de trilioane de dolari în plandemie – n.red.). Ca o vedere de ansamblu, putem spune că după 1991, cu complicitatea lui Gorbaciov și Elțin, nu au mai fost respectate înțelegerile stabilite după al Doilea Război Mondial. Nu au mai fost respectate cele două sfere de influență. Federația Rusă a fost „păcălită” și N.A.T.O. s-a tot extins spre Est. Rușii au tot crezut că americanii (conduși de khazari) se vor opri. Dar nu s-au oprit și acum au ajuns la frontiera Rusiei, prin intermediul Ucrainei. Așa cum am arătat, este necesar să observăm că au lucrat și din interiorul Rusiei, prin intermediul oligarhilor evrei.

Cu privire la Rusia condusă de Putin: pe măsură ce au trecut cei 23 de ani de când Putin conduce Federația Rusă, el a naționalizat (rusificat) instituțiile statului. A creat o structură de putere care pe vremuri se numea Complexul Militar-Industrial, dar care acum se numește Siloviki, adică „cei puternici”. Acolo sunt 25-30 de oameni deosebit de influenți, de etnie rusă, care dețin pârghiile puterii. Ei decid politicile Rusiei privind spațiul cosmic, decid cine este desemnat primul ministru, componența serviciilor secrete, cine să conducă armata, președinția, etc. Siloviki este un organ colectiv de conducere. Acolo toți au păreri, propuneri, eventual își exprimă opoziția. Este un organ foarte viu, iar membrii săi nu sunt simpli figuranți, așa cum e în Parlament (Duma de stat). Aceasta este structura prin care conduce Putin. Prin Siloviki, Rusia a început să revină la tradițiile sale seculare. Patriarhul Kirill este și el membru de bază al Siloviki. Mai toți participă duminica la slujbele de la Biserică. Promovează ortodoxia, se opun orientării LGBT. Bineînțeles, și rușii se confruntă intern cu probleme de criminalitate, probleme legate de droguri și multe altele, dar au început acum un program de guvernare prin care își curăță țara.

Concluzie: Nerespectarea înțelegerilor de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a condus la război. Criza se datorează în primul rând Occidentului, care a împins cortina euro-atlantistă către Est. Globaliștii khazari au fost foarte deranjați de posibilitatea ca Rusia să devină o țară suverană.

Tot deranjați au fost când Ceaușescu a plătit toată datoria externă, și a modernizat, industrializat întreaga țară pentru a produce orice la noi, nefiind obligați de a cumpăra de la alții. Eram grânarul Europei, a treia țară din lume la producția de diamante sintetice de înaltă puritate, capabili să ne producem singuri tot cea ce era necesar pt orice domeniu.

Datorită lui Gorbaciov și a comenzilor venite de la Khazarii naziști, a fost împușcat. Neavând un alt conducător demn și naționalist, se știe ce a urmat până în prezent, distrugerea României pe toate planurile. Asta se încearcă cu Rusia, dar acolo nu sunt marionete, trădători de țară, iar Putin a făcut și face totul pentru a-și curăța țara de conducerea khazară infiltrată peste tot.

A consemnat pentru dumneavoastră prof. univ. dr. Corvin Lupu.