Fără doar și poate, decizia judecătorului Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești a fost una cu rol de ghioagă în creștetul sistemului corupt din România. Culmea, această decizie curajoasă vine dintr-o zonă geografică în care ne obișnuiserăm cu „portocalele sistemului”, cu „justiția de protocol” și restul aberațiilor care au tăiat elanul României spre o societate sănătoasă. Sincer, nu m-aș fi așteptat niciodată ca o asemenea decizie să vină de la Ploiești. Sub nicio formă! Dar, iată, se poate!
Nu-i vorba aici doar de curajul deosebit al magistratului în cauză, ci de o chestiune mult mai adâncă, anume apărarea normalității. Prin decizia de suspendare a aberației juridice emisă de CCR, Curtea de Apel Ploiești sesizează un element absolut bătător la ochi, anume pretenția CCR de a se transforma într-un soi de dictator al României. Aberațiile înșirate de Enache în interviul cu cântec acordat tefeleilor de la „Juridice” duceau clar către pretenția tembelului de a instaura un regim în care CCR poate face absolut orice. E visul de aur al sistemului ilegitim de putere care-a acaparat România: pui întreaga putere în mâna unor paiațe instalate prin mașinațiuni grosolane, pe care-i poți pune să facă absolut orice întrucât ei au siguranța că nu li se poate întâmpla nimic atâta timp cât execută ordinele sistemului ocult.
Decizia Curții de Apel Ploiești e o palmă devastatoare dată sistemului și un dram de oxigen pentru cei care sunt epuizați în fața luptei inegale cu acesta. E mult sau puțin? Este, în același timp și mult și puțin. E mult pentru că s-a produs o fisură în sistem. E mult pentru că până mai ieri nimeni nu-și imagina că așa ceva s-ar mai putea întâmpla. Din acest punct de vedere e enorm! E puțin însă dacă punem în ecuație regruparea sistemului. Vedem o activare clasică a securiștilor de presiune din media, tăvălugul „viralizării” mesajelor progresiste prin „share masiv” efectuat de adevăratele ferme de „tiriboți” păstorite de sistem. Vedem apariția de nicăieri a tot felul de „experți în drept” care înfierează decizia.
Nu-i ciudat? Aceiași oameni care urlau isteric împotriva celor care ar îndrăzni să comenteze „deciziile justiției” sunt acum cei care urlă cel mai virulent împotriva unei decizii a acelei justiții pe care ei o considerau un soi de vacă sfântă. Mă rog, pentru noi, cei care am trecut conștienți prin ultimii 35 de ani, nu e absolut nicio supriză într-un asemenea comportament debil. Știm bine că toți idioții utili ai sistemului nu judecă rațional, ci prin prisma unei ideologii difuze care le-a fost impregnată și care are doar o regulă, extrem de simplă: „tot ceea ce vine de la sistem e bun, tot ceea ce vine din altă parte trebuie tratat cu suspiciune, iar ceea ce nu convine sau e împotriva sistemului trebuie eradicat”. În fraza anterioară – care în creierul unui sclav al sistemului are rol axiomatic – este concentrată întreaga ideologie.
Ei bine, imaginați-vă ce s-a întâmplat în momentul în care în justiție – acea justiție care se confunda cu sistemul – s-a luat o decizie contrară sistemului! Este fix reacția pe care-o au cei dintr-un cult atunci când descoperă în interiorul comunității un mic grup eretic. Brusc, ereticii devin cei mai mari dușmani, căutându-se eliminarea lor. Întreaga comunitate uită de luptele pe care le are de dus în exterior pentru a-i elimina pe dușmanii interni. Exact asta se produce acum în justiție, acolo unde un magistrat a călcat strâmb.
Văzând torentele disperării venite dinspre sistem, ne putem întreba logic dacă acel magistrat a fost conștient de ceea ce va urma. Dacă judecăm logic, decizia luată e cât se poate de corectă. Tefeleii juridici se lamentează că nu a fost respectat caracterul irevocabil al deciziilor CCR, fără însă să continue raționamentul privind limitele de putere ale CCR. Într-adevăr, hotărârile CCR au caracter irevocabil în cazul neconstituționalității unor legi, dar să ajungi să spui că e neconstituțional să-ți exerciți dreptul la vot și, în final, CCR să decidă să nu ți se recunoască ceea ce ai votat, este deja o nebunie! Ce faci dacă CCR decide să elimine și alte paragrafe din Constituție, nu doar dreptul de a vota și a fi votat? Nu te opui pentru că deciziile sale nu pot fi contestate?
În speța de față este un element mult mai grav: CCR a intrat inclusiv pe teritoriul sistemului juridic. Pe de o parte nulul Enache spune că: „observ în spațiul public că se cere Curții Constituționale să devină o instanță de judecată și instanțelor de judecată să devină Curte Constituțională”. Ca orice idiot suferind de disonanță cognitivă, el că CCR, prin extinderea absolut neconstituțională a atribuțiunilor sale, a devenit un monstru: un soi de judecător combinat cu un procuror. Așa ceva nici în cele mai crâncene dictaturi nu întâlnim.
Reacția judecătorului de la Curtea de apel e una firească: CCR nu se poate transforma în instanță de judecată, adică fix ceea ce a făcut prin anularea alegerilor. Cu alte cuvinte, CCR a intrat absolut ilegal pe teritoriul în care suveranitatea era a instanțelor de judecată. Din acest punct de vedere, decizia judecătorului Alexandru Vasile nu este doar una justificată, ci firească, singura care putea fi pronunțată în speța în cauză. Aici vorbim de principii încălcate grosolan de CCR, principii asupra cărora acea curte tembelă nu are absolut nicio putere. Ca să înțelegem mai bine, voi formula chestiunea cât se poate de plastic: Degeaba curtea clovnului Enache decide să declare neconstituțională gravitația întrucât, pur și simplu, gravitația nu va ține cont de „intangibilitatea” hotărârilor CCR. Dacă mâine Enache declară gravitația neconstituțională, în mod sigur nu veți vedea oameni plutind în aer pentru că gravitația acceptă „primatul CCR”. Asta nu se va întâmpla nici când vom vedea porcii zburând!
Am scris despre motivele de bucurie pe care le-am avut ca urmare a deciziei menționate, dar acum e timpul să înțelem de ce spun că sunt și motive de tristețe? Pur și simplu pentru că, la cum se așează lucrurile, devine limpede ceea ce urmează: decizia va fi întoarsă la IICJ, care nu-i nici mai mult nici mai puțin decât brațul armat al sistemului. Ați văzut cum Cristina Ardeleanu, individa care a servit sistemul împotriva lui Georgescu (din poziția sa de judecător la Curtea de Apel București) a fost promovată la ICCJ. Așadar, e practic imposibil ca decizia judecătorului de la CA Ploiești să fie păstrată la ICCJ. Ceea ce înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, sistemul își va reintra în drepturile pe care și le-a arogat.
Dacă vom sta bine să analizăm, vom constata că bucuria noastră nu e justificată întrucât degeaba câștigi un meci dacă n-ai câștigat partida. Însă, simpla constatare că sistemul e incoerent și că, pe alocuri, inclusiv pe-acolo pe unde te-ai putea aștepta cel mai puțin, se pot produce fracturi, e un element care ne spune că încă mai putem spera. Știm bine ce se întâmplă atunci când se produc mai multe fracturi în zone diferite: sistemul se prăbușește. Desigur, acum pare că nu e cazul, dar cine știe?
A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu.
